|
Biografie Petre Ghelmez
Petre Ghelmez (n. 2 martie 1932, Gogoșari, Județul Vlașca (interbelic) (azi județul Giurgiu) – d. 2001) a fost un poet, scriitor pentru copii, publicist, editor.
Urmează școala primară în comuna natală, liceul teoretic Ion Maiorescu din Giurgiu, Facultatea de română-istorie, în cadrul Institutului Pedagogic din București și apoi Facultatea de Filologie a Universității București, al cărei licențiat este, din 1959.
După terminarea studiilor devine, pe rând, redactor la ziarul Scânteia tineretului, redactor-șef adjunct la revistele pentru copii Luminița, Arici Pogonici, Cutezătorii, apoi director la Editura Albatros (1970-1974), redactor-șef al revistei Tribuna României (1974-1990) și director al magazinului pentru copii Ariel (1993-1995).
Debutul în presa literară a avut loc în iunie 1955, cu poezia Despărțire de sat, în revista Tânărul scriitor, iar debutul editorial, în 1967, cu volumul de versuri Germinații, în colecția Luceafărul, Editura pentru Literatură. A colaborat la revistele Tânărul scriitor, Luceafărul, România literară, Viața românească, Steaua, Tomis, Tribuna României, Ariel, precum și la radio și televiziune.
Volume de poezii
Germinații, 1967;
Altare de iarbă, 1969;
Lynxul, 1972;
Sonetele, 1974;
Evenimente, 1976;
Conversația, 1981;
Coborârea în cuvânt, 1987;
Paradisul atomic, 1989;
Cvartet, patru anotimpuri argheziene, 1997;
Gloria Lynxului, 2001;
Câmpia de platină, 2002,
Biblii și oameni de plastic, 2002;
Marele Calendar, 2002;
Umbra cocorului. 50+70+50 poeme în marele stil haiku 5+7+5, 2003;
Lebăda albă, 2003;
Inedite, 2003.
|
Texte Recomandate
