Interviul este specia care informeaza si elucideaza, prin intermediul unui dialog.
Rolul reporterului de interviu este sa stabileasca un dialog viabil, un mod de comunicare intre el si cititor.
Sondajul de opinie, informatia si lamurirea unei situatii sunt laturile principale ale interviului.
Intrebarile trebuie sa fie scurte, clare si puse in cunostinta de cauza.


Interviul are functia principala de a exprima o atitudine, o opinie, este un mod direct de prezentare a unor idei. Intrebarile depind si de informatia pe care o are jurnalistul despre cel intervievat. Un exemplu de interviu care a devenit o importanta carte de marturisiri este cel luat de Claude-Henri Rocquet lui Mircea Eliade, "Incercarea labirintului", Ed. Dacia, 1990. Uneori, interviul este doar un pretext pentru o carte de marturisiri ("Amintirile unui ambasador al golanilor", de Al. Paleologu).
Interviul poate fi construit pentru a reliefa un portret, sau poate fi interesant prin opinii, idei, lamurirea unei atitudini, aceasta fiind cu adevarat misiunea unui interviu.

Tipologie:
- interviul expres (interogarea catorva trecatori in legaura cu un eveniment unanim cunoscut si actual)
- interviul-informatie
- interviul-explicatie (prin care reporterul il determina pe intervievat sa-si justifice o atitudine, sa-si explice actele, opiniile, opera, etc).

Cum trebuie sa fie intrebarile intr-un interviu:
- sa nu se refere la domenii cunoscute ziaristului
- sa nu aiba caracter general
- sa nu fie puse mai multe intrebari deodata
- sa nu fie lungi
- sa nu fie de tipul la care sa se raspunda prin da sau nu
- sa nu sugereze raspunsul
- sa nu fie ipotetice, etc.



Bibliografie:
Rusti, Doina, "Presa culturala.
Specii, tehnici compozitionale si de redactare"
Ed. Fundatiei Pro, Buc. 2002