• Atena. Acropole este dealul sacru al Atenei și cel mai important sit arheologic al Greciei. Atena a fost populată în anul 2.500 î.d.H. În timpul Pereioadei Arhaice, au fost construite multe temple, iar fortăreața de pe Acropole a devenit locaș de cult. Însă în timpul Erei de Aur a lui Pericle, și la 30 de ani după ce a fost cucerită de perși, au fost ridicate câteva dintre cele mai importante monumente ale sale. Arhitectul a fost Iktinos, iar sculptorul, Fidias. Atena și zeul mării Poseidon și-au disputat rolul de protector al orașului, pe-atunci numit Kekropia, după numele regelui său. Într-un final, s-a hotărât ca zeii să aleagă cine urma să ofere orașului cel mai de preț dar. Disputa a avut loc pe dealul Acropole. Poseidon a lovit tridentul de o stâncă din care a țâșnit apă, în vreme ce Atena a creat primul măslin din lume. Fără să stea pe gânduri, zeii au ales-o pe Atena, fiica lui Zeus. Templul, numit Atena Nike era de ordin ionic. Arhitectul a fost Callicrates. Friza este ornamentată cu basoreliefuri ce reprezintă un grup de zei în partea estică și bătălii în celelalte două părți. Aceasta se află aproape în întregime în Muzeul Britanic. Parthenonul a fost cel mai de seamă monument al Greciei Antice. Fusese ridicat în cinstea Atenei Parthenos. Inițial, a fost denumit Marele Templu. Era un templu de ordin doric cu elemente ionice, construit în marmură de la Muntele Penteli. Tone de marmură ornamentată cu basoreliefuri ce debordează de viață. Grecii antici au decorat templele cu roșu, albastru și auriu. Decorațiunile sculptate combină într-un mod unic metopele dorice cu friza ionică. Friza ionică, înaltă de 160 m înconjura templul și reprezenta zei, animale și 360 de oameni. La începutul sec. al XIX-lea, ambasadorul britanic în Imperiul Otoman, Lord Elgin, a vândut o parte din sculpturi și 80 m din friză Muzeului Britanic. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de Marmura Elgin. Templul Erechtheum se află în nordul Parthenon-ului și a fost construit în anul 420 î.d.H. El a fost ridicat în cinstea Atenei și a lui Poseidon, iar numele și-l trage de la legendarul rege Erchtheus. Măslinul sacru, darul oferit orașului de către Atena, creștea în partea sudică a Erechtheum-ului. Construit cu trei verande și trei niveluri, avea un pridvor cu cariatide, siluete de femei în loc de coloane, ale căror nume provine de la faptul că erau la fel de frumoase precum femeile din Caria, Lakonia. În sec. al V-lea î.d.H. sudul dealului Acropole a devenit un important centru cultural al Atenei. Aici se află Teatrul lui Dionysos, închinat zeului vinului. Lângă acesta se găsesc ruinele Templului lui Dionysos. Piesele lui Eschil, Sofocle, Euripide, Aristofan, Menandru și alți poeți au fost jucate aici pentru prima oară. Ruinele monumentului lui Thrasylus se află lângă acesta. Turnul cu opt laturi, aflat în Agora Romană, a fost construit la sfârșitul sec. I î.d.H. de către Andronicus. Turnul adăpostea un ceas hidraulic, iar friza era decorată cu basoreliefuri ale celor opt vânturi, așa încât este cunoscut sub numele de Turnul Vânturilor. În partea estică a Agorei Antice, în sec. I î.d.H. a fost construită Agora Romană. Cele două agore comunicau printr-o alee pavată care pornea de la Biblioteca Panteos și se sfârșea în partea vestică a Agorei Romane, la poarta Archigetidos Atena. Nu departe de Acropole se găsește Olympieion. Aici era venerat Zeus. Din acel splendid templu n-a rămas decât 16 coloane. În Antichitate, templu sacru, una din cele mai remarcabile clădiri de pe arunci, era susținut de 140 de coloane. Statuia lui Zeus era placată cu fildeș și aur. În partea de nord-vest, fusese construit un arc de triumf închinat împăratului roman Hadrian. Avea 18 m și era făcut din marmură de la Muntele Penteli. Povestea Agorei Antice începe din vremurile preistorice. Inițial a servit drept cimitir, dar începând cu sec. al VI-lea î.d.H. a devenit centrul politico-social și religios al Atenei. Apoi s-au construit temple, edificii pubice și altare. În timpul sec. al II-lea î.d.H. i s-a definitivat structura. Pe dealul Agoraios Colonus se află Templul lui Hephaistos. Aici se pot admira metopele ornamentate cu basoreliefuri reprezentând Muncile lui Heracles și Tezeu. În partea estică a Agorei Antice se află Porticul lui Atalus, un dar oferit de regele din Pergamus orașului studiilor sale. În Antichitate a servit drept centru comercial. Acum edificiul rastaurat este o copie după cel antic. În interior se găsesc descoperiri importante din Agora. Amfiteatrul Herodes Atticus, cel mai impozant monument din sudul delului Acropole, a fost ridicat între anii 161-174 de către faimosul orator. Inițial a fost un edificiu luxos al cărui acoperiș era din lemn de cedru. Continuă să fie un important centru cultural. Dealul Muzelor sau Dealul Philopappus, aflat în sud-vestul Acropolelor, a servit drept muzeu în Antichitate, probabil datorită faptului că aici se afla Templul Muzelor. Keramikos era cel mai mare cimitir din Antichitate. Excavațiile au scos la lumină morminte și ruinele zidurilor antice, a Porții Sacre și a porților principale ale Atenei. Acolo se termina drumul dinspre Academia lui Platon. Poarta sacră reprezenta capătul Căii Sfinte din Eleusina. De partea cealaltă a intrării, se afla cimitirul public. Acolo și-a ținut Pericle discursul de comemorare a soldaților căzuți în primul război peloponez. Sculpturile, vasele, coloanele și frumoasele monumente redau ambianța liniștită și impozantă a cimitirului. În Plaka, la intersecția străzilor Lysicratous și Virona, poate fi văzut un monument datând din sec. al IV-lea î.d.H., cunoscut sub numele de Monumentul Lysicratous sau Felinarul lui Diogene.
• Micene. În centrul peisajului feeric și neregulat care se rotunjește spre sud, în golful Argos, acropola mitică Micene iese în evidență ca o stâncă antică. Dealurile cu văi adânci care le înconjoară și le separă de stâncile împrăștiate de natură formează fundalul ideal pentru întunecata și sângeroasa tragedie a familiei Atride. Agamemnon a fost comandantul care a condus o expediție greacă împotriva troienilor. Această expediție a fost sursa de inspirație pentru cele două poeme epice homeriene pe care Heinrich Schliemann le-a folosit drept punct de plecare în timpul excavațiilor ce au scos la lumină Micene după mii de ani. De la Poarta Leilor, veți inta într-un tunel care era blocat de o a doua poartă care acum nu mai există. În dreapta se află mormintele regale, protejate de un zid ce se păstrează aproape intact. Aici au fost găsite șase morminte în care se aflau 19 schelete, dar și daruri de înmormântare îngropate cu cei morți. Vizavi de Poarta Leilor un pasaj larg, datând din aceeași perioadă ca și zidul, avea să conducă spre treptele palatului familiei Atride. Ruinele ne dau o idee în legătură cu arhitectura sa. Palatul avea două intrări. Scara mare cu 22 de trepte permitea accesul în partea principală. În stânga curții se afla locul unui tron, unde regele stătea în timpul adunărilor. În mijlocul sălii principale se găsea vatra care avea podeaua de stuc cu margini de ghips. Dar aceasta a fost distrusă într-un incendiu, astfel încât nu a mai rămas nicio decorațiune. Totuși niște fresce se păstrează aproape intacte. În vârful acropolei se poate vedea fundația unui templu doric din sec. al II-lea î.d.H., construit în locul în care s-a aflat templul micenian. Pe sub fațada de nord a zidului trece un pasaj subteran boltit care urmează fisura naturală a stâncii și duce la un rezervor secret, alimentat de un izvor persan la o adâncime de 12 m. Această construcție colosală s-a finisat în sec. al XIII-lea î.d.H. Cele mai importante monumente din afara acropolei sunt mormintele în coloane de la Tholos. Aceste morminte, cunoscute drept Mormintele lui Clytemn, au fost construite în anul 1300 î.d.H., iar după restaurare se păstrează în condiții bune. La 50 m de acropolă poate fi văzut mormântul sompruos din Micene, cunoscut drept Comoara lui Atreus sau Mormântul lui Agamemnon. E unul dintre cele mai importante monumente ale Epocii de Bronz din Grecia continentală. A fost construit în jurul anului 1330 î.d.H. Mormântul are fațade impresionant lucrate cu coloane și pietre verzui. Pragul porții făcut dintr-un material roșu mai există și acum acolo.
• Teatrul Epidaurus. Pe solul bogat, fertil sacru, plin de legende și istorie al orașului Epidaurus se află teatrul cu același nume, considerat a fi unul din cele mai importante monumente ale tezaurului grec. Acesta e adaptat mediului natural și impresionează prin acustica sa unică, prin simetrie și armonie. Potrivit pausanilor, teatrul a fost construit în sec. al IV-lea î.d.H. și conceput de către arhitectul și sculptorul Polyclitus. Avea 6.200 de scaune. Se presupune că în sec. al II-lea s-au mai adăugat 21 de rânduri, teatrul mărindu-și capacitatea reală la 12.000 de scaune. Spre deosebire de celelalte teatre în care podeaua este din marmură, aici podeaua orchestrei este acoperită cu pământ și înconjurată de un inel de piatră. Din 1938, aici se organizează în fiecare vară Festivalul Epidaurea. Tot aici s-au pus în scenă multe tragedii și comedii antice.
• Tiryns. Înte Nauplia și Argos, pe un deal stâncos, se află citadela antică Tiryns, unul dintre cele mai iportante orașe miceniene, al cărui nume a fost legat de cercul mitic al lui Heracle. Tirynthas, fiul lui Argos și nepotul lui Zeus, a construit, potrivit mitului, zidurile citadelei cu ajutorul ciclopilor. Orașul fusese populat de la începutul perioadei heladice, a prosperat până la invazia dorică și a fost distrus în 460 î.d.H. de locuitorii din Argos. În prezent, vizitatorii pot admira masoneria ciclopă, tunelurile și palatul Tiryns, care era format din hol, vestibul și palatul principal.
• Evia. Cu mii de ani în urmă, Evia era unită de continent. Dar schimburile tectonice și diluviene au făcut ca Evia să se desprindă de continent și astfel să se formeze insula. Aceasta, se pare, a fost populată încă din Paleolitic. Descoperirile ce datează din Epoca Bronzului dovedesc că Evia avea legături cu insulele din Marea Egee și Anatolia. Homer menționează numele Evia, care înseamnă „tărâm fertil“ sau „bogat în vite“. În vremurile antice, când coloniștii ionieni își fondau orașele, Evia avea legături cu Orientul, dovadă fiind darurile de înmormântare descoperite aici. Orașul-stat, reprezentarea artistică a unei siluete umane și scrisul au fost adoptate și de către Europa Occidentală. Alfabetul chalcidian a fost baza alfabetului antic italian. Alfabetul latin provine din acesta. Muzeul de istorie din Chalcis este o adevărată comoară istorică. Aici veți vedea multe descoperiri arheologice provenind de la o civilizație de acum 5.000 de ani. Colecțiile muzeului include descoperiri datând din Paleolitic, Neolitic și începutul perioadei heladice. Aici există și o colecție de descoperiri ceramice datând din perioadele miceniene și geometrice. Impresionantele ghirlande de aur din perioada elenistică sunt făcute din 135 de frunze de măslin. În dreptul porticului se pot vedea uriașe statui romane, în timp ce în curte se văd monumente funerare și stele ieșite în relief. În centrul Eviei, în orașul antic Eretria, se află unul din cele mai importante situri arheologice al Greciei, ce se bucură de o lungă istorie. Teatrul antic Eretria, care avea o capacitate de 6.000 de spectatori, iese în evidență prin acustica sa excelentă și similaritățile pe care le are cu teatrul lui Dionis din Atena. În una din cele mai vechi părți ale orașului se află faimoasa Casă a Mozaicurilor. Este un minunat exemplu de artă elenistică. Motivele sunt inspirate din mitologie și din „Iliada“. Mormântul Iubirii, de origine macedoneană, construit din piatră, e cel mai bine conservat mormânt tholos din Grecia. În aceeași zonă poate fi văzut templul Apollo Dafneforos, construit în sec. al VIII-lea î.d.H. Decorul templului era alcătuit din reprezentări ale lui Tezeu capturând-o pe Antiope. În prezent, obiectele sunt expuse în Muzeul Arheologic din Eretria. Ele datează din Perioada Geometrică, iar alături de sculpturile din templul Apollo Dafneforos, existente tot în muzeu, au o mare valoare arheologică.
• Knosos. Situl arheologic din Knosos se află la 5 km de Heraklion. Acesta este cel mai mare și mai elocvent sit minoian din Creta, scoțând la iveală un palat, locuințe somptuoase și alei pavate. În Knosos, excavațiile au început în anul 1900, sub îndrumarea unui pionier în arheologie, Sir Arthur Evans. Acesta a condus timp de mulți ani săpăturile din zona miticului palat minoian. În anul 1750 î.d.H., un cutremur de proporții a provocat distrugeri semnificative în Knosos, Phaistos și Malia. Mai târziu cu 50 de ani, un palat mai mare și mai luxos a fost înălțat deasupra celui vechi. Construcția a durat mai bine de trei secole. Istoria Knosos-ului și în general cea a Cretei nu este cunoscută, deoarece au rămas doar câteva documente scrise. Tot ce se știe, descinde din studiul și interpretarea monumentelor descoperite în urma excavațiilor. Phaistos e unul din cele mai vechi orașe ale Cretei. Palatul fusese ridicat pe un deal și avea mai multe niveluri ce comunicau prin trepte. Nu era la fel de amplu ca palatul Knosos, însă fusese construit dintr-un material de înaltă calitate. La el s-a lucrat cu meticulozitate, acesta păstrându-și structura inițială după doar câteva lucrări de restaurare. În epoca sa de aur, în Knosos se pare că au locuit 100.000 de oameni. Complexul-labirint urban includea sanctuare, săli ceremoniale, locuințe ale familiei regale, ale demnitarilor, bucătării, săli de mese, băi, depozite, ateliere, scări etc. În diferite aripi ale palatului, în jurul unei curți dreptunghiulare, au fost descoperite peste 800 de camere. Se crede că au existat 1.300 de camere distribuite pe cinci etaje, construite din piatră și mortar. Zidurile erau tencuite cu stuc și ghips, și decorate cu fresce. Podeaua era pavată cu dale de piatră, iar stâlpii de lemn erau susținuți de baze de piatră. Impresionantele fresce înfățișează scene religioase, tauri, grădini fermecate, peisaje, pești și delfini. Frescele atestă poziția importantă a femeilor. Faptul că majoritatea zeităților erau feminine nu e o coincidență. În Muzeul Arheologic din Heraklion se află multe comori neprețuite aparținând civilizației minoiene, unice în lume. Obiectele ies în evidență prin originalitate, finețe și motive, reprezentând viața cotidiană și scene din natură. Tot în acest muzeu se poate vedea importantul text minoian, scris în hieroglife cretane, cunoscut drept Discul din Phaistos. Ceramica minoiană este minunată, realizată în stilul Kamares care se bazează pe culori vii și modele rotunjite. Vasele de piatră sunt, de asemenea, impresionante. Aurarii minoieni au creat bijuterii folosind tehnici încă existente și material valoros.
• Samothrace. O insulă caracterizată de unica frumusețe naturală și de ambianța ocultă provocată de marii zei: aceasta este Samothrace. În nordul ei se poate vedea templul marilor zei. Un loc impozant și ademenitor care amintește de Delphi. În vremurile antice, Samothrace era un centru religios internațional. Potrivit lui Plutarh, ritul marilor zei avea loc anual, la sfârșitul lunii iulie sau la începutul lui august. Misterele sacre din Samothrace și-au păstrat gloria mai bine de 1.000 de ani. Din acest motiv, insula a fost vizitată de multe personalități istorice și mitice. Există două complexe religioase care au avut o importantă valoare încă din perioada arhaică: Palatul, unde erau inițiați aleșii și Noul Templu, unde misticii deveneau supraveghetori, ori, cu alte cuvinte, mistici de gradul II. În 1863, excavațiile au scos la lumină statuia lui Nike din Samothrace, care poate fi văzută acum la Muzeul Luvru. În muzeul arheologic, pot fi admirate obiecte găsite în Templul Marilor Zei, tăblițe, sculpturi, obiecte ceramice, ofrande oferite zeilor, o copie a lui Nike din Samothrace și două statui făcute din marmură de Thassos, datând din sec. al V-lea î.d.H. și reprezentându-i pe profetul orb Tiresias și pe Persefona purtând o manta. În Samothrace se reactualizează un trecut dispărut cu peste 15 secole.
• Delos. Pentru grecii antici, Delos era vasul sacru, ancorat în mijlocul Mării Egee. Pentru contemporani, insula reprezintă un mister și poate cel mai divers complex arheologic al Greciei. Din sec. al IX-lea și timp de 1.000 de ani, acesta a fost centrul politic și religios al Mării Egee. Potrivit mitului, aici s-ar fi născut Apollo și Artemis, atunci când Leto, urmărită de geloasa Hera, căuta un loc în care să nască gemenii, fructul iubirii dintre ea și Părintele Zeilor. Îi fusese refuzată intrarea în diferite orașe. Orașul antic se conservă foarte bine și este cel mai impozant oraș antic al Greciei. Aici, în marele sanctuar panelenic, se păstrează toate elementele vieții antice. Un locaș sfânt, un lac sfânt, un oraș comercial cu port, chei, magazine, piețe și, în fine, un oraș elenistic care poate fi comparat cu Pompei. În cheiul în care e ancorată caica se poate vedea Agora Competalistes, Galeria Filip, Drumul Procesiunii, lung de 13 m, înconjurat de baze și pupitre, care lega portul de propileea Templului lui Apollo, Agora Delos cu șirul de coloane care se termină la ruinele caselor, una dintre ele construită în sec. al II-lea î.d.H., fiind reședința lui Cedron. La capătul Drumului Procesiunii, se află monumentala propilee a sanctuarului lui Apollo Delianul. Zeul revenea aici în fiecare primăvară pentru a se bucura de cel mai frumos anotimp din lume. Sanctuarul a fost construit în timpul sec. al XVIII-lea și al XVII î.d.H., în locul unui oraș micenian. În fața propileei există statuia lui Hermes. În sanctuar se găsesc ruinele unei case construite de locuitorii Naxos-ului în sec. al VI-lea. Aici încă se mai poate vedea baza unei statui-gigant din marmură a lui Apollo. Pe insulă se aflau trei temple ale lui Apollo. În zilele noastre, regăsim ruine ale tuturor acestor temple. Cel mai vechi datează din sec. al VI-lea î.d.H. În interiorul său se găsea o statuie arhaică a zeului. În ciuda faptului că Delos era insula sacră a lui Apollo, aici existau și statui ale altor zeități. În Templul lui Dionis pot fi văzute multe monumente, simboluri falice. Aproape de lacul sfânt se află Agora Theophrastus, Galeria lui Poseidon, Agora Italiană și scena Leilor. Leii arhaici datând din sec. al VII-lea î.d.H., făcuți din marmură de Naxos, stăteau amenințători în fața lacului sacru. În prezent, cinci dintre ei au rămas în picioare. În Delos nu erau venerați doar zeii din Olimp. Insula a fost multă vreme granița cosmopolită dintre Orient, Grecia și Italia. Serapion era cel mai important monument egiptean din Delos. Pe un deal a fost găsită fațada din marmură a Templului lui Isis, donată de Atena. Statuia zeiței este și acum pe piedestal. În interiorul caselor rămase în picioare în Delos, precum Casa Delfinilor, a Măștilor, Casa de pe Deal și câteva clădiri publice, se văd superbe podele din mozaic, care se păstrează aproape intacte. Motivele reprezintă scene marine. Mozaicurile mai înfățișează și motive din curentul dionisian, care atestă iubirea oamenilor pentru divertisment. Mai există, de asemenea, și o colecție de opere de artă ale școlii alexandriene, dar și o colecție de statui care reprezintă generali și conducători greci.
• Naxos. În Muzeul Arheologic din Naxos sunt expuse multe descoperiri, insula fiind cunoscută încă din vremurile mitice și având o mare importanță istorică în diferite perioade. A prosperat în tipul civilizației cicladice și a Epocii de Bronz (3.000 - 2.000 î.d.H.). Creațiile importante ale civilizației cicladice sunt: vase ceramice și din bronz, arme făcute din piatră și metal, unelte și bijuterii. Cu toate acestea, creațiile tipice ale civilizației cicladice sunt uneletele ceramice în formă de tigaie, care aveau valoare religioasă sau magică, și mai ales faimoasele statuete din marmură. Înălțimea lor variază între 5 cm și 1,5 m și prezntă multe similitudini cu sculptura modernă. Influența minoiană se reflectă în opere de artă care datează din anii 1700 – 1400 î.d.H. Descoperirile din perioada miceniană și până în 1100 î.d.H. sunt de asemenea interesante. În Apollonas, unul dintre cele mai înverzite și mai irigate sate, cu cariere de marmură, se poate observa interesantul și nefinisatul Kouros, datând din sec. al VI-lea î.d.H. și având o mărime uriașă de 11 m lungime pe podea, de unde n-a fost mutat niciodată. În Melanes există un Kouros identic.
• Olimpia. În valea idilică și liniștită dintre râurile Alpheus și Cladeus, a fost construit în vremuri antice unul din cele mai importante sanctuare grecești, sanctuarul din Olimpia, așezat întro zonă liniștită. În acest sanctuar, în afară de ceremonii religioase, se organizau și Jocurile Olimpice. Jocurile Olimpice reprezentau idealul competiției cinstite și întăreau unitatea și pacea lumii grecești. Descoperirile arheologice atestă că această zonă a fost inițial locuită în mileniul al III-lea î.d.H. Cultul lui Zeus a dominat Olimpia încă din perioada clasică. Ulterior a fost venerată și o zeiță htonică, Gaia. Se pot observa aici ruinele sanctuarului olimpic datând din diferite perioade. Edificiile ridicate în aceste timpuri erau folosite drept locașuri de cult și locuințe, întrucât Olimpia nu fusese un oraș propriu-zis. În vecinătatea sacră, Altis, existau trei temple: al lui Zeus, al Herei și al lui Rea, Pelopion, Hipodamion și Filipeum, altare și multe statui. Ruinele gimnaziului în care erau antrenați sportivii, propileea corintiană cu cele două rânduri de coloane interioare, Palaestra, Drumul Procesiunii, poarta sofisticată, stadionul, exedra lui Herodes Atticus, Templul Herei, unul din cele mai vechi temple grecești, marele altar al lui Zeus și templul său formează un impozant complex. Muzeul Olimpiei Antice are 11 săli și o colecție de comori neprețuite: obiecte importante datând din perioada preistorică, precum vase și cioburi din piatră și ceramică, descoperiri din perioada arhaică, arme, decorații, statuete, fragmente de decorațiuni din diferite temple, obiecte datând din perioada preclasică, statui din ceramică, bronz și desigur, marmură, obiecte de artă clasică și statuia lui Hermes din Praxiteles. În 1936, Jocurile Olimpice Internaționale au inaugurat o ceremonie spectaculoasă, ținută de atunci în acest loc, simbolizând continuitatea istorică și legătura strânsă dintre Jocurile Olimpice și Olimpia, pentru a aminti de coexistența virtuții și a puterii într-un om și în scopul formării unei personalități împlinite psihic și fizic și a unei generații virtuoase și puternice. Acest eveniment are loc la altarul Herei care, în timpul ceremoniei, este înconjurat de preotese ce poartă rochii antice.
• Delphi. Pe panta văii dintre Munții Parnassus și Kirfi, într-un frumos peisaj de măslini și chiparoși, în vremurile arhaice au fost ridicate oracolul și templele din Delphi, rămase acum ruine. Templul arhaic al Atenei Pronaea, înălțat în cinstea zeiței, se află la intrarea în Templul lui Apollo. Aici se poate observa faimosul Tholos, unul din cele mai importante monumente din Delphi, înconjurat de 20 de coloane dorice cu 10 semicoloane corintiene în interior. Templul lui Apollo era înconjurat de un zid protector. Aici existau clădiri, monumente, temple, comori și ofrande. Acum se pot vedea ruinele templului în care s-a aflat sanctuarul lui Pythia care scria oracole. La cel mai înalt nivel al Templului lui Apollo se află teatrul datând din sec. al IV-lea î.d.H. care avea o capacitate de 5.000 de spectatori și care era înconjurat de un decor natural. Prin șanțul format de cele două stânci din Delphi curge izvorul Castalia. În Muzeul din Delphi, cu 12 săli, se observă cele mai importante sculpturi și obiecte, găsite în templele lui Apollo și Atena. Arta plastică, sculpturile și basoreliefurile ce împodobeau diferite părți ale templului, precum și metopele, formează colecția muzeului. Metopele reprezentând bătălii amazoniene și centauriene ne familiarizează cu arta plastică a sec. al IV-lea î.d.H. Delphi era considerat regatul inscripțiunilor. „Vizitiul“ este o capodoperă din bronz, simbolul muzeului.
• Cos. Renumit datorită sanctuarului lui Asclepius, orașul Cos era cel mai bun centru de tratament. Insula avea o importantă comoară arheologică. Arheologii au împărțit orașul în patru zone pentru a-și facilita cercetările. Templul lui Pandemos Atena se discerne ușor datorită coloanelor din marmură de ordin corintian. Ruinele agorei antice, cu cele două coloane restaurate, se întind dincolo de bulevardul lui Hipocrat. În vestul sitului arheologic se află ruine din perioada miceniană. Gimnaziul antic se numea Xisto (Zgârietură), deoarece atleții se ungeau cu ulei și se zgâriau pentru a se curăța. Din gimnaziu au rămas 17 coloane. Lângă gimnaziu se aflau băi termale. Era vorba de o sală mare în care s-a descoperit un mozaic în foarte bună stare. Mozaic s-a găsit și-n zona de est a excavațiilor. Cel mai important, înfățișează bătălia dintre Poseidon și titanul Polybotes. Alte mozaicuri prezintă scene cu Orfeu, peisaje de toamnă și animale. Nympheum-ul a fost construit în sec. al III-lea î.d.H. și era o toaletă publică atât de frumoasă încât cerecetătorii au crezut inițial că e un sanctuar dedicat nimfelor. În curte au rămas 11 coloane și porticuri pe care se aflau statui. Odeonul antic are nouă niveluri de marmură și 18 trepte pentru a facilita deplasarea spectatorilor. Sub aceste niveluri erau săli unde s-au găsit statui antice. Statuia lui Hipocrat, de exemplu, se află la un loc de cinste în muzeu. Obiectele expuse aici ne duc înapoi în timp, ne oferă o idee în legătură cu arta din Cos. În vestibulul muzeului se pot observa capetele statuilor Demetrei și a Agripinei, precum și sculpturi reprezentând o prostituată și un leu. În centrul clădirii atrage atenția un mozaic din sec. al II-lea care îi reprezintă pe Asclepius și pe Hiprocrat. Mai pot fi văzute statui ale lui Artemis, Dionis și Higeea și alte statui fără cap din vremurile antice. În sala estică sunt expuse statui romane. Sanctuarul lui Asclepius din Cos se găsește pe un deal de 100 m înălțime, într-o pădurice dedicată lui Apollo. Excavațiile au scos la lumină tempe și inscripțiuni. Pe prima platformă este o scară cu 24 de trepte, iar spre sud erau pasaje care duceau spre încăperi secrete. Spre a doua platformă se urcă pe 30 de trepte. Aici se poate vedea altarul închinat lui Apollo sau Asclepius. Către vest se află templul lui Asclepius cu două coloane restaurate, datând din sec. al III-lea î.d.H. Către est sunt trepte ce duc la templul lui Apollo cu opt coloane restaurate. Urcarea a încă 60 de trepte duce la a treia platformă. De aici se poate contempla măreția locului.
• Dion. Dion este orașul antic macedonean vizitat de Alexandru Cel Mare în 334 î.d.H. pentru a aduce o ofrandă înainte de a porni în expediția împotriva perșilor. Orașul era înconjurat de un dreptunghi cu perimetrul de 4 km. Se pot observa mozaicurile superbe de aici și din locuința lui Dionis, odeonul băilor, sanctuarul lui Demetra, străzile pavate care se intersectează la un anumit unghi, teatrul roman aflat într-o zonă umedă și înconjurat de copaci înalți. Vederea spre Muntele Olimp este unică. Teatrul din Dion, în care au loc în fiecare vară multe spectacole, rezistă într-o bună condiție. Una din caracteristicile teatrului este tunelul subteran, care începe de la scenă și se termină în centrul orchestrei. Locuința lui Dionis este un complex care a ieșit la lumină în ultimii 20 de ani și care conținea magazine, locuințe, sală de bal, altar, atriumuri, bibliotecă și băi. Lucrul specific acestui oraș era că multe edificii erau construite în afara zidurilor. Sanctuarele lui Demetra, Dionis și Asclepius se află pe niște câmpuri. Dacă se trece un pod de lemn, se ajunge la Templul lui Isis. Statuia zeității se găsește la loc de cinste în templu, stând pe piedestalul ei în poziție verticală. E o siluetă feminină, care ține cornul din Amaltea în mâna stângă. În stânga Templului lui Isis se află templul Afroditei Ypolimpias. Pe piedestal este o copie a cestei statui. În muzeul din Dion există sculpturi în marmură datând din perioadele elenistică și romană. Un număr de 15 statui provin din templele lui Artemis și Isis.
• Pella. Cine dorește să învețe câte ceva despre arta antică macedoneană, trebuie să viziteze Muzeul din Pella, oraș care a fost capitala Macedoniei. În Muzeul din Pella, printre exponate se află un câine de marmură și o statuie de bronz a lui Poseidon. Dar ceeea ce fascinează cel mai mult este podeaua din mozaic a muzeului, datând din perioada elenistică și având teme minunate. O pereche de centauri, un vultur devorând o căprioară și câteva scene înfățișându-i pe Dionis pe o panteră, pe Alexandru Macedon vânând un leu, răpirea Dianeirei și o bătălie între greci și amazonieni. În timpul perioadei clasice, Herodot și Thucidide pomenesc de Pella. Pella era considerat a fi cel mai important oraș macedonean. Palatul Palatitsa a fost construit în perioada elenistică, poate în timpul regatului lui Atigon al II-lea Gonatas. În încăperea cu un superb prag de marmură, în jurul unei rozete, există un mozaic cu modele florale, încadrat de un pătrat. În nișe se văd siluete feminine. Palatul se afla într-un loc minunat cu vedere la mare. El cuprindea și o curte întinsă cu pasaje boltite și coloane dorice. Acum se poate vedea și un mormânt, datând din sec. al III-lea î.d.H., ce are o fațadă ionică și trei semicoloane. De asemenea, sunt evidente obloanele ușii de marmură, iar în criptă, un tron de marmură, o masă și o canapea. Săpăturile conduse de profesorul Manolis Andronicos de la Universitatea din Salonic au scos la lumină trei monumente frumoase, aflate unul lângă altul. Darurile funerare se află în Muzeul Arheologic din Salonic. Acesta este situat aproape de parcul expozițional și adăpotește descoperiri din Macedonia. În hol se află trei descoperiri dintr-un templu ionic din Salonic, datând de la sfârșitul sec. al VI-lea î.d.H. Mai sunt cinci săli unde se pot vedea lucrări în ordine cronologică începând cu perioada arhaică și până în sec. al IV-lea d.H. Statui, lespezi și basoreliefuri create de mari artiști. Mozaicuri datând din perioada romană. În celelalte încăperi ale muzeului sunt expuse vase preistorice, arhaice și clasice, ceramică, o colecție de bijuterii și unelete de uz casnic. Comorile Macedoniei Antice se află la loc de cinste în muzeu. La mormântul Verginei, se văd descoperiri din mormântul regal și vestibul. Un altar de aur decorat cu o stea cu 12 raze, simbolul dinastiei macedonene. Acesta conținea osemintele reginei acoperite cu purpură brodată cu aur, dar și o diademă de aur. Aceasta a fost găsită în altar, unică prin somptuozitate și decorațiuni. O tolbă poleită cu argint, care acoperea o teacă de piele, decorată cu motive în relief, ce reprezentau cucerirea unui oraș, inele de aur, un lanț de aur și câteva obiecte placate cu bronz. O coroană aurită din frunze de mirt, o cataramă de aur și capete aurite ale Medusei erau folosite drept accesorii. Toate acestea au fost găsite în vestibulul mormântului regal și datează din anii 350 - 325 î.d.H. În criptă se află un pieptar împodobit cu dungi aurite, capete de lei, o cască din fier, o sabie cu mâner de aur și multe vase din argint. Apoi, un altar de aur, care conținea osemintele regelui și coroana de aur așezată pe patru labe de leu. O coroană de aur cu frunze de stejar, fructe, vase, arme și tripoduri. Vasele ceramice atestă vechimea mormântului. O diademă placată cu argint și aur, coroana suveranului. Capete din fildeș care îi reprezintă pe Filip, Alexandru și Olimpias.