poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-13 | |
George Baicea vă prezintă:
Podul Piesă de teatru de Ovidiu M. Ionel Muzica: George Baicea Textele: Diana Iepure, Florin Hălălău, Ovidiu M. Ionel Green Hours 22 Jazz Cafe, Calea Victoriei 120. Rezervari la: 0723.58.08.38 (180.000 lei consumatie minima in loc de bilet) Regia: Ovidiu M. Ionel și George Baicea Muzica: George Baicea D I S T R I B U Þ I A: Nebunul care nu a mai fost nebun . . . . . . Ovidiu M. Ionel Muzica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cristina Ionescu Maestru de sunet și lumini: George Baicea Lumea de azi, loc unde ficțiunea nu-și mai are rostul. Totul s-a întâmplat, totul s-a scris. Loc unde revin și eu cu aceiași poveste, strigată zilnic de cinci miliarde de oameni. Povestea clasică în care toți pleacă la drum liberi, și foarte puțini îl termină. De prea multe ori nu din vina lor. Drum… călătorie ce te înfometează în fiecare zi. Și în fiecare clipă ispita te-ntreabă dacă nu vrei să faci acel compromis, prin care-ți vinzi sufletul, să scapi de foame pe vecie. Foamea crește, ispita crește și ea. În cele mai multe cazuri, deja nu ne mai gândim la noi. E vorba de copiii noștri, e vorba de familiile noastre pe care trebuie să le ducem pe acest drum.. acest pod numit viață. Ne vindem sufletul pentru ei. Societatea are grijă să nu mai avem nimic altceva. Are grijă să ne facă drumul cât mai greu și să ne lase un singur lucru al nostru: sufletul. Lucru pe care ni-l cere din toate direcțiile.Ni-l cere și ne face drumul pe acest pod mai greu, încât să-l dăm de “bună-voie”. E un fel de a spune ni-l lasă. Ne lasă o monedă de schimb. În cele din urmă totul se rezumă la bani. Ne ținem această prețioasă monedă de colecție. sociatatea are grijă să ne facă să regretăm. Fiindca de fapt sufletul e moneda ce trebuie introdusă în aparatul de la capătul podului. Aparat care ne deschide calea spre cer. Societatea care ne deschide calea spre infern. Aparent o lume frumoasă și ușoară, începe să te ardă imediat cum ți-ai vândut și ultima fărâmă din suflet. Te-a prins. Te-a prins și îți arată ce era la capătul podului dacă rezistai. Îți arată și râde. Râde și se bucură. O altă victimă. Dar nu s-a terminat. Tu ești urmatorul. Ca și noi pe pod, și societatea este veșnic înfometată.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate