Note de lectură
Însemnări ale omului-pasăre
Deși îl cunoșteam mai bine pe domnul profesor Vasile Tudor ca pe un cercetător al istoriei aviației române, cu o pasiune deosebită pentru lupta zburătorilor români pe frontul celui de-al doilea Război Mondial, iată că domnia sa ne aduce aminte că este, înainte de toate și mai presus decât orice, pilot - pilot planorist, om-pasăre care a simțit facinația formei celei mai pure a zborului, aceea a aparatului fără motor. Volumul pe care l-a propus cititorilor este o colecție de jurnale de bord ale colegilor săi planoriști, o suită de notițe luate de aceștia în timpul unor zboruri de rutină, sau, dimpotrivă, pentru recorduri.
După cum se știe, românii au fost printre primii care au știut să se ridice în aer. Poate, așa cum mărturisesc unele documente, i-au luat-o înainte chiar și lui Otto Lilienthal, cel care este recunoscut ca primul om care a zburat cu un aparat (fără motor) mai greu decât aerul. Totuși, primele școli de planorism au apărut la noi destul de târziu (1932), iar adevăratele performanțe au venit de abia începând cu 1938. Dar, după aceste date istorice, avântul planorismuluiu a fost deosebit de puternic ; au fost înființate numeroase școli în toate regiunile țării (începându-se, desigur, cu Brașov –Sânpetru) ; au început primele zboruri pentru performanță (tot la Sânpetru) ; și, desigur, odată cu zborurile, au apărut și însemnările. Volumul despre care vorbim înmănunchează semnăturile a aproape treizeci de piloți : Alexa Ioan, Atanasiu Constantin, Bartha Bela, Bochiș Lică, Cernescu Eugen, Cucu Gheorghe, Deliu Gheorghe, Enăchescu Titi, Finescu Mircea, Georgescu Gheorghe, Gheorghiu Ioan, Ghinea-Delaport Valentina (fiică a Teleormanului), Korabian Gheorghe, Macsek Alexandru, Manu Paul, Mihăiță Nicolae, Novițchi Vladimir, Pânzaru Claudiu, Pasca Radu, Popa Ovidiu, Popescu Valentin, Rosch Ervin, Roșianu Aurelia, Șilimon Iosif, Sorescu Bogdan Ionuț, Ștefănescu Antoaneta, Tămășdan Petru, Trelea Sorin, Tudor Vasile.
Unii dintre ei au foat mari campioni, alții au construit planoare, unele chiar de mare succes. Nu puțini au trecut la zborul cu motor, înregistrând și în acest doemniu rezulatte notabile, sau luând în primire chiar mari aeronave de transport. Dat toți au știut să descrie sentimentele și senzațiile pe care le-au trăit la bordul planorului, atunci când raidul a decurs fără probleme, recordurile venind în mod, parcă, firesc, sau atunci când condițiile meteo au fost vitrege (aflăm că în planorism ceea ce numim în general vreme frumoasă nu este întotdeauna chiar așa …). Uneori planorul a fost aliatul pilotului, pentru alții, poate din vina lor sau a celor de la hangar, mașina a devenit dușman … Poate, la primele rânduri, însemnările par scrise într-un limbaj prea tehnic. Poate, dar aparatele de bord, fenomenele meteo și efectele lor aspra zborului, jargonul piloților, instructorilor și piloților de pe avioanele remorchere, toate devin limbajul cititorului, care se simte ca un pasager în cabina strâmtă a unui Baby, sau IS, Weihe, Sohaj, cu sufletul la gură uneori, când norii cumuluși își revarsă surplusul de energie electrică, cu inima cât un purice atunci când termicele dispar și planorul își pierde rezerva de altitudine, riscând compromiterea unui raid și aterizarea în teren necunoscut, sau satisfăcut, deși înghețat, la sfârșitul unui zbor de multe ore, când s-a atins norma – de durată, de înălțime, de distanță – necesară obținerii unei insigne sau a unui diamant.
Este meritul planoriștilor că au zburat și au reușit performanțe, este performanța domnului Vasile Tudor că a știut să recupereze și să restituie aceste însemnări, unele publicate, la vremea lor, în reviste de specialitate sau de sport, altele inedite. Pentru cititor, cartea este o adevărată aventură a cunoașterii. Zburătorii nu pot să nu recunoască trăirile pe care le-au simțit sși ei cândva. Pentru muritorii de rand, ar putea fi o invitație, sau poate un “sâc, iată ce facem noi !» sau cine știe, pentru unii o lectură de vacanță, sau un fel de « România pitorească văzută din zbor ». oricum am citi-o, însă, lucrarea este deosebit de valoroasă, o mărturie a frumoaselor cuvinte care se află pe frontispiciul Muzeului Aviației: Românii sunt un popor cu vocația zborului.
MIHAI-ATHANASIE PETRESCU
Membru AL ASOCIAÞIEI AVIATORILOR BRAȘOVENI