Nu a vrea sa dau intaietate la ceea ce a fost numit „ochiul Dracului”, dar, legati intim de profesia pentru care optam sau afacerile in care intram, banii cautioneaza ansamblul elementelor exterioare care compun imaginea barbatului elegant, conditioneaza decisiv comportamentul, reflexele sociale, felul in care e perceput de cei din jur.
In ultimii ani am trait cu o deznadejde teribila, mai apoi banalizata, experienta de a vedea pe cei mai alesi oameni apucati de amocul banetului – Doamne fereste! Ba chiar s-a pus sub semnul intrebarii maturitatea noastra ca natie: adica, fiind noi iremediabil infantili, am crapa de ciuda pentru ca vecinul are o capra frumoasa si devreme acasa. Nu s-a spus totusi un lucru: ca atat timp cat societatea romaneasca nu se va limpezi moral, nu avem nici o sansa sa ne maturizam. Nu ne putem schimba decat daca ne recunoastem lipsurile. Or, gravele si perpetuele compromisuri corodeaza intr-atat societatea romaneasca, sunt atat de generalizate in structurile noastre publice si in comportamente, incat avem privirea mereu intetosata.
Iata-ne mai fericiti cu un top gandit de o prestigioasa revista: cei mai bogati 100 de romani. Chiar si criteriile lui de alcatuire tin seama, in chip concis, de mentalitatea care domina pe la noi. Averea ce figureaza in dreptul numelui unei persoane particulare cuprinde, conform publicatiei, si cifra de afaceri a firmei pe care o conduce! Suntem la Portile Orientului, unde totul e luat in usor – inspirat cita Mateiu Caragiale, dar parca a nu distinge intre o persoana fizica si una juritica prea ne arunca in afara unei intregi istorii a capitalismului, de-a lungul careia companiile au prosperat tocmai pentru ca au capatat identitati separate de cea a intemeietorului.
Desigur, totul a starnit o groaza de discutii si mult mai multe injuraturi. Nimeni nu va putea dormi impacat cu ideea ca domnul X e milionar in dolari atat timp cat se stie ca a fost presedintele consiliului de administratie al unui fond de investitii falimentar, aducand drame in familiile depunatoare, care sperau sa scape de saracie cu profitul promis. Nimeni nu va privi cu ochi buni pe domnul Y care povestese cum si-a inceput afacerea cu un credit, atat timp cat creditele se obtin cu nemuritoarea spaga calcualta procentual, si tocmai ele, in varianta lor neperformanta, au facut falimentul bancar sa para de extractie get-beget romaneasca.
Atata vreme cat justitia nu e legata la ochi, ci se uita crucis la portofelele ce se intredeschid, n-avem nici o sansa. Cand demnitatea se flescaie la sume intre 100 si 10000 de „euroi”, e limpede ca n-are destula vlaga pentru a se perpetua. Cat timp pe mana Romaniei va straluci obscen verigheta Coruptiei, cufundata in marasmul celor peste 60 de procente de oameni disperati si saraciti, nu vom reusi sa devenim adultii intelepti care au priceput ca banii nu sunt scopul si continutul vietii.
Cum probabil stiti, banii sunt inventia vechilor chinezi, care-i utilizau ca obiecte magice de cult; nici pomeneala in acea etapa de vreo incarcatura comerciala. Mai apoi, din pricina metalelor pretioase din care se confectionau, banii au putut fi schimbati pe bunuri, anexandu-si chipurile monarhilor pe teritoriul carora circulau pentru a le face… publicitate. Oricum, veti zice, astazi nu ne mai intereseaza decat ce e hartie colorata, are inscrisuri strainesti si, preferabil, semnul 100 pe la colturi. E de inteles, doar ca merita sa o spun: si la inceputul banilor a fost tot spiritul, nevoia oamenilor de a gasi o cale de comunicare cu divinitatea.
Suntem sub tirania banului pentru ca suntem sub vremi – uitam ca inclusiv schimbarea vremurilor si a oranduirilor stau tot in puterea noastra omeneasca. A acorda banilor incarcatura de finalitate pe care o au acum e un pericol mai mare decat ne imaginam; ei ajung astfel sa insemne mai mult decat noi insine, decat demnitatea sau integritatea noastra. Ca si vanzatorul lui El-Zorab, nu realizam ce pierderi nemasurate ne poate aduce fuga dupa bani – poate chiar pierderea sinelui.
Pentru bani ajungem sa acceptam functii carora nu le putem face fata si tovarasii dubioase, incalcam legi si principii in spiritul carora, poate, am fost educati, abandonam profesiile dragi si ne dam talentul la inchiriat. Nu va mai ocupati cu asemenea lucruri – va irositi iremediabil! Iar daca intr-o buna zi ar arde ori ar pieri intr-un seism devastator tot ceea ce banii pot cumpara, ai ramane ca la inceput: tu insuti, singur cu trupul si capul tau. Aici e provocarea! Sa-ti descoperi calitatile, chiar vocatia, mai intai, apoi noile valente si directii in care poti si doresti sa evoluezi, iata ceva de care merita cu adevarat sa te ocupi.
Nu ii injurati pe cei imbogatiti, dar nici nu va grabiti sa va inclinati in fata lor decat daca e limpede ca banii au venit ca urmare fireasca a competentei si talentului intr-un domeniu. Oricum e bine sa-i intelegi.