Oszkar Betlen, ca si multi alti artisti unguri si nu numai, traieste clipe de cosmar in timpul celui de al doilea razboi mondial cand este dus in lagarele de deportare de la Birkeneau, Buchenwald, pe baza caruia scrie un roman infiorator denumit Viata pe pamantul mortii, roman ce exemplifica in detaliu viata de cosmar a lagarelor naziste.
Asa ca, la inceput, ne induce in teroarea lagarelor de la Auschwitz si a lagarelor anexate de acesta.Detinutii sunt pusi la munca silnica purtand in picioare bocanci cu talpa de lemn, un adevarat chin.Nu de putine ori cei care aveau "norocu" sa poarte astfel de incaltaminte suferea afectiuni grave ale picioarelor, scurtandu-li-se perioada pana la moarte, adica introducerea lor in arhicunoscutele camere de gazare.Apoi mai urma bataia capatata de la SS-isti, dormitul in conditii total impropri.Iar ratia de mancare, care nu ajungea unui om obisnuit, daramite unui muncitor ce era pus la lucreze aproape toata ziua la sapat santuri si alte munci istovitoare.
Verzi si rosii erau separati unii de alti prin incondeierea hainelor cu care erau imbracati.
Oszkar este pe punctul de a fi trimsi si el la moarte dupa o imbolnavire neasteptata cauzata de slabirea organismului dar este scapat de moarte in mod surprinzator.Cand se intocmesc listele cu cei care trebuie sa-i pareseasca sunt scosi cu totii in curtea lagarului si scosi din rand cei ce trebuiau executati si sunt impuscati fara nici un fel de scrupule, timp in care ceilalti prezenti de fata canta cu lacrimi in ochi si cu durere in suflet un cantec german al lagarului de la Buchenwald:"Denn einmal kommt der Tag, dann sind wir frei" in traducere:"Caci va veni ziua cand vom fi liberi"
Oamenii care nu sunt familiari cu munca obositoare sunt declarati bolnavi la infirmerie in speranta ca vor scapa de munca, pentru ca a doua ziua, sa fie strigati din rand si executati, zvonindu-se mai apoi ca au fost dusi la fabrica de chimicale Feberindustrie si folositi drept cobai pentru experimente.
Desi, imprejurarile tuturor atrocitatilor indeamna la realism si mai putin la visare, detinutii spera intr-un miracol, acela de a fi eliberati.
Dupa cum marturiseste autorul, ar fi vrut tare mult sa aiba vreo infractiune la activ, pentru a fi trimis la inchisoare, pedeapsa cu inchisoarea find mult mai usoara de ispasit decat traiul lagarelor mortii.
Mai mereu isi cauta tovarasi cu care sa poata sa scape de la pieire pe vreun detinut care ar putea sa primesca injectia letala.Cu indemanare, stia cum sa obtina cate o bucata de paine in plus sau un castron de fiertura, cum sa fereasca de brutele lagarului ori sa adaposteasca vreun suferind un anumit interval de timp de munca obositoare ascunzandu-l si punandu-si totodata in primejdie propria viata.