iamb, iambi, s.n. - picior de vers compus din doua silabe, dintre care, in prozodia antica, prima este scurta si a doua lunga, iar in prozodia moderna, prima este neaccentuata, iar cea de-a doua accentuata - din fr. iambe, lat. iambus

idila, idile, s.f - specie de poezie lirica si erotica din sfera poeziei bucolice, in care este prezentata, in forma optimista sau idealizata, viata si dragostea in cadrul rustic; bucolica - din fr. idylle

idilism s.n - 1. caracteristic a ceea ce este idilic; caracter rustic-idealizat al unei opere literare sau al unei literaturi;2. caracter romantios , sentimental al unei opere de arta; 3. preferinta pentru elemente idilice

idiom, idiomuri, s.m. - termen general care denumeste o unitate lingvistica (limba, dialect sau grai) - din fr. idiome

idiotism, idiotisme, s.n. - expresie sau constructie caracteristica unei limbi, care nu poate fi tradusa in alta limba cuvant cu cuvant - din fr. idiotisme

imagism s.n. - tendinta in poezia si proza moderna de a sugera mesajul prin imagini(vizuale sau auditive, si nu discursiv); ansamblu de imagini existent intr-o creatie literara imagistica - din engl. imagism, fr. imagisme

imagistic,-a, imagistici,-e,adj. - privitor la imagini, de imagini, cu imagini; (substantivat, f.) gen de poezie sau de proza in care predomina imaginile; ansamblu de imagini care exista in asemena creatii - din fr. imagistique

imbroglio subst. - 1. piesa de teatru sau episod dramatic cu actiune sau intriga complicata, voit confuza si cu deznodamant surprinzator si clarificator - cuv. it.

imn, imnuri, s.n - poezie sau cantec solemn compus pentru preamarirea unei idei, a unui eveniment, a unui erou(legendar) etc; spec. cantec religios de preamarire a divinitatii, - din fr. hymne, lat.hymnus

imprecatie, imprecatii, s.f. - (Livr.) blestem , ocara, figura de stil care contine un blestem - din fr. imprecation, lat.imprecatio

infix, infixe, s.n. - element fonetic ( de obicei consoana), care se afla la radacina unui cuvant si are o valoare morfologica

intuitionism, s.n. - curent filosofic care opune ratiunii intuitia, conceputa ca o facultate analoga cu instinctul, cu simtul artistic sau cu revelatia divina, considerand ca aceasta ar patrunde nemijlocit in esenta obiectelor - din fr. intuitionnisme

iotacism, s.n. - evolutie a unei vocale sau a unui diftong spre i- din fr. iotacisme

iterativ, -a, iterativi, -e, adj. - (despre forme verbale sau despre propozitii temporale care exprima o actiune repetata; frecventativ - din fr. iterativ, lat. iterativus