Frunza de stejar a Cenaclului de Seară

“Cine nu vede provoacă pe cine vrea,
iar cine Vede rămâne cu cine poate”
(Ioan Rațiu)

Sâmbătă, 23.06.2007, cu mult înainte de orele 17.30, iubitorii de poezie s-au reîntâlnit în Rotonda 13 a Muzeului Literaturii Române, loc pus la dispoziția noastră de directorul M L R, maestrul Dan Alexandru Condeescu.

De data aceasta am avut-o ca invitat pe poeta Monica Mureșan care a adus după cum se destăinuia la începutul sesiunii de cenaclu, „lucruri proaspete, din atelier”.

Deși la o primă lectură poemele par simple, cu multe lucruri în plus, ele sunt totuși închegate, având idei bine definite și, dincolo de forma firească a exprimării, ironia și sensurile adiacente, nu de puține ori, mister.
Poeta Monica Mureșan a ajuns la nivelul la care lucrează mai puțin cu instrumentar estetic îndreptându-se mai mult către partea metafizică a poemelor.

Dar ...

Conu Marius este de părere că s-a citit foarte mult. Mult material poetic. Titlurile vor să transmită un mesaj, o joacă a cotidianului, care din păcate nu este susținută. Utilizarea anumitor cuvinte în poeme denotă o formă de superficialitate legată de o dorință ușoară de a epata. Hibridismul utilizat de poetă poate fi sau nu fericit ales. De multe ori poemele seamănă cu o înlănțuire de epitete care nu spune nimic. Discursivitatea constatativă a acestor înșiruiri nu este susținută prin nimic nou, dar creează o stare de nelămurire abisală. Faptul că nu este nici poezie nici proză, generează cititorului o problemă de interpretare: cât de sincer/curajos este autorul? Este prea multă jurnalistică în text, ceea ce face ca gestul artistic al poetei să depășească rareori „știrile de la ora 5 pm”. Revolta doar ușor constatativă și titlurile continuate în paranteză dau impresia ori a unei stări de interiorizare a autorului ori a unei nesiguranțe gestionată nefericit de către poetă. Per ansamblu textele sunt artificiale.

Nici Alexandru Ciocioi nu a fost încântat de texte. După părerea dumnealui, în materialul prezentat sunt foarte multe pasaje de la care ar trebui să înceapă de fapt poezia.

În același context, Petre Fluerașu nu este de acord cu motto-ul ales de poetă, consideră că repetițiile sunt obositoare, că este foarte greu de citit stilul greoi al materialului prezentat. Multe dintre ele sunt un mozaic de cugetări din popor cu umorul ratat. Poeta de fapt face un joc cu cititorul, dar nu există nici o senzație de atracție în ideile uzate folosite de poetă. După părerea lui Petre, biografismul nu înseamnă poezie, iar un clișeu reinterpretat dă un clișeu prost.

Domnul Florin Grigoriu crede că autoarea a vrut să supere cititorul prin folosirea clișeelor care dau de fapt culoare poemelor. În totalitatea cuvintelor care supără, Monica Mureșan folosește totuși și lucruri frumoase, chiar dacă sunt legate de biografie. Autoarea face trimiteri, paradoxuri, cu o autoironie demnă de lăudat. Într-unul din poeme, ea face un întreg testament, în altul sugerează sărbătoarea pogorârii Sfântului Duh prin sintagma „totul se schimbă în a cincizecea zi”. Desigur mai sunt și lucruri care trebuie îndreptate.

Domnul Ioan Rațiu, un pic supărat pe superficialitatea cu care antevorbitorii săi au tratat poemele Monicăi Mureșan, a restabilit adevărul, menționând cele trei aspecte pe care el le-a identificat în poemele prezentate: prețiozitatea Cuvântului, realismul existențial și legăturile care ies din tipar. După părerea domniei sale, Monica ne-a pus în scenă drama îndepărtării și bucuria apropierii Omului de Adevăr. Forțând puțin imaginea, cu referire la unul dintre poeme, Ioan Rațiu spune: „câți dintre noi facem (forțând viața) acea eroare subiectivă de a nu vedea că aceste cuvinte se colorează de la sine. Nu este nevoie să le înăbușim cu inutilitatea neînțelegerii sau neputinței noastre de exprimare.”
Cuvântul în poezia Monicăi Mureșan este utilizat în toate sensurile, arătând că singurătatea doare, ca și iubirea neîmplinită, sau ca o iubire a neîmplinirii.

Având în vedere că cineva din sală nu știa cu exactitate ce înseamnă morenă și oximoron, Florin Grigoriu a subliniat că poezia trece ca un ghețar prin poet și lasă în sinele lui morene în care poetul descoperă alte universuri, altă curgere a timpului, altă nuanță a cuvintelor morenă și oximoron. Nu-i așa, Andrei?

Liliana Hanganu consideră că există foarte multe legături între cele două grupaje de poeme prezentate. Se află în ele mici scenete, drame pe care le trăim zilnic, prezentate într-un limbaj cotidian, combinat cu un limbaj sofisticat, loc de unde apare oximoronul (nu-i așa, Andrei?) și poate de aici vine aparența de jurnalism. Monica utilizează cu succes jocurile de cuvinte și de situații, jocul făcut prin schimbarea categoriilor gramaticale ale cuvintelor, toate acestea aducând o notă de autoironie, ironie, sarcasm. Impresia generală este a unui personaj care dialoghează cu sine. Cheia celor două grupaje este de fapt „artă pentru artă”.

Iulian Geantă este nelămurit de numele pe care ar trebui să le primească poemele prezentate, întrucât ele nu fac parte nici din poezia pe care o scriu poeții, nici din proza pe care o scriu prozatorii. Poemele nu au, după părerea sa, conținut, însă au imagini fade, care nu îl atrag.

Alexandru Priboieni crede că în poemele Monicăi sunt foarte multe trimiteri, printre care și una către „Ana lui Manole”. Nimic durabil nu se poate obține fără un sacrificiu.

A vorbit și Doina Ghițescu. „Sunt mai bune cărțile de proză ale Monicăi, îmi place proza, ea se simte bine în poem de proză”.

Partea a doua a cenaclului a fost susținută de domnul Alexandru Ciocioi, care a recitat din poemele lui Nichita Stănescu, de domnul Florin Grigoriu, care ne-a prezentat afișul expoziției pictorului Ciocoiu Emil, și de Andrei Petre Fluerașu, care ne-a prezentat câteva cărți scrise de Haruki Murakami. Mare poet, mare caracter.

Din cauza caniculei, partea a treia n-a mai avut loc, așa că, pe la orele 21.00 ne-am despărțit de Rotonda 13...

...unde sâmbăta viitoare ne vom întâlni cu Anne Marie Bejliu, la orele 17.30. Pentru cei care doresc, în data de 07.07.07 se va face o deplasare la Cluj, unde Anne Marie își lansează cartea, la Librăria Diverta Universității. Pentru detalii sunteți rugați să luați legătura cu autoarea.

Clipa dă Sens!

Vă salută, din spatele monitorului,
Ioan Gabriel Pușcă Lupișor