Home page. Acesta este și numele paginii la care ți se deschide browser-ul cînd îl inițializezi prima dată. Al meu l-am configurat să se deschidă la Arts & Letters Daily (A service of The Chronicle of Higher Education) - http://www.aldaily.com/ -
Și asta de o bucată lungă de timp.

De ce?
În primul rînd pentru că sînt un intelectual (wow! huiduieli și tropote!). Da, îmi place să citesc. Nu prea știu dacă lucrul acesta mă califică drept intelectual, dar trecem peste el. Deci, îmi place să citesc; diverse opinii, curente de gîndire. Și sînt mii și zeci de mii de lucruri pe lumea asta, în istoria asta, despre care eu sînt fundamental ignorant. Și e fantastic să poți găsi un loc în care să poți citi în fiecare zi cîte ceva realmente interesant în liniște. E un loc în care oamenii aceștia muncesc din greu și adună manual (nu este un robot XML sau alte șmecherii automatizate și negînditoare) tot felul de articole semnificative de peste tot din lume. Ce-i drept din presa electronică anglofonă. Dar asta e... pe vremea lui Macedon pînă și indienii vorbeau grecește, cum spunea cineva. Astăzi e engleza.

Apoi, îmi place pagina aceasta pentru că n-are poze, flashuri sau alte bîzdîgănii din acelea care stingheresc la citit. Acest spațiu nu te abuzează cu publicitate. Poți citi ca într-o bibliotecă. E liniște.
Apoi îmi place pentru că se străduiește să fie echilibrat politic și filozofic. Are și de dreapta, și de stînga. Nu desacralizează creștinismul dar nici nu patronizează alte religii. Nu este nici pro-american dar nici anti-american. Are articole europene. Mi-a folosit mult înainte și în timpul invaziei Irakului. La urma urmei este o colecție. Dar o colecție destul de echilibrată. Și credeți-mă acesta e un lucru foarte rar de găsit în America în zilele acestea.

Îmi place totodată pentru că eu sînt un om comod. Și cred că mi-ar fi și imposibil, chiar dacă m-aș abona, să citesc și să recenzez zecile de reviste și ziare electronice care încearcă acest site să le acopere. Așadar, îmi întîmpină comoditatea.

Apoi nu este „agresivă” cu fluxul de articole noi. Poate două sau trei pe zi. Mă pot relaxa citindu-le și nu simt că pierd nimic. Evident, se scrie mult într-o zi pe planetă. Dar pot avea aici o brumă de „țesălare” a noianului de articole. Și asta fără să mă simt (deocamdată) manipulat.

Îmi place apoi coloana din stînga. Are acolo o mulțime de resurse. Marile agenții de știri, stații de radio, reviste, autori contemporani, webloguri, stream music, autori clasici, dicționare, referințe, o secțiune cu publicații din Orientul Mijlociu, etc, etc. Mă pot duce rapid unde vreau și unde mă interesează. Dacă vreau.
De asemeni conține o arhivă prin care poți căuta.

În concluzie și în loc de disclaimer, nu am scris acest articolaș pentru a face publicitate gratuită acestui site în care nu am nici un interes material ci pentru simplul motiv că sînt tentat să cred că prima pagină unde ni se deschide browser-ul este nu numai un lucru care ne definește (asemeni parfumului pe care îl purtăm sau tipului de mașină pe care o conducem), dar este și un lucru important în sensul pragmatic al preocupărilor noastre nemateriale (ca să evit cuvîntul intelectuale). Cu siguranță că mai există și alte locuri extraordinare unde merită să ți se deschidă browserul. La fel cum există atîtea parfumuri bune pe lume și atîtea mașini pe care mi-ar placea să le am.