poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-26 | |
Impactul ...cu poezia Biancăi Marcovici
Sursa: REALITATEA EVREIASCÃ 3-03-08 Pe poeta Bianca Marcovici-originară din Iași, stabilită în Israel, la Haifa, în 1991- o reprezintă cele peste 20 de plachete, unele în traducere (germană, franceză, ebraică). Am primit cu bucurie recentul volum Impactul virtualului ( ediție proprie), după ce îi recenzasem volumul Cireșe amare sub Katiușe (RE., aprilie, 2007). Fără reținere, putem spune că lectura fiecărui nou volum al poetei produce impact, ne șochează sinceritatea ei îmbinată cu o capacitate de exprimare care convinge. Ea nu " se joacă" scriind, desi există și poezie ludică, "jocuri secunde", calofile, inclusiv cele " brumăriene" ( de la Emil Brumaru, cel care a subscris la debutul Biancăi Marcovici). De unde vine putera de a termina o cursă, probabil din interior, alergând spre interior, scrie în prefața autoareaautoarrea, în fapt, un micropoem aforistic. Remarcăm o subtilizare a limbajului: " Privind spre Dincolo de zare/ un text la care vreau să-i fac ramă/ în culorile avertizoare, ultrafosforescente". Total citabil este poemul " Lamentări de toamnă". Poeta este sentimentală, dar, ciudat, în multe poeme reprimă ghioceii " necesari", brândușele care grăiesc singure. Ne oprim la sintagme originale " Viclenia înân cinci părți" (ca un concert simfonic), "ochi de șerpi albi" s.a. "Morților nu le poți cere iertare/ dacă le-ai pângărit amintirea," este un final de poem remarcabil. Apoi ApoiȘ" să vorbim în șoaptă/ ascultând Hatikva". Există la Bianca Marcovici o experiență de viață bine acordată cu poezia pe care o scrie (și invers), adică poezia viața coabitează fără demarcații. Iar viața este dură. Poeta se autosuspectează uneori " e parșiv de frumos ce poți să scrii". Dar este personală " Niciodată nu mă pregătesc pentru tine- spontan îți redau cum sunt". Volumul este la fel de interesant ca orice scrie poeta Blanca-Bianca )la debut semna, eminescian, Blanca (" Azi s-a mai uscat o petală", "cad frunze- neconconcurență", frumos ca și "zăpezile de altădată". Nostalgia o prinde bine, glasul civic fiind un pericol pentru orice poet. "Un fir nupțial mă îmbie," rarisim vers! Mai există și acel farmec al pendulării Iași-Haifa, cu Muntele Carmel străjuind prezentul. "Dragostea apare ca un Dumnezeu orb": de ar fi auzit Borges acest vers! "Din nou îndrăgostită- de ceva nedefinit/ între mărar și pătrunjel" (știu ceva femeile, așa o fi?). Referiri cu țintă ? * GINA SEBASTIAN ALCALAY, text citit la I.C.R-TEL AVIV "Impactul virtualului" Poeme,Israel 2007 Hiperprolifica poetă nu mai necesită nici o prezentare, cu atât mai mult cu cât aproape în fiecare nouă plachetă sau volum de versuri- ca și în cel pe care îl semnalăm acum, după "Lumini diafane", comentat anterior în paginile acestei reviste-aflăm la sfârșit o listă exhaustivă a lucrărilor ei în versuri și proză, a antologiilor la care a participat, inclusiv cele di propria operă, a colaborărilor la diferite publicații, a demersurilor critice care au întâmpinat-o ( cu citate mai ales din Paul Cernat și Carol Isac ), a premiilor și a distincțiilor dobândite în cursul anilor, etc., etc. O listă, cum ziceam, lungă, și, firește, foarte impresionantă. Și cu toate acestea, poemele din " Impactul virtualului", inclusiv introducerea intitulată " Mănuși potrivite", pe care poeta, o frecventă internaută, o inserează " în loc de prefață" (metafora mănușilor, potrivite sau nu, fiind folosită în chip de protest împotriva dirijării de către un polițist imaginar a circulației cuvintelor), vădesc o profundă nemulțumire, pe alocuri revoltă și suferință. Din cauza cui? De ce? Exprimate cu nedisimulată franchețe, aceste sentimente se datorează în primul rând celor pe care scriitoarea îi consideră "detractorii" ei și de care a fost " invinuită de poezie", ca și cum s-ar fi aflat " într-o țară străină/ lăsată la vatră/ ca un soldat rănit", "lașilor" care " vor să-mi desfigureze puterea cuvintelor/ trimițându-mă în locul lor/ în fața plutonului de execuție" (" Supraviețuire", "Casa poeziei"). Alteori adresa e și mai directă, iar acuzațiile și mai virulente, ca în poezia " Am întâlnit critici fericiți": Așteptând la un colț de drum poeții,/ vorbind cu ei singuri/ într-un monolog pe o coardă ruptă,/ neavând nici măcar efervescența / critică, nici disponibilitatea literară .../ de a compune ceva personal, cocoțându-se pe umerii/ scriitorilor! (...)/ prin titlurile lor/ de Cezari ai literaturii/ din clubul bătrânilor nepremiați/ rupând așa zisa tăcere! / Am întâlnit critici /fericiți/ minimalizându-și grafomania/ printr-o regie perfectă,/ fără drept la replica poetului/ dar, niciodată nu e prea târziu!" În același registru, vanitățile unor confrați ( considerați) egoiști și impertinenți, care nu-și văd decât " bombeul pantofului", formează de asemenea ținta unor reflecții poetice de o amară înverșunare. Cât despre trăsăturile morale și estetice puse de autoare la stâlpul infamiei, într-o " lume jegoasă" a " murdăriei interioare" și a " loviturilor sub centură" a "bârfelor și gunoaielor aruncate peste bord", unde " pantoful cu toc dă de un vierme care trebuie strivit", sunt enumerate între altele " Viclenia în 5 părți" (imagine sugerată, pare-se de structura Simfoniei spaniole de Lalo") , ipocrizia ("orgi sinistre, baletul bărbaților deghizați, al prefăcuților tot mai numeroși cu " chip ingenuu" și al criminalilor de inimi"); "falsul lucrurilor" văzut ca un "lapte corăslit prin cearșafuri de mătase"; răul provocat de " viespii, crocodili, teroriști". Împotriva acestui rău, sufocate nu o dată de lipsă de afecțiune și tandrețe, de indiferența unor parteneri egocentrici și egolatri care confundă iubitele sau soțiile cu " o ușă ivită în cale", în ciuda "sarmalelor filozofale turnate în cap" ( după cum se vede, notele ludice nu lipsesc din aceste bobârnace pamfletare), poetele preferă să se replieze asupra lor însele:" Ne ascundem în noi cuibărindu-ne- pur și simplu- invalizi" (Luați de val"). Există de altfel și numeroase alte poeme cu accente feministe îndreptate împotriva bărbaților exchibiționiști, a celor ce se laudă " că pot avea orice femeie", a violatorilor, etc.Dar toate acestea și altele menționate mai sus sunt contracarate într-o măsură importantă de versuri mai degraba senine, în care poeta ne apare în ipostaza de bunică , obsedată de " ramuri de copac înflorite" și de " kilograme de nepoți" ce îi " mărșăluiesc prin brațe", versuri exprimând nevoia ei impetuoasă de puritate, întruchipată în "orhideea plăpândă" sau în crinul de pe mormântul tatălui. Alterori Bianca Marcovici se întoarce pe nesimțite la maniera și temele favorite dintotdeauna: trimiteri la diferite opere picturale și literare, precum Sesto Pals, Amos Oz, Mircea Cărtărescu, și adesea ale ei însăși, strecurate printre rânduri ( "Haifa zidurilor de sprijin", Aburi de femeie", Cireșe amare", Lumini diafane");apoi multe aluzii muzicale, inclusiv cele legate de Iașul copilăriei și debutul ei violonistic, retrăirea unor experențe peripatetice precum cele de prin muzeele Parisului sau în jurul fântânilor din Roma ("Fontana di Trevi") prilej de inserții ironice sau de meditații melancolice asupra atotputerniciei banului, superficialității oamenilor sau efemerității cărților care " trăiesc doar o clipă" Unele din cele mai emoționante poeme rămân dedicate Israelului ca " pământ roșcat", sursă de inspirație poetică personală – și în special Ierusalimului., denumit "Ierusalimul meu, noaptea viselor, divinitatea atât/ de aproape, unde dispare aroganța spirituală/ apare grădina noastră în lumină feerică,/ revelația/ Zidul Plângerii /noastre- singura scenă din viața lumină/ te simți tu însuți, umbra ta e cu tine/ cu inima pe zidul de granit/ te rogi pentru copiii noștri/ și zidul împietrit îți dă speranță". Această stare de exaltare și extaz mi se pare în concordanță cu autocaracterizarea pe care, în ciuda tuturor nemulțumirilor și incriminărilor, și-o face însăși poeta: "Eu sunt poeta care vede/ partea cea plină a paharului"- aș adăuga eu, prin străfulgerarea de imagini și metafore memorabile. p.s. fotografie recentă, 12.03.08: I.C.Român - TEL AVIV,director, dr. Madeea Axinciuc Lansare de carte, "Impactul virtualului" prezentat de romanciera Gina Sebastian Alcalay |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate