Iată-ne pe Pământul sfânt, în Þara făgăduinței. Veniserăm să ne împlinim visul fiecărui creștin îndrăgostit de viața Mântuitorului nostru, dornici de a cunoaște la fața locului mediul în care a trăit Iisus, lumea iudaică, spațiul geografic al genezei creștinismului; voiam, așadar, să pășim pe o parte din drumurile străbătute de El pe pământul sfințit de sângele Lui.
Prima impresie despre Tel Aviv, oraș relativ tânăr (întemeiat în 1909), cu nume frumos - "Dealul Primăverii", în traducere românească - a fost tot o impresie frumoasă, deoarece, cu unele excepții, ne-a întărit convingerea că ne aflăm într-o interesantă metropolă modernă, construită în stil european, cu ambiția să concureze, prin lux și strălucire, cu Parisul și New Yorkul, fără să le egaleze, bineînțeles.
Fosta capitală a țării, Tel Aviv-Jaffa, cu o populație de cca 1 milion 100 de mii de locuitori, se mândrește cu o superbă plajă întinsă pe malul estic al Mediteranei, cu o promenadă flancată de palmieri și hoteluri ultraelegante, amintind întrucâtva de plaja de la Miami, dar cu adevărate promenade de vis și cu un nisip mult mai fin decât cel din Florida, ca să nu mai vorbim de apa totdeauna caldă unde se poate face baie chiar și iarna.
Evident, Tel Avivul strălucește prin originalitatea cu care edilii orașului au reușit, la fel ca în Atena, capitala Greciei, să îmbine noul cu vechiul, modernul cu vestigiile unei lumi orientale. Am observat că toate casele din oraș aveau pe acoperișul lor sisteme de încălzire a apei cu ajutorul energiei solare. Străbătând străzile și piețele telaviviene, te poți lesne rătăci dacă nu studiezi cu atenție hărțile orientative sau dacă nu știi ce anume puncte de vizită să alegi. În acest sens, ghidurile turistice te ajută recomandându-ți să vizitezi restaurantele, cazinourile și hotelurile cele mai căutate de vizitatorii străini, alături de unele vestigii elenistice, iudaice și romane. Dacă dispui de timp, poți vizita în acest oraș casa-muzeu Ben-Gurion, primul premier israelian, casa poetului național Haim Nachman Bialik (1875-1934), Piața Carmel, care seamănă cu un târg arabo-iudeo-est european; Muzeul Național Eretz Israel, care adăpostește numeroase colecții romane și bizantine; ultramodernul Planetarium, Muzeul Etzel, Muzeul de Istorie Tel Aviv-Jaffa, Muzeul de Artă, Opera de stat, teatrele, bibliotecile universitare, unde găsești numeroase cărți românești și toată presa evreiască de limba română (după presa de limbă ebraică, ziarele românești de acolo se clasează numeric imediat pe locul al doilea!). Evreii iubesc foarte mult teatrul, chiar mai mult decât filmele, Israelul ocupând locul întâi pe glob în privința numărului de teatre și de amatori de teatru, raportat la numărul relativ mic de locuitori (6 milioane, cât are în prezent, din care 15% sunt arabi palestinieni). Dat fiind faptul că în Israel lucrează peste 150.000 de muncitori din România și că există foarte mulți evrei-români, teatrele din țara noastră întreprind dese turnee în Tel Aviv, spectacolele desfășurându-se totdeauna cu sălile arhipline. Aproape toți evreii emigrați din România asistă în casele lor la programele prin cablu ale unor stații de televiziune venite din țara noastră. În această fostă capitală, cel mai mare oraș al țării, în care au rămas majoritatea sediilor de ambasade, este concentrată peste jumătate din producția industrială a statului israelian. Dar în primul rând, Tel Avivul este un oraș al tineretului și al turismului, un mare centru comercial, care și-a dublat capacitatea economică atunci când, în 1948, s-a unit cu orașul Jaffa (sau Yafo), cu care s-a contopit într-o mare metropolă.
Spre deosebire de Ierusalim, acest "Deal al Primăverii" este cosmopolit, un oraș mai mult european, fără caracter religios, aș zice chiar destul de vizibil secular, aproape laic. Tinerii se îmbracă occidental, un tineret în blugi, preferând discotecile și barurile, în locul sinagogilor. Ei sunt pasionați după dansul și muzica occidentală, îndeosebi după hiturile americane. Printre ei, am întâlnit mulți evrei negri. Această populație semită, evrei de culoare și de religie mozaică, a fost repatriată din Etiopia.
Paralel cu însușirea muzicii ușoare vestice, tineretul iudaic își iubește în aceeași măsură și muzica lor locală, un gen de muzică populară asemănătoare atât cu unele melodii arabe cât și cu manelele aflate la modă acum în România. Restaurantele și barurile israelite sunt pline, în special seara, frecventate de mulți studenți și elevi, dar trebuie să vă mărturisesc că am ocolit cu precauție acele locuri suprasolicitate unde oricând poate apărea un palestinian cu creierii spălați și cu vise stupide că va deveni cândva erou național, înconjurat de 27 de cadâne în raiul lui Mahomed, dacă-și va detona centura cu bombe de pe burtă omorându-i pe toți nevinovații din jurul lui... Când, totuși, a fost nevoie să mergem la vreun restaurant, am ales totdeauna unul mai puțin frecventat de lume. Dar și acolo am fost controlați minuțios la intrare de paznici înarmați, deoarece s-au întâmplat numeroase cazuri de asasinate arabo-palestiniene prin aceste cumplite metode-surpriză kamikaziste, de criminale sinucideri în locurile aglomerate, încurajate și binecuvântate de organizațiile teroriste Hamas și Al Qaeda. Totdeauna ele au lăsat în urmă numeroase victime și multă jale. Am văzut câteva urme unde s-au întâmplat asemenea măceluri, locurile fiind marcate cu semne de pioșenie și cu mici altare unde trecătorii depun zilnic flori. Pentru a preîntâmpina astfel de întâmplări tragice, pretutindeni, pe străzi, prin piețe, pe plajă, prin alte locuri publice, întâlnești patrulând grupuri de polițiști și militari, fete și băieți înarmați, care supraveghează continuu și cu atenție totul, de jur-împrejur. De aceea, în Tel Aviv poți circula la miezul nopții prin orice cartier fără nici o teamă. Și nicăieri n-ai să vezi pe ziduri mâzgălituri cu mii de grafitti cum le vezi mai peste tot în orașele din occident, iar mai nou chiar și în România.
În concluzie, Tel-Aviv-ul merită să fie vizitat și vă garantez că nu veți regreta!