Cultura generală luată în particular ca o lehamite... gândirea, imaginația, creația ca niște repere perimate... Privilegii urcate adânc într-o cultură de consum imagistică, fonică în decibeli fără număr...
"Literatura noastră are un trecut, pe care l-am văzut" - cugeta înalt poetul, "prezentul e acesta și viitorul e ăla care o să se vadă"... Unde, când, cum? Cui să-i pese... să ne lăudăm între noi, să ne văităm că publicul nu ne mai citește, că tinerii au luat cu asalt internetul... că există deja o literatură a calculatorului... așa e... există, și din fericire, unii tineri scriu chiar literatură cu ajutorul acestui calculator... n-au vreme de bătut trotuarele literaturii în vederea afirmării, nu dau din coate, nu au de împărțit decât suflet transformat în idee, haz de necaz în ceea ce ține de cotidian... scriu fiindcă așa le cere metabolismul... se iau la trântă, la întrecere cu proprile lor creații pentru a se desăvârși... Nu vor să fie ca alții, ei vor să fie exact ceea ce sunt: oameni mânuitori de idei, sentimente, concepții...
Și doamne, cât de frumoși sunt, cât de originali... aș zice că lor le aparține de drept viitorul pe care și-l construiesc scriind cu mâna sufletului și a minții literatură de internet.


"Departe de cititori, pe malul mării, izolându-ne spre a ne iluziona"...

Gabriela Marieta Secu