a venit primavara. i-am zis asta ieri mamei mele care e in spital, cu o masca pe fata si cu corpul gaurit de tuburi si a spus "ce bine", cu o voce inumana, cu o voce stinsa, dar stiu ca acolo inauntru, parti din corpul care a ramas inca al ei, curat, uscat si lustruit, parti din acest corp slabit si speriat, imi zambeau. zambeau primaverii. si am stiut ca primavara a venit si chiar daca nu ar fi venit, eu as fi putut sa-i spun mamei ca a venit, si ea sa ma creada.
si tie iti pot spune k a venit primavara fara ca ea sa fi venit. as putea sa-ti spun ca totul e bine, fara sa fie totul bine. ce ciudat e sa traiesti in cu totul alta lume decat in cea in care traiesc oamenii pe care ii iubesti. le poti descrie o lume care nu exista, si ei te pot imagina in aceasta lume fabuloasa, crezand ca esti fericita, implinita, acolo unde trebuia dintotdeauna sa fii. si dupa ce ai vrbit cu acesti oameni, sa te intorci in lumea asta, asa cum e ea, la fel de umana, la fel de inumana, ca a celor ce sunt departe, si sa uiti ce le-ai spus. sa-ti duci in continuare viata, pana cand ei te cauta si te intreaba ce iti mai face soarele pe care incepusei sa-l cultivi intr-o cupa de sticla rosie, ce iti mai face ochiul pe care ti l-a dat un strain in metrou, daca mai iti povesteste visele pe care le-a avut cand era copil, ce iti mai face vata de zahar care creste in timpul somnului, si iti mangaie lumea si talpile, ce iti mai fac zambetele care ti le lipesc peste tot corpul toti oamenii care te admira, ce iti mai fac bratele care danseaza singure de cat de fericite sunt ca sunt ale tale, ce iti mai fac florile care au inceput sati creasca pe peretii mov, ce iti mai fac copiii de aer care se joaca cu mingile lor de aer, ce iti mai face sufletul atat de usor incat iti poate scapa in orice moment. si te tot intreaba si tu uitasesi. uitasesi de toata lumea asta fabuloasa pe kr o contruisei doar pt ei, ca ei sa fie fericiti ca tu esti fericita. si cand iti povestesc nu stii daca durerea e mai mare decat fericirea ca ei te vad in asa incaperi. si nu stii ce ar trebui sa faci si unde sa te muti ca sa gasesti aceasta lume. pt k ea trebuie sa existe undeva. ai plecat din romania in franta, in paris chiar. daca nu aici, unde sa fie? in america? unde sa fie? undeva sub mari? deasupra? oricum. trebuie sa te muti altundeva. si ea oricum trebuie sa existe undeva. pt k nu are cum sa fie altfel. daca tu ai putut-o plasmui in cuvinte si imagini, daca cei de departe te-au crezut, trebuie sa fi fost deja inventata aceasta lume. nu se poate sa existe doar pt cei ce nu o traiesc, nu poate, nu ar fi uman din partea lui dumnezeu.

nu stiu de ce ti-am scris asta. am inceput si m-am lasat purtata. nu sunt nefericita. dar sunt in aceeasi lume, tot atat de umana, tot atat de inumana, pastorita de un dumnezeu copil. nu sunt nefericita, as putea spune ca sunt fericita, si in timp ce o spun un fluture sa-mi iasa din gura, primavara sa zambeasca primind fluturii la subtioara ei si spunand "shhh, nu mai spune nimic.. las-o asa.. inca mai are sanse sa te creada"