Trăim într-o societate de consum. Consumăm lucruri materiale, consumăm cultură, consumăm religie. Dăm și dorim să ni se dea. Ne așteptăm ca serviciile oferite să fie pe măsura așteptărilor noastre.
În categoria serviciilor spirituale se înscrie și Biserica. Indiferent de religia propriu-zisă, Biserica trebuie să vină în întâmpinarea "consumatorului de religie" cu o ofertă tentantă. Sau, dacă nu, să facă loc celor care pot face o astfel de ofertă.
Nu știm la ora actuală care este Dumnezeul suprem. Sperăm ca el să fie creștin- dar nu putem să ne arogăm primatul uneia din Bisericile Creștine- pur și simplu pentru că nu există o altă bază decât cea a "consumatorului de religie".
Acest consumator trebuie să dispună de toate ofertele posibile- trebuie să aibă acces la acestea fără nici un fel de piedici. Dacă Biserica X îi va satisface așteptările pe plan spiritual- este normal să meargă la Biserica X. Acest lucru nu înseamnă nici prozelitism, nici răspândire de nu știu ce secte monstruoase în sfântul nostru spațiu mioritic. Înseamnă doar că Biserica X este mai competitivă prin oferta ei decât Biserica Y și atunci Biserica Y- în spiritul firesc al ecumenismului- trebuie să-i facă loc.
În acest sens, sintagma de "Biserică Națională" devine jenantă și este salutară decizia Bisericii Ortodoxe Române de a reveni asupra ei.