Optzeci (80) de intelectuali din 22 de țări – purtătorul premiului Nobel pt. literatură Imre Kertéz este personalitatea cea mai cunoscută dintre ei - au depus la biroul președintelui Comisiei UE Barroso o petiție în care se cere „redeschiderea universității din Kolozsvár“. Același document a fost trimis președintelui României, șefului guvernului român și parlementului Uniunii Europene. Pe românește, semnatarii cererii nu urmăresc altceva decât transformarea Universității Babeș-Bolyai în Universitatea Bolyai, sau altfel spus, transformarea unei universități românești în una maghiară. Acum un grup de profesor de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a adresat ziarului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG o scrisoare în care se arată că la universitatea în cauză se predau cursuri în următoarele limbi: ebraică, germană, maghiară și română. Să ne înțelegem, este vorba despre limbile de predare a celor mai diverse oferte de studiu, cărora li se alătură bineînțeles cursurile de limbi străine. Sfatul dat de profesorii clujeni semnatarilor petiției este formulată cu respect și fermitate: „Ar fi salutar dacă cei care fac afirmații despre Universitatea Babeș-Bolyai ar putea accepta ca condiție primordială a sincerității intelectuale și morale o informare prealabilă.“ . . . . .No coment! Scrisoarea este semnată de următorii profesori: Prof. dr. Nicolae Bocșan (rector), Prof. dr. Șerban Agachi, Prof. dr. Wolfgang Breckner, Prof. dr. Ștefan Szamosközi, Prof. dr. Ladislau Gyemant.

Neukölln este un cartier din Berlin. În acest cartier se află școala generală Rütli. Peste 80% din numărul elevilor înscriși au un „Migrationshintergrund“ – cea mai nouă creație lingvistică din Germania -, adică un fundal de migrațiune, biografie de migrant. În cartierul Kreuzberg există o școală generală care nu mai are nici un singur elev de naționalitate germană. Reamintesc: vorbim aici de capitala Germaniei. Celebră a devenit însă școala Rütli. Colegiul de învățători s-a adresat într-un „Brandbrief“ – scrisoare foarte stăruitoare - Senatului berlinez, declarând că nu mai este în stare să-i țină în frâu pe băiețandrii care vin din familii de cele mai diferite naționalități. Asta a fost un prilej destul de serios pentru apariția poliției în curtea școlii și iscarea unei discuții aprinse în mass-media și în cercurile politice. După două săptămâni de discuții, purtate pe alocuri foarte aprinse, Universitatea Eichstätt-Ingolstadt (singura facultate catolică din Germania) a dat publicității un comunicat cu rezultatele unui studiu de termen lung în care se arată că violența în școlile germane este în cădere și nu în creștere. . . . . . Doar se știe că „Versachlichung“ , adică analizarea calmă, nu este chiar o putere de caracteristică a neamțului. Nici a mea. Și eu ia-și pune pe imigranți în fața alternativei: cine nu vrea să învețe limba germană să se întoarcă acolo de unde a venit. Nu-mi aduc aminte ca părinții mei să mă fi împiedicat vreodată să învăț limba română în timpul șederii noastre în România, cum procedează din păcate mulți imigranți în Germania.

Werner G. Seifert a fost șeful bursei germane de la Frankfurt pe Main. Printr-un complot al mai multor fonduri Hedge care dețini pachete de acții a bursei germane a fost doborât din funcție. Aceste fonduri, de obicei cu sedii în SUA, au cumpărat în anii din urmă deja mai multe firme în Germania și le-au manevrat în ruină. Franz Müntefering, vicecancelar german și ministru federal pt. muncă și probleme sociale, a împregnat în vocabularul economic denumirea de „Heuschrecken“ (cosași) pentru acești distrugători de locuri de muncă. Acum domnul Seifert a scris o carte în care demască practicile distrugătoare ale fondurilor Hedge. Titlul cărții: Invasia cosașilor. . . . . . Rămâne întrebarea, cum de nu a recunoscut chiar unul din cei mai „competenți“ economiști german mai din timp – deci când mai era în funcția sa bine plătită - metodele de lucru ale acestui soi de capitaliști americani?

„Centrul împotriva expulzării“ rămâne în atenția oficialității germane. Există un consiliu științific care se ocupă cu convingerea cercurilor politice de nevoia acestui centru la Berlin. Acum a fost cooptat și filozoful Rüdiger Safranski (*1944) în acest consiliu. Una din motivele care l-au determinat să se alăture acestui proiect se poate citi într-un interviu cu renumitul filozof în FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG: „O crimă nu încetează să fie o crimă când a fost săvârșită ca reacție la o altă crimă. Lucrurile trebuie numite pe nume, asta face parte din igiena spirituală.“ . . . . . Așa își motivează un filozof angajamentul social.

Războiul titanilor. O națiune e zguduită. Milioane de specialiști discută aprinși. Decizia a fost luată. Lehmann și nu Kahn! O catastrofă națională. Spun unii. O alegere dreaptă. Spun alții. . . . . . Pentru eventuale semne de intrebare: Este vorba despre ocuparea postului de portar al echipei naționale de fotbal a Germaniei și despre doi inși de 36 de ani care de doi ani sunt obsedați de același gând: „Eu sunt cel mai mare!“