poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4640 .



Lumea mitarilor
articol [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [rradu ]

2003-11-20  |     | 



Lumea mitarilor



Mare napasta, mare, pe capetele bietilor romani. Nu-i suficienta pricina de intristare sa aflam ca intr-un an consumam pasta de dinti de 7,2 ori mai putin decit restul europenilor, ne spalam pe miini de 36,8 ori mai putin, ca folosim hirtie igienica de 6,12 ori mai putin
decit se cuvine si ca locuim in spatii de trei ori mai mici decit nepotii lui Balzac: aflati ca nici la capitolul mite nu stam potrivit normelor. Sintem chiar monitorizati de Europa. Aici nu-i vorba de Europa lui Prodi sau Verheugen, ci de forul suprem al mitarilor europeni, Federatia Internationala Felina (FIFe).

Pisicile - alt motiv de dezbinare intre romani

Ba am fost dati chiar in grija unui tatuc, Cehia - mamuca, mai curind, dupa gen -, care sa ne indrume pasii sovaielnici. Hotarirea a fost luata in primavara anului trecut, in Portugalia, la Adunarea Generala a FIFe. Mai-marii peste siamezele continentului au decis
atunci ca Romania poate fi membru de proba al federatiei pentru doi ani, rastimp in care e musai sa-si rezolve problemele interne. Dintre care, cea mai cu miza pare-a fi cartea de origine, ceaslovul in care sint trecute toate pisicile de rasa din tara, dimpreuna cu pina la patru generatii de stramosi. Adica pedigree-urile. Pina in 2004 trebuie sa avem o singura Biblie pisiceasca, o singura carte
de origine. Altfel nu pupam aderarea la FIFe.

Lumea crescatorilor de pisici din tara noastra cunoaste, cum altfel, o apriga disputa. Se bat in vorbe doua tabere, una din Bucuresti,
cealalta din Timisoara, amindoua posesoare de cite o carte de origine, fiecare convinsa ca a ei este singura valabila. La Bucuresti, sef peste Asociatia Felina Romana este doctorul Dan Florin Voicu. “Singura carte de origine recunoscuta este a noastra, gratie unui protocol incheiat cu Ministerul Agriculturii care spune ca trebuie sa depunem pe discheta, anual, inregistrarile pisicilor, inclusiv ale celor care pleaca definitiv din Romania, alea trebuie sa fie tatuate la plecare pentru ca altfel risca, precum in Franta, sa fie eutanasiate chiar la aterizare, pe aeroport”. Tatjana Babic, o farmacista sirboaica stabilita in Timisoara in 1997, prin casatorie cu un roman, ii raspunde de pe pozitia de presedinte al Federatiei Feline Romane: “Cartea noastra contine mai multe pedigree-uri, avem mai multe relatii profesionale in lume si sintem mai seriosi decit cei din Bucuresti”.

Patru categorii de feline

Pisici cu blana semilunga (norvegiana de padure, Ragdoll, Sacra de Birmania, Siberiana, Angora Turceasca, Van turceasca etc.), cu par scurt (British, Europeana, Abisiniana, Albastra de Rusia etc.) si rasele orientale (Siameza, Balineza, Iawaneza, Sfinxul - aia cheala, asa-i spune, Sfinxul...). Federatia Internationala Felina, de fapt un for cu autoritate europeana, admite in competitiile sale 34 de rase, in vreme ce federatia americana recunoaste existenta a peste 80 de rase standard. Diriguitorii europeni sint mai exigenti din doua motive, spune doctorul Voicu: “Primul ar fi ca unele rase recunoscute de americani sint rodul unor selectii care au produs pisici nesanatoase (Scotish Fold, de exemplu, o pisica cu urechile pliate, are probleme cu oasele, abia se tine pe picioare uneori), iar
al doilea pentru ca unele pisici de peste Ocean nu-si pastreaza caracteristicile la fiecare pisoi nascut din aceiasi parinti”.

Drumul spre glorie

In concursuri, arbitrii sint ajutati de asistentii numiti “stewarzi”. Echipati cu manusi pina la cot, din plastic si piele tare, doar cu virfurile degetelor libere, stewarzii scot din custi pisicile si le asaza in fata arbitrilor. Potrivit normelor europene, la un concurs trebuie sa participe minimum 150 de pisici, “dar pentru Romania s-a facut o exceptie, ne-au admis cu 126”. Arbitrii analizeaza pisicile inscrise in diverse categorii: pui (pina la zece luni), adulti, castrati si categoria “novice”. La ultima pot intra tomberonezele noastre sau toate cele fara origine nobila. Titlul de campion, C.A.C. (Certificat Aptitudine Campion), se obtine daca pisica primeste calificativul maxim de la trei arbitrii diferiti. Mai pretios este titlul CACIB, obtinut tot de la trei arbitri, dar in minimum doua tari diferite. Exemplarul care obtine de trei ori C.A.C. si de trei ori CACIB se poate mindri cu gradul de “Grand Champion”. Cel mai important titlu este cel de Campion European (CE). Se obtine dupa 21 de expozitii cu calificativ maxim. La noi nu traieste nici o
mita de un atare rang.

Bursa cotoilor de singe albastru

Cind am cunoscut-o pe Tatjana Babic, acum citeva zile, la Timisoara, am inteles imediat ca aveam in fata o impatimita a pisicilor. Pe unul dintre degetele miinii drepte purta un inel din argint cu un motan cu papion, la stinga avea un alt inel cu doua pisicute bot in bot, iar brosa infipta in pulover tot o “europeana” infatisa. “Europeana”, rasa inventata de italieni pe la 1984, e o pisica asemanatoare maidanezelor noastre, “dar mult inainte ca ele sa apuce sa se corceasca”. Tatjana creste intr-o mansarda 14 pisici adulte si vreo 10 pui. Parte din ele le tine, pentru citeva zile - “pina cind termina zugravii treaba” - in apartamentul unui colaborator, Raul, student la Litere in Timisoara. Raul e coproprietar cu Tatjana a patru dintre pisicile care au triumfat in expozitii. Printre ele, o orientala, “Cioco”; ea se simte cel mai bine in lumina reflectoarelor, la expozitii, cind ceilalti concurenti inchid ochii, se intorc cu spatele la public, “Cioco insa s-a invatat cu jocul de scena”. Alta vedeta este motanul Bandit, ajuns “Grand Champion International”. Persanul “Bandit”, un ingimfat moale cu oamenii, se are la cutite cu “Hades”, orientalul, ceva mai mic in grad (a luat doar citeva “Best in Show”). Stau separati. Amindoi au in sufletul stapinei un pret mai mare decit cel in bani... “Hades m-a costat 800 de euro, a fost un chilipir. In Ucraina, de unde l-am cumparat, se vinde cu 1.800 euro.” In functie de
prestigiul lor sau al inaintasilor, pisicile se impart in trei categorii: in categoria PET intra pisicile “pentru acasa”, fara drept de a face pui, sint sterilizate inainte, costa la noi in tara intre 100 si 200 de euro. In categoria “Briding” intra cele bune genetic, sanatoase, dar nu perfecte la culoare sau cele care au urechile putin mai mari decit scrie in norme; la noi costa intre 300 si 500 de euro, in strainatate se vind cu 500-800 de euro. Din categoria “Show” fac parte exemplarele care merg in concursuri. Costa intre 1.000 si
2.000 de euro.

Iubirea de pisica face pace intre popoare

Pe Tatjana Babic razboiul a impins-o impreuna cu sotul ei spre Romania. La Pancevo, locul nasterii, i-au ramas prieteni si rude, dupa cum i-au ramas imprastiati in Croatia - un unchi, in Slovenia - alt unchi, mama - prin Bosnia si o multime de prieteni prin
Macedonia. Tinea legatura cu ei prin internet. “Vorbeam cu cluburile feline din Croatia si din Slovenia. Dupa razboi, cei din Belgrad i-au invitat la o expozitie pe cei din Croatia, dar au refuzat. De teama. Dar in aprilie 2003, de Pastele Ortodox, i-am chemat eu aici, la Timisoara, s-au intilnit cei din Belgrad cu amicii din Croatia pentru prima data dupa zece ani. Dupa un inceput cu un fel de
raceala, si-au dat drumul la vorba, s-au apropiat unii de altii”. A plins atunci Tatjana, prinsa in imbratisarile celor de-acasa.

Vila pisicilor British

Am vizitat intr-o zona cu vile din Timisoara si alta crescatorie de pisici. Apartine Laurei Ratiu, o femeie pe care dragostea pentru feline a determinat-o sa urmeze o a doua facultate: medicina veterinara. Pina anul trecut era inginer si lucra in asigurari. Acum
este distribuitor de mincare pentru animale, patroana unui Pet-Shop in Timisoara si studenta. “Tot asteptam sa spuna ceva la radio despre pisici, nimeni nu spunea nimic, am intrebat in stinga si-n dreapta pina cind am inteles ca nici veterinarii nu stiu prea multe despre pisici. Anul trecut m-am inscris la Medicina Veterinara, la Universitatea din Timisoara.” Laura Ratiu are 9 (noua) pisici din rasa British si sase pui asemenea. Si o catelusa Basset, un pic geloasa pe mitele casei. Laura stie pe de rost replici din filmul “Pisicile aristocrate”, are un sac de DVD-uri cu filme si muzica despre pisici. Ele sint stapinele casei. Presul de la intrare are
imprimata figura unei pisici, toate usile au cite o portita aproape de parchet, pe care pisicile trec dintr-o camera in alta. In incaperea de la parter, peste tot pisici: in fotolii, culcate pe televizor, pe aparatul video, pe scari, in spatele draperiilor. Intr-o alta camera, pisicile adolescente, vreo opt la numar, fiecare cu dormitorul ei. Alaturi, intr-un tarc mare cit un stat de om sta, singur, motanul Mao. “Nu-l las impreuna cu ele pentru ca nu-i sta gindul decit la monta”. Am rugat-o noi pe doamna Laura sa-i dea o clipa de libertate lui Mao. Si vorbele gazdei s-au adeverit repede. Intr-un minut a fost inchis la loc. In spatele vilei, Laura Ratiu a amenajat o voliera, cu scrinciob suspendat, pentru hirjoana de vara a prietenilor sai felini. “Am gasit-o pe Lila, am platit 300 de euro. Din Ucraina ne-au adus-o; am cautat pe Internet si am vrut pisici din aceeasi rasa, dar de toate culorile, am tras o fuga pina in Suedia,
am cumparat una cu 650 de euro, apoi de la Praga alta... sa vezi o pisica jucindu-se sau cum dorm una in alta e un spectacol rar!”

Mitarilor daca le spui mitari nu se supara. “Doar daca ne zice asa cineva care a crescut la viata lui macar o mita. Altfel... brrr!!!”, si privirea Tatjanei se face mai amenintatoare decit un zbirlit de coada. Ne-am despartit pe seara de Tatjana Babic. O sunase sotul si stabileau sa se intilneasca undeva in centrul orasului. “Acolo, draga, ne vedem, in Piata Sfintu Gheorghe, linga farmacie, ei, cum nu stii, linga farmacia aia unde nu-ti da voie sa intri cu pisica sau ciinele!”



remus florin radu
29 octombrie 2003, Bucuresti

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!