Timpul mitic


cu prilejul comemorării a 30 de ani de la moartea
Elizei Leonida Zamfirescu

Sărbătorirea primei femei inginer din lume, la 30 de ani de la moartea sa, a fost un bun prilej pentru a cunoaște și alte aspecte ale personalității sale. Titlul de mai sus mi-a fost sugerat de trăirea unor întâmplări petrecute sub genericul „Pietroiul nebunului și înțelepții cetății și ai lumii”. Cum acest subiect o să-l dezvolt cu alt prilej, amintesc acum faptul, că,datorită unei anume stări de tensiune provocată de pietroiul nebunului, simțeam nevoia să mă refugiez mental într-o altă lume. În aceste împrejurări, doar gîndindu-mă la Eliza Leonida Zamfirescu, așa cum arăta într-o imagine fotografică, aplecată la masa de laborator, mă liniștea. În jurul Elizei se prăbușeau imperii, altele se nășteau, se creau false ierarhii profesionale, elitele intelectuale mergeau la canal. Eliza, tăcută, fără a epata își continua munca în laborator ... De unde venea forța Ei ?
Dați-mi voie să fac o altă asociere de idei ținând seama și de titlul intervenției mele ...
Cel mai frumos basm al românilor este fără îndoială „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.” Așadar, fiul de împărat nu se naște până nu i se promite bunul suprem al acestei lumi „tinerețea fără bătrânețe ...” După multe peripeții, depășite pas cu pas, fiul de împărat ajunge pe tărâmul făgăduinței, un fel de rai natural, oblăduit de zâne. Bineînțeles, există și o interdicție, de a nu pătrunde într-un anumit loc. Însă, fie chiar și prin jocul întâmplării, cunoașterea umană nu are restricții! În fapt, fiul de împărat încalcă interdicția și după aceasta am putea spune că are o revelație. Constată că bunul suprem al acestei lumi nu îl reprezintă abundența lipsită de griji, trăirea într-o starea de beatitudine ci ... familia . Îl apucă un dor nespus de părinți, locurile dragi și chiar amenințările că va pierde bogăția, tinerețea și viața, nu l-au oprit spre a se întoarce Acasă !
Metafora acestui basm reprezintă pentru mine ideea de familie și nevoia de creație ! Tocmai aceste bunuri de preț le-a avut Eliza Leonida Zamfirescu, familia și puterea de a crea. De aici a venit tăria ei.
Muzeul Tehnic, pentru a-i cinsti memoria , a organizat în 20 mai 1999 un simpozion și o expoziție sub genericul „Personalități ale Familiei Leonida”. Spuneam atunci, în cuvântul meu de salut. „Atmosfera în familia lor era propice studiului, copiii fiind ajutați și călăuziți, dar totodată, lăsați să viseze, să-și făurească idealuri.
Ducând o viață cazonă, tatăl era foarte ocupat, totuși, seara la masă, sau în duminicile când toți membrii familiei se strângeau acasă, purtau discuții despre literatură, știință, artă, muzică, istorie.
Copiii au fost la fel ca părinții, fiecare din cei opt obținând rezultate remarcabile în domeniul său de activitate, dovedind generozitate și o dragoste față de oameni rar întâlnite. Și dacă la începutul carierei sale Anastase Leonida, tatăl Elizei, orfan și fără nici o avere, pornea în viață doar cu încrederea în forțele proprii, când a închis ochii în 1918, era unul dintre cei mai bogați oameni din România, prin cei opt copii ai săi. El nu le-a lăsat moștenire averi - cu mari sacrificii îi întreținuse la școală pe fiecare - dar le-a insuflat un ideal, un crez, și nici unul din copii n-a irosit darul părinților”.

Toți ne putem reîntoarce în timpul mitic prin artă, creație, sau doar în calitate de consumatori de cultură. Creația îi oferă omului libertate ... Iar Eliza Leonida Zamfirescu indiferent de constrângerile exterioare la care a fost supusă (datorate timpului istoric, economic, politic) prin creția ei și prin munca desfășurată , a reprezentat spiritul în acțiune,contribuind decisiv la progresul geologiei în Romănia. Iar noi, cei de azi, pentru a progresa, avem nevoie să ne reîntoarcem în trecut . Asfel de modele reprezintă repere morale, caractere puternice,revelatoare pentru forța de creație a omului.
Premiul Eliza Leonida Zamfirescu,acordat pentru contribuții remarcabile aduse de femei în știința romănească, inaugurat în 1999 , s-a instituit tocmai pentru a omagia personalitatea primei femei inginer din lume.




Nicolae Diaconescu
Post scriptum
Acasă!!!! Asta vor și cei patru......, să revină acasă.Reîntoarcerea lor pe drumul mitic,nu este ușoară.Să lumineze Dumnezeu mintea celor ce îi pot ajuta pentru a reveni acasă, în familie, bunul suprem al acestei lumi.