Daniela Luca




fugi gândule
rămâi suflete
aleargă-n idee
așternut în semințe
prefă-te-n pântecul înfrunzit
răsari în pământul sfințit
de smochin
ambrozie-n viață
fugi gândule
rămâi suflete
trece-ți jugul gâtului
dezleagă-ți durerile
prin sabia de foc
dinspre apus
a îngerului virtuții
heruvimii îți cântă
goliciunea goliciunilor
puritatea în lacrimi
deșertăciunea deșertăciunilor
esența esențelor
smulge-ți gândule
răsari suflete
părul din cap
diminețile vii
la poarta raiului
în paradisul luminii
mărul s-a-ndepărtat
unicul rod se trăiește
ai mușcat din șarpe
nemușcat de gânduri
gândule
înțelepciune
veninule.
împăcare



Narcisa Turony [Lorrelei]




,, umblam cu luna după mine
o căram așa și-n spatele oaselor și-n retină
și mă urlau lupii tăi de sâni(…)
mă implorai ca o poezie necitită
dezbracă-mă de mine și te vei privi
ochi în ochi
trup în trup
ispită în ispită ″
,,Ispită în ispită″ a însemnat pentru mine aflarea poetului Iulian Cimpoeșu. Sau poate ar fi mai potrivit spus intuiția poetului Iulian Cimpoeșu. Căci de atunci îl caut, îmi pare ca il ating o clipa si un vers, nu îmi ajunge, mereu dorind mai mult, iar el răspunde, scrie, răspunde.... Te citez din nou aici, Iulian :,, iubesc ispititorul/ispitele, sunt pătimaș, așa că pe tărâmul acesta nimic străin nu-mi e...″
Mi-ai spus atunci, Iulian, într-o reverberație a sufletului:,, hai să-mpărțim luna”. Nu ți-am mulțumit, o fac acum. A fost mai mult decât pot cuprinde cuvintele și tu știi asta. Acum împărțim versurile, cu imaginile, emoțiile, amintirea și dorințele noastre în ele și când mă cuprinde dorul de toate mai fur o bucățică din partea ta de lună. J
LA MULÞI ANI, IULIAN ! Să fii mereu printre noi măcar din patima poeziei !



Loredana Bulgăr




Am încercat azi
s-alerg pletele verzi ale vântului
să-i șoptesc și eu la ureche o dimineață
cu zâmbet tocit și cer(neală)
degete-ciob(bite) încolăcind
deasupra unui alb vindecat de puncte
nașterea adevărului dimineților tale
ochii-ți miros a rătăcire



Lucia Firefly Popescu




te ascunzi la subtioara timpului
sa nu te bata cu aripa
peste piept
pe acolo nu trece timp niciodata
pe acolo infloreste in fiecare zi
nu- ma- uita
tulpini se prelungesc
pana in priviri
ai irisi din petale
vezi lumea printre ele
cer senin peste tot
in jurul tau
sa-ti fie mereu
iesi noaptea afara!
in noaptea asta
licuricii danseaza pentru tine
iti gadila sarut pe obraz
unul singur...
licuricii nu uita niciodata...



Codrina Verdes




fugi gândule
rătăcirile mele sunt vii
întunericul cedează trecerea în dureri stereotipe
când visele abia își dezmorțesc picioarele

fugi gândule
adevărul se naște din rătăciri
beția nopților bolnave de lună plină
te învăluie-n coșmaruri cu semințe albe

fugi gândule
rătăcirile noastre se nasc
se întortochează printre fibrele trăirilor împiedicate
absorbind ultima moleculă de cozi de stele

în dimineața asta
de m-aș fi trezit
o insulă de meri



Maria Tirenescu




Am trecut, la îndemnul Mariei Prochipiuc, prin pagina ta. Am constatat, cu bucurie, că ești preocupat de aducerea unor personalități românești în atenția iubitorilor de literatură. Cu siguranță, toți cei care am trecut prin școală am fost impresionați de scrierile lui Ion Creangă, toți ne-am analizat copilăria prin prisma celor citite atunci sau maturi fiind.
Nu pot să nu remarc GEORGE BACOVIA - in memoriam. Fiecare dintre noi are o listă de scriitori pe care îi simte apropiați sufletelor lor. E o datorie de onoare a fiecăruia să scrie câteva cuvinte despre ei prin care să-i prezinte prietenilor noi pe care și i-au făcut pe acest site sau celor care citesc doar ocazional site-ul. La diferite vârste, poezia lui Bacovia este înțeleasă în alt mod, dar poezia ta mi-a plăcut.
Interesantă prezentarea marelui voievod Ștefan cel Mare!
Urându-ți spor în tot ceea ce intenționezi să realizezi, aștept să citesc următoarele prezențe pe site!



Maria




și singur te strecori în suflet
ca raza de soare
prin scutul de frunze
înroșind mărul pe dinafară
înnegrindu-i semințele lăuntrice
visuri verzi de toamnă
șiroindu-ți sufletul
plouă cu aur
plouă cu solzi de șarpe
rătăciți în paradis
dulce lumină a păcatului

hai să alergăm în neștire
luminând universul cu licuricii nopții
imaginea ne înșeală zborul
frunzare e pomul de lângă tine
ai am călcat strâmb
împrumutând numele unei stele
să-ți clădesc visele
în nopțile de veghe
steaua aceasta are numele meu
răsădit undeva în grădina Edenului

ploi înmiresmate cu heruvimi
lacrimi de inchietudine
ce mai speră într-o zbatere
a aripilor gândului
dincolo de cenușa zeilor
praf mâzgălit cu speranțele noastre
mergând în vârful picioarelor
pentru a nu trezi
realitatea

dulce povară aparent banală
ne dictează viziuni suprarealiste
incoerente
voalate
ne simțim dezrădăcinați
căutăm metafore
reflectând
un sărut alb din izvorul cuminte
al minții
e timpul să conturăm speranțe
din simplități stălucitoare

mi-e lehamite
de pământul din mine
gașcă infernală de draci
nori amenințători ai tălpii gândului
lighioane ce mă privesc
cu ochi tridimensionali
înmulțindu-mă și stârpindu-mă
frescă de biserică ruginită de vânturi

humă din care pictorul
într-o vară
cu obrajii ca de ceară
clădea monumente sfinților
pentru închinare
curge o vagă presimțire
că la stingerea feștilei
genunchii noștri îmbrățișați vor
săruta pământul
să ștergem răni călătoare

credeam că
numărând stelele / prin inima iubitei
praful îmi va feri ochii
de sudoarea furtunii
iar poezia mi se va dărui
ca un pântec de zeiță
ce n-atinge niciodată
adâncimea visului

strigându-te duios
te simt dureros de departe
cireșul își scutură zăpezile
inimile se caută
acolo unde trupurile se nasc din mare
ne găsim sub
mlădița teiului
abia rodind a floare
plăpânde raze de soare
ne fură sărutul
revederii


Oamenii se socotesc rationali insa pe nedrept, caci nu sunt rationali. De ce? Poate fiindcă acum ne aflăm azi adunați că într-un mănunchi la umbra versurilor și gândurilor lui Iulian, încercând să-l descoperim așa cum este el, adică cel ce scrie, cel ce construiște universuri. Și totusi suntem raționali, fiindcă nu întâmplător ne aflăm aici, am premeditat totul și ne-am dat sfat pentru a ne deprinde sufletul si cu alte lucruri decât cele de fiecare zi. Ne-am adunat la masa plină de bunătăți mai întâi a sufletului nostru fiindcă dăruind vei dombândi. Așa descoperim că fiecare din noi e un creator, în felul acesta putem comunica nu numai cu versul nostru ci și cu confrații noștri, asa ne împărtășim experiențe, aspirații, bucurii...


Vă invit în universul creativ a celui ce se află pe aceste pagini - iulian cimpoeșu [iuliansfilie]