orasul zambeste prin geamul taxiului in care ,obosita de la sala ,evident ca am urcat fara sa verific tariful,(din fericire e unul bun!)..nu ,nu ma intrebati nimic domnule ptr ca nu il cunosc pe batranelul cu sapca galbena si geaca verde din statia de tramvai de la casa de cultura ,nici pe fetitza care scoate limba la mine de pe bancheta din spate a unei masini frumoase in timp ce tatal ei vorbeste la telefon...si sincer va rog nu imi mai povestiti despre fetitza dumneavoastra care "v-a gresit mult si care a distrus totul"ptr ca nu pot sa va urmaresc ,gandurile mele zambesc orasului astuia gol in care nu cunosc aproape pe nimeni cu adevarat ,iar oamenii in fatza carora ma dezgolesc de suflet ii pot numara pe degetele de la o mana..gandurile mele la fug la capat de timp ,departe ..si sincer nu vreau sa par nerecunoscatoare ptr increderea pe care mi-ati acordat-o dar ...
au inflorit copacii..si vantul ..miroase a primavara si am deschis ferestrele..am facut ordine in lacasul sufletului meu ...am aerisit de fumul atator ierni in care am atipit langa soba,am scuturat colbul ridicat de atatea cuvinte aruncate de atatia oameni care au crezut ca au dreptul sa ma judece,si mai rau pentru ca am permis acelor cuvinte sa se obisnuiasca cu locul ,le-am dat voie sa se inradacineze acolo..am aranjat lucrurile la locul lor,asa cum ar fi trebuit sa fie de la bun inceput ...si il aud"cat ne-am chinuit ,cat am muncit si ea ..ea a fugit in italia"vocea taximetristului imi rasuna undeva departe ...si orasul agitat imi zambeste in continuare..si vantul bate si as vrea sa pot sa deschid geamul de tot si sa urlu "RESPIR!!!!!in sfarsit respir dupa atata vreme,si pasesc! respir oameni straini care uneori imi zambiti cu sufletul!"
mai sunt lucruri de pus la punct ,si ma cuprinde o voluptate nebuna sa stiu ca totul depinde doar de mine...ca lumea se va invarti in final in functie de cum ii cer sa o faca...totul este posibil daca vrei cu adevarat..iar eu acum vreau liniste..sa ma cuprinda in dimineti cu miros de cafea si pagini de carti pe un scaun intr-un balcon..si sunetul linistei mele sa fie singurul care sa ma inconjuoare ..liniste si iubire ..cer prea mult?!
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri.
Texte Recomandate
