"Viața noastră-unde e?
Viața noastră- ce-am făcut cu ea ?"

Oare cât și cum controlăm noi din viața noastră ? Nu alegem locul unde să ne naștem. Nu ne alegem părinții. Nu ne alegem nici măcar numele. Ne numim caraghios Ion, Lilian, Vasile,Mannix,Șefu, Directoru. Poate c-am dori altfel. Poate că tatăl sau notarul sau nașul...sau mai știu eu cine a fost amețit. Sau foarte entuziast. Sau un fan al sfântei Ursulina conducând la un nume destul de bizar de băiat- Ursulin.
Nu ne alegem ce dorim să învățăm. Trebuie să învățăm- și asta e. Ba suntem chiar pedepsiți dacă n-o facem. Mi-am pierdut primii doi ani de facultate- și doi ani de viață- învățând niște lucruri absolut inutile și pe care nu le-am folosit niciodată de-atunci- matematicile superioare și fizica atomică și moleculară-parcă. Au fost- și poate că încă mai sunt- obligatorii. Deși, în afară de viitorii laureați ai premiului Nobel- dornici să demonstreze cine știe ce teorie- nici unul din ingineri nu le folosește. Ca să nu mai spunem că un program gen Mathematica rezolvă integrale triple- scutind un student de câteva ore bune de efort. Și atunci- la ce bun ? În schimb Analiza operațională - bază a oricărui inginer din vest- nu s-a făcut la școală. De ce am asasinat generații întregi cu fizica și matematica ? Doar pentru orgoliul unor profesori universitari ?
Câți dintre noi ar putea să spună că și-au ales singuri facultatea unde vor să studieze ? Foarte puțini. Restul- nostalgiile tatălui, mamei, "fă dragă dreptul că există bani serioși aici", "ba, mai bine ,Gigele, medicina, totdeauna va fi un apendic de scos", "dacă ești un bun inginer poți să fii și economist- un economist nu poate fi inginer niciodată". Ajungem la 30, 40 de ani și ne dăm seama că viața noastră n-a fost niciodată liberă. Că totdeauna am făcut ce au vrut alții.Constatăm că , în loc să spunem dimineața "vai ce zi frumoasă, hai să o începem veseli" coborâm din pat mofluzi și morocănoși mormăind "cine-a mai inventat și ziua de luni ?".
Am fost liberi odată ? Poate, să iubim. Dreptul la iubire nu ți-l ia nimeni. Dar vai, dacă persoana iubită îți spune "nu pot să mai fiu cu tine pentru că tu de-abia ai bani de film din două în două săptămâni iar Costel mă duce de trei ori pe săptămână la KFC" așa cum i s-a întâmplat unui student de-al meu, ce te faci?
Te angajezi. Să câștigi un salariu decent, să stai pe picioarele tale. Cât e un salariu decent ? În vest el este considerat undeva în jur de 4000 Euro/lună. Câți dintre noi au un astfel de salariu în România- salariu nu de PDG (President Directeur General) ci de inginer ? Câți își pot permite măcar cei 500 de Euro pe care-i scoteam în țară cu două servicii legale și unul la negru ? Plata muncii în România nu este făcută(în general) pentru ca să trăiești. Ea este gândită ca să exiști. Ca o amoebă, ca o moluscă. Pur și simplu să exiști. Te angajezi. Constați repede că mașina de dat picioare-n tur există și funcționează cât cuprinde. Þi se spune repede "N-avem nevoie de ideile tale- tu fă bine și execută ce ți-am comandat". Dacă n-ai noroc de un șef sau de un director extraordinar- te-ai ras. Vei slugări aceiași babalâci blazați - pe motivul că "las'că ești tânăr și mai poți aștepta". Sau, așa cum mi s-a spus atunci când am făcut singur un program Phare în timp ce crema prostiei de la minister se plimba pe-afară "Dumneata ești pe altă listă". Am fost pe altă listă deseori. Proiecte refuzate. Speranțe risipite.Chiar și atunci când nu mă priveau doar pe mine.Am încercat în țară să trimit un tânăr absolvent promițător la o specializare de informatică. Am fost refuzat pe un ton superior- disprețuitor de directorul meu- un om care,în afară de vârstă nu era bun nici măcar să-mi spele pantofii- "ce nevoie are el de calculator ? e psiholog.".Acest psiholog, care câștiga puțin sub 7 milioane în țară e acum autorul unor programe de psihologie aptitudinală pe calculator, foarte căutate, la Berkeley,California.
Ai posibilități de alegere ? Fă-ți valiza și pleacă. Vei găsi, la 1000, la 2000 de km acea Lume Nouă pe care o aștepți. O lume unde ești plătit la justa ta valoare. E singura ta libertate- de a stinge lumina.
Și atunci, doamnelor și domnilor, e bine ? Unde este liber arbitrul, unde este libertatea de a alege ?