poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-04-14 | |
Atriumul Sibiului a expus pentru o seară poezie clujeană și brașoveană. Orașul și-a întâmpinat oaspeții cu primele terase proaspăt ieșite în centru și cu primele semne calde ale primăverii.
Invitații au primit afișul expoziției, realizat de Alice Drogoreanu. Lui Bogdan Dragomir i-am spus că este enervant de tânăr la ai săi 20 de ani, mai ales că a desfășurat o poezie a sensurilor profunde și ne-a convins de nedemonstrabilitatea axiomelor. El a pus în cuvinte așteptarea, tăcerea, exercițiul memoriei, într-un drum metafizic înspre „Nod”, un loc, dar și o stare a mesajelor de dincolo de pragul ființei. Nu știu cât este de etic ori constructiv să vorbești despre incredibila poezie a unui tânăr de 20 de ani, astfel că voi spune doar că Bogdan își depășește de departe atât vârsta, cât și generația. Să știi că vin astfel de poeți, e de-a dreptul liniștitor. Laurențiu-Ciprian Tudor, inițiator, alături de domnul Adrian Munteanu, al „grupului de poezie, sunete și culori Caii verzi de pe pereți” din Brașov, a citit din volumul său „Apostolul verilor”. Dacă poezia lui Bogdan am reușit s-o discutăm, Laurențiu nu s-a putut bucura de același „tratament”. Dar în urma unei poezii a Adrianei Lisandru, venită și ea de la Brașov, care a dat naștere unei dispute între colocatarii serii, am descoperit în Laurențiu mărturisitorul și trăitorul unui autentic crez poetic. Adept al poeziei de inspirație, al puterii metaforei și mai ales al spiritului apofatic al poeziei, Laurențiu-Ciprian Tudor a ținut Sibiului o lecție aplicată despre singura poezie în care crede: cea care grăiește nu minții, nici rațiunii imediate mundane, ci o poezie a sensurilor ascunse, supraraționale, descoperite intuitiv. Poetul Mihai Curtean și-a exprimat o opinie diferită de cea a lui Laurențiu-Ciprian Tudor, opinie care a amplificat și a conturat numeroase nuanțe pe care discuțiile le-au atins în desfășurarea lor. Întrucât Laurențiu-Ciprian Tudor nu a publicat pe net poezie, vom reda mai jos câteva din creațiile sale: Poemul poetului tânăr urechea lui era o mașină de tocat cuvinte spumă albă ca mana ieșea din ele în capul lui se făceau floricele care-i ieșeau pe gură de pe câmpii aceia pe care și-i iau poeții vara înapoi. Realitatea care ne vede Doamne, ce ochi mari are realitatea care ne vede! aspră și încruntându-se față cu sufletele noastre căutând spre Eden... hai tu cea reușită și albă într-o mixare colțul realității să dăm. Iubita mea iubita mea face podul pe spate să pot să-mi trec dragostea dincolo Frumoasa din pădurea adormită și păsările din poemul adormit uneori eu doar deschid gura dinspre mareea cu aburi a minții vin păsări eu doar deschid gura și ele trec în viteză ca prin tunel pe deșertul foii așezându-se alteori eu doar deschid gura dinspre tâlha minții vin păsări trase de vânt eu mereu sărut poemele iarna plec în țările calde Plimbarea într-o noapte de undrea ninge ca o iertare peste noi liniștea catedrală de sare de lins vitelor ce-n undrea vor îmbrăca în respirare Pruncul din flori de fân al Mariei ninge ca o iertare ca un gângurit peste pașii serii. George Precup, Laura Cozma; Mihai Curtean, Ioana Mălău Alexandra Ciorogar, Mihai Maxim; Maria-Gabriela Dobrescu Au mai citit George Precup din noile sale creații și Adriana Lisandru, completând viziunea asupra unei poezii, care la început de primăvară a renăscut, urcând dinspre simpla metonimie, prin simbol, înspre câmpiile pline de sens ale unei metafore transfiguratoare care a ridicat capul din iarbă. Ne-am dedat la „dulce” în ajun de Florii. Laurențiu-Ciprian Tudor, Adriana Lisandru; Niu Herișanu Loredana Tudor; Dan Herciu; Radu Comșuța, Bogdan Dragomir A doua zi ne-am băut cafeaua împreună, am schimbat ultimele cărți, George ne-a citit ultimele poezii și am vizitat statuia ascunsă a lui Nepomuk. Ne-au despărțit apoi șosele, taxiuri și trenuri. Dar nu ne-au risipit. Călin Sămărghițan |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate