In perioada 9 octombrie 2008 – 2 februarie 2009 sala Denon a muzelui Louvre din Paris găzduiește expoziția tematică dedicată operei lui Picasso (1881-1973) «Picasso / Delacroix : Les Femmes d'Alger».


Pablo Picasso
Les femmes d’Alger (Version O)
Paris, 14 februarie 1955
ulei pe pânză
114 x 146,4 cm
New York, Collection Libby Howie and John Pillar
© Succession Picasso, 2008

De menționat că acest demers este paralel uneia dintre expozițiile de mare anvergură «Picasso et les maîtres» ce se poate încă vizita în această perioadă la Grand Palais, respectiv între 8 octombrie 2008 - 2 februarie 2009, și respectiv celei de la Musée d’Orsay gazda unei alte expoziții comparative Picasso-Manet dedicate celebrei pânze «Déjeuner sur l’herbe» (Dejunul pe iarbă) a marelui Edouard Manet (1832-1883) și variațiunilor realizate de Pablo Picasso.
Expoziția «Picasso – Delacroix/ Femmes d’Alger» cuprinde în primul rând, 15 lucrări din care 9 tablouri ulei pe pânză și 6 desene în tuș inspirate de creația marelui Eugène Delacroix.


«Femmes d’Alger dans leur appartement» (1834, 180x229 cm, ulei pe pânză)

Dintre acestea, precizăm că trei tablouri provin de la muzeele Hartford, San Francisco și Nahmad Gallery - Londra, patru lucrări de mai mari dimensiuni de la Nahmad Gallery – Londra și colecții particulare, două tablouri (Jacqueline în costum de turc) de la Centrul Georges Pompidou și particulari precum și două carnete de schițe de la Muzeul Picasso din Paris.
Evoluția marelui artist Pablo Picasso și influențele pe care le-au avut marii artiști asupra creației lui, pot fi urmărite în primul rând în marea expoziție (unică poate prin anvergură și ținută, ale căror costuri privind asigurările operelor de artă ar depăși imaginația multora, dar care au fost susținute de LVMH / Moët Hennessy Louis Vuitton) ce se desfășoară la Grand Palais și unde au fost aduse din multe muzee ale lumii peste 210 capodopere din secolul al XVI-lea până în 1971 alături de creațiile lui Picasso într-o concentrare și concertare rare, opere ce i-au influențat definitoriu parcursul ideatic.
Dialogul artistic al acestui fiu de profesor de artă care pictează academic perfect după maeștri la 14 ani și apoi învață să deseneze ca un copil, așa cum mărturisea el însuși într-unul din interviurile sale, este benefic alături de pleiada marilor artiști de la Tizian, Velazquez, Goya, Zurbaran, Rembrandt, Poussin, Ingres, Cézanne, Van Gogh până la Manet, mai ales Manet cel cu care de altfel în copilărie dorea să se asemene.
Ce se întâmplă în perioada 1954-1955?
Pablo Picasso, cel care lansase cubismul prin «Domnișoarele din Avignon» (1907) alături de Georges Braque (1882-1963), începe să își contureze propria sa identitate în Artă, intrând într-un dialog artistic virtual cu trei mari maeștri pe care de-altfel îi aprecia într-un mod special: Delacroix, Velasquez și Manet și caută să ofere publicului propria sa interpretare.
Este de reținut paleta coloristică tip Matisse utilizată ca omagiu marelui său prieten și rival Henri Matisse (1869- 1954) și odaliscelor sale, despre care Pablo Picasso îi precizează lui Daniel Henry Kahnweiler «Il m’a légué ses odalisques en somme pourquoi est-ce que l’on n’hériterait pas de ses amis».

Erotismul la Picasso este relevat de o factură specială (cândva am vizionat seria de lucrări cu această tematică pregnantă din opera Maestrului) și acest fenomen îl puteți reîntâlni în expoziția eveniment "Picasso – Delacroix/ Femmes d’Alger".
Femeia din planul îndepărtat se transformă deseori în falus, iar totul se estompează prin motivele decorative invocate de factură maură.
Personajele par să aibă rotunjimi senzuale, totul este sugerat, conotațiile sexuale regăsindu-se în liniile geometrizate, caracteristice.
Chiar dacă Delacroix are darul de a descrie prin luxurianta sa compoziție, premizele unui cadru absolut necunoscut omului occidental (o altă lume despre care nu se știe aproape nimic), Picasso induce termenul de erotism de-o manieră simplă, minimalistă.
Haremul lui Delacroix se transformă într-un concert erotic la Picasso, unde compoziția se redefinește simbolistic vorbind, translează deja spre un modernism în care ne vor șoca personajele sale - imagini simultane din față și profil ce conferă de-altfel emblema compozițională Picasso.
Arta modernă este identică universalității marelui Picasso, căruia i se iartă toate marile sale extravaganțe, inclusiv înscrierea în Partidul comunist francez din 1944.
Arta lui Pablo Picasso reprezintă un concept estetic inegalabil din secolul trecut mereu de mare actualitate.




©Marina Nicolaev





http://www.omnigraphies.com/modules/smartsection/item.php?itemid=439