Am plecat ca un fraier către țările calde și nu mi-au dat nimic la schimb, oare de ce! M-am bucurat ca un copil pentru că am putut pune degetul pe rana aceea adâncă, fără să dau socoteală nimănui. Că la rană, nu umbli așa cum vrei tu! Am pus degetul pentru că mă stropea și atunci ce mi-am zis, ia să pun degetul aici, poate că… mă simt ceva mai bine.
A, și-i explicam despre balanța sufletului… da… și… tocmai ce-i spuneam toate acestea când deodată pac și… da nu v-am explicat despre balanța asta, că la început, aproape că nici mie nu mi-a venit a crede, nu… am pus degetul… și am început a-i povesti toate una câte una și el, nemulțumitul… după ce că-i spuneam câte și mai câte în liniște îmi făcea semne de-alea… da, de care mai văd eu uneori pe la șoferii nedisciplinați sau obosiți, a… că mai sunt și din ăștia de rămân blocați în … da, să vă spun despre balanța sufletului că doar asta am vrut să-i spun și lui, dar cu cine să te înțelegi dacă stătea la un momentdat pironit cu ochi în tavan și nu mai spunea nimic. M-am uitat așa într-o parte la el, dar degeaba, un nepricopsit care n-are pic de politețe pentru nefericitele expuneri de la cei care se pricep. Vai de mine! Da, ce m-am speriat, când a dat să fugă, fără să-mi spună de ce, că doar eram eu apropiatul, cel mai aproape de el! Săracu’, probabil… m-am gândit eu așa în sinea mea, este o persoană prea sensibilă și nu poate să accepte toate liniile expunerii mele, așa că l-am tras nițel de… mai bine zis l-am scuturat… da… și… odată a făcut ochi cât cepele la mine! Eram convins că atunci ar fi înghițit orice teorie, pentru că era tare atent! M-am așezat comod pe fotoliu, aproape comod, pentru că aveam degetul prins… da, și am început să-i explic toată teoria. În toată expunerea mea am uitat să mă mai uit la el dacă mai ascultă… l-am scăpat doar un pic din ochi și a schimbat privirea! Stătea cu ochi în poală, aproape pironiți, parcă se concentra sau poate se gândea la acea teorie, m-am gândit eu, așa că l-am lăsat în pace și am început să-i expun în continuare teoria mea. El stătea atât de concentrat că la un timp așa, m-am gândit să-i pun toate aspectele în vizor, nu de alta, dar să știe omul la ce să se aștepte.
M-am gândit că nu mai are nevoie de mine, că-i tobă de… așa, și am scos degetul de-acolo, așa de control, să… văd ce se întâmplă, asta ca să-mi dau seama dacă mă ascultă pe mine sau gândurile lui, cu care mai zbura el așa… câteodată. A sărit ca ars, fără să mă întrebe măcar ce-i cu teoria mea și a început să se vaite. A… m-am supărat de groază, păi ce, era din alea așa de grele! Nu trebuia decât să fi un pic atent și să bagi la cap ce-ți spune omul acolo, că doar nu te pune să cânți la cine știe ce instrument, fără nicio pregătire. Am încercat să văd dacă a priceput ceva și deodată, a început să-mi facă semne disperate. A, păi d-ăsta-mi ești, adică eu mă sacrific să-i expun toată teoria mea, pe gratis, asta ca să mai învețe și el ceva și după toată povestea asta, îmi face semne de mă bagă în groază, nu alta, neștiind pe unde să mai scot teoria, că la un momentdat mă gândeam că am fost prea dur în unele privințe, așa că m-am gândit să o las mai moale un pic și să-i repun pe tapet teoria, de la înălțimea lui.