ÎNTRE EXTREME

Ca și persoana poetei Bianca Marcovici, versurile ei dau impresia unui vârtej continuu de stări contradictorii.Un volum alcătuit din poeme mai noi sub titlul "Þara extremelor" a apărut, bilingv, la München, în "colecția Sammlung ",condusă de criticul Radu Bărbulescu, autor și al versiunii germane.Tot el semnează și un portret al autoarei în care explică motivele pentru care a inclus-o pe poeta domiciliată în Haifa în grupul de colaboratori permanenți ai publicației "Observator",alături de Andrei Fischof,Tania Lovinescu,Shaul Carmel și Luiza Carol.Bianca Marcovici, tratează liric problemele Israelului", scrie criticul din München, fiind vorba de o țară în care "soarele și marea,dragostea și ura, omenia și teroarea, viața și moartea se întâlnesc într-un aliaj rar întâlnit în altă parte a lumii"
Ca unul care am urmărit cariera poetei încă de la debutul în revistele ieșene ,cred între aceste extreme, care se regăsesc într-o mai mică măsură în țara ei natală, și-a conceput poeta ceea ce are mai esențial în întreaga operă. Nu am la îndemână exemple, astfel aș putea cita poeme mai vechi care, în fond nu se deosebesc temperamental de cele din "Revolta sângelui",prima ei carte tipărită în Israel și reeditată în România la interval de un an.Versurile Biancăi Marcovici sînt în căutare continuă a contradicțiilor între care totuși viața curge normal. Aici, în Israel, ea a schimbat doar obiectul căutării, descifrînd polii neliniștii în noua realitate.Tensiunilor li s-a adăugat încă o componentă cea a unei amintirii unei imagini de calm. Astfel s-a creat o altă extremă a existenței:ținutul natal de "acolo" la care se raportează adesea,ținut desigur pândit de mai puține primejdii concrete ca cel de aici,unde

"Dincolo de puterea omenească,
După ascultarea știrilor,
Să-ți regăsești echilibrul
Uitându-te în ochii soldaților-copii,

Rugându-te
În românește,în ivrit,
Spunându-ți mereu că
Dumnezeu va alege pentru noi
Cuvintele adevărate
Din ambele limbi,
le va recunoaște
Ni le va reda pe pămâmt
(Terorism).

Poeta a scris la Iași versuri de nepotolită indignare împotriva xenofobiei care întina peisajul de care era-ca și acum-îndragostită. Extremele israeliene i-au modelat,cum spunem,tonurile. Între timp, copiii au crescut,au devenit soldați și"poartă epoleți argintii","părul strâns într-o coadă groasă" iar mâinile "descriu o armă automată".
Aici chiar și sentimentul păcii este nesigur :"

avem un fel de pace
"cu stofă întoarsă pe dos
în firavul gând al oamenilor
de a ne regăsi în ceva
și cînd oare...
pacea asta zgomotoasă
pasăre împăiată cu ochii mari ,
speriați
ca și copiii nou născuți,
pacea asta
cadou nedespachetat
într-o zi de Șabat
o zi virgină și veșnică
după toate experiențele trăite"

Majoritatea poemelor au ca temă senzația copleșitoare că ne aflăm pe nisipuri mișcătoare, de unde toate aceste neliniști născute clipă de clipă. Căutăm, inutil, punctul de sprijin, dar el se află numai în visarea drămuită ea trimițând vag , tot mai vag față de plachetele anterioare, la trecut:Poeta acceptă evidența fără să regrete tărâmul părăsit. Astfel spus, ea își găsește un loc între extremele unei realități agitate asemenea arborelui care-și află liniștea în furtună. In cronica publicată de "România Literară"-Grete Tartler , cartea româno-germană a poetei Bianca Marcovici este caracterizată ca un mod de a "supraviețui prin cuvânt",iar autoarea definită ca "o adevărată poetă" a cărei umbră ajunge departe"
Subscriem.


CAROL ISAC
"Ultima ora",TEL AVIV,1997