Autoren, die es schätzen, sich spontan und ungefiltert in allen Stimmungslagen zu äußern, nutzen Weblogs um ihr Leben und ihren Alltag literarisch zu verarbeiten, aber auch um Erlebnisse und Ereignisse, Kunst und Literatur zu kommentieren, zu reflektieren und zu analysieren. – Autori, cărora le place să-și exprime spontan și nefiltrat toată paleta de dispoziții personale, folosesc bloguri pentru a prelucra literar propria viață și momentele cotidiene, dar și pentru a comenta, reflecta și analiza trăiri și evenimente, artă și literatură.

Această constatare aparține unui moderator de la postul de radio Deutschlandradio Kultur. Zilele trecute postul s-a ocupat într-o emisiune cu forma de publicare virtuală, numită weblog sau mai simplu: blog. Se constată că tot mai mulți scriitori se folosesc de aceste pagini interminabile pentru a-și prezenta opera literară, dar și pentru a-și face publicitate.

Posibilitatea de a comunica cu un scriitor poate să fie pentru iubitorii de literatură un motiv puternic de a activa un link spre un site literar. Scriitorul Alban Nikolai Herbst este de exemplu inițiatorul unui astfel de site personal. (

http://www.die-dschungel.de/ANH/

). După afirmațiile lui proprii, are lunar între 15 și 20 de mii de vizitatori. Scriitorul a spus în această emisiune că țelul lui ar fi pur și simplu doar contactul cu cititorul și că acest mediu s-ar potrivi de minune pentru a preveni orice izolare a literatului care tinde cîteodată să se retragă în propria sa genialitate. Nu, acest fel de a se deschide, are un caracter puternic de lucru, de muncă continuă la conținutul și forma estetică a unui material literar. Un text în forma virtuală este, după A. N. Herbst, un text în formare. Nu este exclus ca unele idei din rândurile comentatorilor de pe site să contribuie la forma finală a unui material literar, forma în care va apare ulterior într-o carte.

Important pentru acest scriitor este și dependența esteticii lucrărilor sale de starea sa materială. A amesteca sfera privată cu cea publică constituie chiar un imperativ pentru lumea blogurilor literare, afirmă Herbst.

Pentru Else Buschheuer este un blog doar un Internet-jurnal, de fapt denumirea inițială a weblogului. Scriitoarea practică această formă de jurnal din anul 2000. Astăzi spune că fără Internet se simte ca o bolnavă de rinichi fără dializă și recunoaște că acest mediu a devenit pentru ea o adevărată manie. Iată și un aspect mai puțin plăcut. Buschheuer spune că s-ar fi dus pe apa sâmbetei multe prietenii, fiindcă oamenii nu vroiau să accepte acesteastă formă de comunicare în mod excluziv.

Jurnalele ei poartă numele orașelor în care trăiește în momentul în care le scrie. În Jurnalul de New York scriitoarea a scris despre evenimentele din 11 septembrie 2001. În acele zile jurnalul ei a fost citit de până la 200.000 de oameni, oameni curioși să afle cum trăiește o scriitoare personal această dramă care urma să schimbe fața multor regiuni din lume, regiuni situate departe de America, pe un alt continent, cu o cu totul altă formă de civilizație.

La ora actuală Else Buschheuer scrie un Jurnal de Leipzig (

http://www.else-buschheuer.de/index.php/

) și recunoaște că între eul ei adevărat și cel virtual există o interferență, o corelație permanentă. Deci, vorbim de literatură. Nu absolut tot în aceste consemnări zilnice este sută la sută real. Există în ele și o doză de ficțiune. Această situație contracarează patima voieristică a cititorilor. Cine deschide site-ul trebuie să știe că deschide un site literar.

O deosebire esențială între Herbst și Buschheuer constă în părerea lor despre comentarii. Primul le găsește foarte importante, cu toate că recunoaște că unele din ele sunt adevărate lovituri sub centură, în timp ce Buschheuer le refuză, argumentînd că mulți nu comentează la temă, ci încearcă doar să se profileze personal.

Emisiunea postului de radio berlinez a mai prezentat și alți autori care scriu în blogosfera germană. Părerile lor despre această temă au fost tot atât de diferite ca și stilurile lor literare. (O emisiune asemănătoare se putea urmării într-o noapte de ianuarie și pe postul România Cultural, cu referiri și la poezie.ro, cu toate că între acest site și un blog există deja din punct de vedere al configurării deosebiri esențiale.)

Bineînțeles că un blog nu trebuie să fie neapărat un jurnal. Abia diversitatea temelor abordate le face în general interesante pentru publicul larg. Sunt și poeziști care întrețin bloguri. Unul dintre ei, Daniel Stuparu, scrie chiar pe mai multe bloguri. Cel rezervat traducerilor deschide o fereastră către literatura universală. (

http://din-lumea-de-dincolo.blogspot.com/

)