Care era înțelesul celor ce mi le spusese moșul cel spân și hâd? Totul se petrecuse atât de rapid încât nu am apucat nici sâ îl apuc de vreuna din cele trei urechi pe care le avea, să îi spun să mai stea, să o țin pe loc! Avea două urechi mai mici, si una mai mare decât cele mici. Era amplasată chiar în frunte. Moșul se mândrea la toată lumea cu asta, și o arăta la toată lumea, de fiecare dată când intra pe moșia vecină, că numai acolo se simțea el bine. Și credea că oamenilor le place să îl vadă cu urechea lui mai mare decât celelalte.
Era o hidoșenie de neînchipuit. Se îmbrăcase bine în ziua în care l-am întâlnit eu, dar ce folos? Chiar, ce folos? Poate cineva să îmi spună-ce folos?
Tot ce mi-a rămas în minte din acea întâlnire cu moșul cel hâd sunt vorbele lui, și cu toate că nu mai știu exact ce mi-a spus, știu că era foarte important. N-am înțeles nici până acum ce a vrut să îmi spună. Dar profunzimea mesajului pe care mi l-a transmis era fără dubiu mare de tot. Era enorm. El era tipul de moș hâd care știe lucruri deosebit de importante, și ți le spune în față, cu o nonșalanță demnă de aprecierea tuturor criticilor celor mai aspri! Ei, sunt cei care ne împiedică pe noi, oamenii de rând să pricepem de ce moșul avea o ureche în frunte. Era nu chiar ca o ureche, dar așa arăta. Tradiția locală spunea că dacă moșul spunea ceva, atunci toți care voiau să mai spună ceva după, trebuiau să spună la fel ca spusele lui. Era o frică instinctivă în localnici, și nimeni nu îndrăznea să calce pe alături, că atunci erau banați din rândurile societății în care moșul cel hâd domnea.
Ce s-a mai întâmplat în zilele urmâtoare? Moșul tot spunea la toată lumea spusele lui, dar nimeni nu știa ce spune nu pentru că nu era înțeles, câ toată lumea îl înțelegea, dar parcă era un farmec la mijloc, toți uitau ce le-a spus moșul cel hâd cu o zi înainte. Un farmec puternic, dictat de unul din cei mai mari vrăjitori ai tuturor timpurilor. Și el alesese să munceasca acolo, la curtea prințului cel binecunoscut. Calendopulos îl chema și era de viță nobilă, veche de când lumea. Din familie greacă, așa cum erau și părinții lui. El nu făcea scandal din cauza asta, căci era și el rezonabil și înțelegea cum stau treburile, nu era el de vină acum că ei se trăgeau atunci prin viță nobilă.
Era la acea vreme cum s-ar spune, un sport foarte răspândit, un sport aproape național, ori regional ca să zic așa.
- a se continua