S.F. este un patriot sincer care nu se sfiește să dea un telefon din Pula: vezi că am chemat un taxi, vin în țară, coboară tu la intrarea blocului, vezi că n-am nici-un ban. S.F are o reputație excelentă, se fotografiază cu oameni importanți, cărora le dă reputație bună gratis. Am înțeles că în viitorul apropiat urmează să facă o poză de grup cu membri CNA-ului, care sunt niște obsedați – caută chiloții de negăsit ai Danielei Gorfy. Gândul lui Florian este să-i abiliteze pe ăștia din CNA și să facă dracului public faptul că fata asta nu a aruncat banii pe chiloți în viața ei și nici nu are de gând să o facă de acum încolo. Cu mine nu vrea să se fotografieze deocamdată, dar mănâncă ceapă spartă, pâine și brânză cu mine și bem trei sau mai multe sticle de vin cot la cot. Când vine în vizită își aduce o cămașă sau o bluză nouă, se primenește și stă de vorbă cu mine ca și cum mi-ar fi frate de arme. Eu am făcut armata la transmisiuni, în Pitești, și am făcut destule prostii pe care Florian mi le-a trecut cu vederea – cum ar fi, de-o pildă, faptul că am făcut copii și am ținut mai multe neveste. Ceea ce a făcut și el, ca un frate ce-mi este.

După cum vedeți, Florian Silișteanu e proprietarul uni nume frumos ca un crâng primăvara, vara și toamna. Un crâng lipsit de păcate mari. El este și un bărbat frumos, fiind foarte mândru de lucrul ăsta. În altă ordine de idei Florian este un om fericit, generos și cam mitoman, pentru că se crede paparazzo. Defectul ăsta i se poate trece cu vederea într-o clipită, pentru a putea să te împărtășești din fericirea pe care el o iradiază. Alte defecte nu are, însă poartă numărul 46 la pantofi, ceea ce îi creează anumite dificultăți. Unii îl pot considera neglijent, dar nu este adevărat, el face cu premeditare chestii din astea, pentru a mai încălzi atmosfera, dacă aceasta dă semne de constipație. Cu o lună în urmă își prevăzuse talpa pantofului din piciorul drept cu o gaură foarte drăguță – dacă se poate spune așa despre o gaură – în dreptul degetului mare. Eu am un spirit de observație ascuțit, am văzut lucrul ăsta, i-am arătat gaura cu degetul, iar el nu a luat chestia asta drept un reproș. A rămas la fel de fericit ca și până atunci și s-a dus la Drăgănești de Olt să iubească natura și o femeie și un copil. Să iubească în general și în particular.

Am o mie de motive să îi fiu recunoscător. Unul dintre aceste motive este că Florian mi-a arătat prima dată în viața mea o vacă și m-a lăsat să pun mâna pe ea. Până să-mi arate el vaca lui, eu nu văzusem vaci decât din mașină, din tren sau la televizor ori prin filme. Vaca asta a lui este o vacă gonflabilă bălțată care are un uger cubic, în care nu se găsește lapte, cum îmi închipuiam eu. El m-a liniștit, mi-a spus că nu e nici o pagubă, iar eu am putut să dorm liniștit și să visez că duceam, în sfârșit, și eu o vacă la păscut, iar eaa o să dea lapte.

Cu Florian ți se poate întâmpla orice, dar numai de bine. Mi-a promis că se va fotografia și cu mine, după ce ajung ambasador, prim ministru sau general iraqian în retragere. Eu am răbdare, iar el e tare bun și înțelegător cu mine. Mă sună la telefon foarte des, mai des decât oricine altcineva. Îmi spune de fiecare dată că a apăsat involuntar pe taste. Florian a fost primul care m-a învățat să fac o „frecție națională” în public. Asta a fost anul trecut la Chișinău. O țin și acuma minte. A fost și rămâne memorabilă. Abia după aia m-am prins eu de ce se încumetă el să spună din când în când câte un cuvânt greu domnului președinte, domnului Președinte de Președinție de Românie. Pe mine nu mă dojenește, doar îmi spune încet, frățește: lasă măi, lasă, că tu când lucrai la Cotroceni ți-ai băgat picioarele în râulețul care udă grădina Cotrocenilor. Lasă măi, lasă, că ești curat pe picioare. Numai gura îți miroase a ceapă, dar e un miros sănătos, plin de vigoare națională.