Indem ich an diesem System teilnehme, trage ich auch ein Stück weit zu seiner Überwindung bei. – Prin participarea mea la acest sistem, contribui în parte și la desființarea lui.

Așa grăiește un fost marxist care a devenit capitalist, sau invers un capitalist care a rămas marxist. Numele lui: Bernd F. Lunkewitz. Omul este un mare speculant de imobile. Totuși n-ar face parte din rândul numelor arhicunoscute în societatea germană, dacă nu s-ar fi angajat în peisajul literar.

Născut în 1947 la Kassel, Lunkewitz termină liceul tocmai în anul de cumpănă – cel puțin pentru unii – 1968. Studiază la Frankfurt pe Main filologie, filozofie și științele politice. Se înscrie în Partidul Comunsit German și luptă pentru înfăptuire revoluției mondiale. În 1979 devine întreprinzător particular în domeniul imobilelor. Activitățile lui internaționale sunt încoronate cu succes, făcându-l multimilionar.

În 1991 omul de afaceri cu convingeri marxiste și metode de lucru capitaliste intră în atenția lumii literare din Germania. Filologul și filozoful cu vederi de stânga îl determină pe omul de afaceri cu practici de dreapta să cumpere editura AUFBAU din Berlin. Din acest moment începe pentru aventurierul din Frankfurt – cum îl mai caracterizează foiletonul german și azi - un drum fără de sfârșit prin instanțele germane.

Editura AUFBAU a fost vasul amiral al lumii editoriale din RDG. Multe intreprinderi de stat au fost preluate imediat după unificarea celor două state germane de către o instituție, creată anume pentru privatizarea economiei estgermane. Treuhand s-a numit această instituție cu competențe foarte largi. Din patrimoniul ei Bernd F. Lunkewitz a cumpărat editura AUFBAU cu un milion de mărci. S-a constatat însă repede că Treuhand nici n-a fost proprietarul de drept al editurii, ci organizația culturală Kulturbund care la timpul respectiv nu intrase în posesiunea instituției de privatizare - pentru inimosul iubitor de literatură nici o problemă, el cumpărând în anul 1995 AUFBAU pentru a doua oară, de data aceasta de la Kulturbund. Se spune că numai până în anul 1995 întreprinzătorul nebun după literatură ar fi învestit în această chestiune de inimă nu mai puțin de 17 milioane de mărci. Acum zvonuri, neconfirmate oficial, vorbesc de 50 de milioane de euro, pe care Lunkewitz le cere drept despăgubire de la Ministerul de Finanțe.

Editura AUFBAU a publicat în timpul existenței sale (din 1945) foarte multe opere devenite tezaure ale literaturii germane și internaționale. La fel a editat foarte multe opere beletristice din literatura clasică. Galeria autorilor apăruți la AUFBAU este de-a dreptul impresionantă. Găsim somități din literatura universală ca Hans Christian Andersen, Emily Brontë, Charles Dickens, Gustave Flaubert, Virginia Woolf, Émile Zola și mulți alții. Din rândul clasicilor germani nu lipsesc Johann Wolfgang Goethe, Heinrich Heine, Franz Kafka ș.a. Literatura contemporană constituie însă coloana vertebrală a politicii de publicare. Prin autori ca Elfriede Jelinek, Armin Mueller-Stahl, Alexander Osang, Otfried Preußler ș.m.a. AUFBAU își pune amprenta pe viața literară din țările de limba germană. Printre cei 842 de autori din programul actual al editurii îi găsim și pe Nicolaus Sombart (*1923), mama lui a fost româncă, și pe Richard Wagner (*1952), originar din Banat.

Acum Bernd F. Lunkewitz s-a retras din rolul său de editor. Se pare că s-a săturat de renumele său foiletonistic. Cu el a secat și cel mai important izvor financiar al editurii. AUFBAU a pornit procedura de insolvență.

Mă cuprinde o melancolie ciudată dacă mă gândesc la posibila dispariție a numelui AUFBAU-VERLAG. În biblioteca mea mai stau cărți care făceau parte din inventarul meu de emigrare din România, cărți citite, prețuite, iubite, cumpărate în librării timișorene și una sau două din ele chiar în librăria sătească din Giarmata, vis-a-vis de biserica catolică. Librăria din Giarmata a fost dărâmată. Gotthold Ephraim Lessing – Ein Lesebuch, Heinrich Mann – Der Untertan, Aischylos – Werke, Henry Fielding – Tom Jones, Friedrich Schiller – Werke, toate opere din producția editurii berlineze din anii 70/80 ai secolului trecut, au supraviețuit într-un raft de cărți, la 1000 de km depărtare de locurile de achiziționare.

Nu-mi vine să cred că Bernd F. Lunkewitz a intenționat prin participarea sa la această instituție culturală, cu un pregnant fundal socialist (RDG), dar ancorat în prezentul capitalist, și desființarea ei. Oare poate un om care a publicat o antologie de poezii cu titlul ich liebe dich – te iubesc să-și părăsească marea iubire fără motive foarte, foarte grave? Să fi devenit AUFBAU chiar victima unui aventurier? Angajații editurii luptă pentru supraviețuire. Să le strângem pumnii. Oricum, voi cumpăra o carte din programul de toamnă a editurii.