Stimați ...:
„... să se acționeze mai hotărât pentru simplificarea la maximum ... în multe locuri. (p. 48)”
Dragi ...:
„ Dezvoltarea ... Rolul primordial în realizarea forței de muncă îl are învățământul – factorul principal de educație ... Iată de ce trebuie luate toate măsurile pentru ... la un înalt nivel a tineretului, pentru perfecționarea pregătirii întregului personal, împrospătarea – prin reciclare, în concordanță cu prevederile legii – a cunoștințelor ... inclusiv ... În viitorul cincinal, învățământul va trebui să asigure formarea ... (p.54); „... Considerăm că și în acest domeniu avem o orientare clară ... APLAUZE PUTERNICE (p. 55)”. [Congresul al XI-lea al ...; 25 – 28 noiembrie 1974; Editura politică, București, 1975)].

Acum, hai să facem o tăietură prin „tortul andronescian”!
Ce se vede?
Păi, în secțiune, vedem un platou care produce și se reproduce. Una dintre părțile gâfâinde ale producției și reproducției e aia a generației viitoare. Generația asta nu trebuie să rămână de izbeliște – după ce a fost produsă prin reproducerea biologică –, ci trebuie să fie supusă unui proces de prelucrare, într-un mediu bine definit, à la longue, vreme de paișpe ani. Treaba are caracter obligatoriu: bagi copilul aici, pe la cinci anișori, și ți-l scoate sistemul gata ambalat pe la nouășpe-douăzeci de ani, numai bun de consumat.
Laboratorul ăsta se numește învățământ obligatoriu. Și e chiar de stat, adică e conceput, desfășurat, întreținut, ba chiar și garantat de către stat.
Structura productiv/reproductivă specifică e bine gândită componențial și relațional și verificată ceva mai mult de o jumătate de secol.
Sistemul dispune (la propriu și la figurat) de un corp de preparatori cu diverse grade și funcții. Asupra calității acestui corp nu se discută, pentru că, profesional, el e verificat an de an, iar o dată la cinci ani intră chiar sub incidența unui control psihologic obligatoriu, bucată cu bucată – protocoalele sunt stabilite și controlate de un suprasistem organizat ierarhic așa cum trebuie, în vârf ființând o cupolă, în vârful-vărfului (așa cum stă bine oricărui tort!) tronând ministra învățământului.
Cu titlu de paranteză, CUPOLA nu este supusă controalelor de rutină în ceea ce privește competențele profesionale sau incidența unor aptitudini administrative și psihologice. Însă, după opinia mea, cel mult, ar fi nevoie de un control psihiatric; dar nu s-a inventat, încă, acesta – adică, mă gândesc eu că trebuie să fie unul pentru problemele specifice ale învățământului de stat, pentru că sistemul ca atare nu poate să fie un subiect de control psihiatric, căci, ce ne-am face, de exemplu, dacă am supune unui astfel de control producțiile S.F.?; presupun că înțelegeți la care dintre ele fac trimitere!
A, să nu uit, cupola are extensii și filiații la nivel local – astea se numesc inspectorate școlare. Ar fi și păcat ...: pe acolo se fac niște paranghelii și niște „trafice de influențe”, mai ceva decât carnavalele de la Rio.

...
Mă simt bine, m-am răcorit cu un Skol, așa că pot să merg mai departe.

...
După ce stă cam un sfert din viața sa sublunară (așa cum reiese dintr-un simplu calcul de simplă raportare a numărului de ani petrecuți în sistem, cu numărul de ani medii de viață al unui cetățean din România) într-un astfel de sistem de pregătire finanțat și garantat de stat, asumat și supervizat de pălăria și cireașa de pe tortul instructiv-educativ național, tinerelului nostru i se deschid două porți opționale încântătoare: ori se duce mai departe prin sistemul de învățământ, de data asta universitar, cu toate subîncrengăturile sale, dar de preferat tot prin ramurile coordonate de stat; ori se aruncă înainte, cu capul, fie în variantele rapide (emo sau trai pe banii babacilor, cultivarea lumii interlope, viața prin canalele patriei, pușcăriile de mai mare ori de mai mică siguranță, etc.), sau printr-o angajare „la ciocu’ și norocu!”.

Să vă intre bine în cap că aici intrările și ieșirile nu sunt sub comanda socialului, ca în sistemul de învățământ modular, ci că sunt sub imperiul comenzilor ce vin din capul locului și de dinainte stabilite, iară telecomanda e pe mâini bune, mâinile „corporației de stat din învățământ”.


P.S.:

M-am trezit bine dispus, așa că am făcut pe mine o ...: coupure épistémique.