Timp de bilanț în Germania. Conform unui ritual vechi, presa germană bilanțează activitatea unui guvern nou după primele 100 de zile de guvernare. Cabinetul Merkel primește la ora actuală cele mai bune note de start în comparație cu toate guvernele precedente. Curios. Doar avem o coaliție mare din social-democrați & creștin-democrați, până mai ieri adversari politici înverșunați. Săptămânalul DIE ZEIT compară guvernul condus de Angela Merkel cu o fotografie care ne arată două familii mari, ale căror membrii se pare că acordă câteodată noilor cunoscuți o atenție mai mare decât rudelor vechi. Deci numai soare! . . . . . Dar cu cât lumina durează mai mult se prelungesc încet dar sigur și umbrele: numărul șomerilor crește continuu, vârsta de intrare în pensie a fost ridicată la 67 de ani, capitalismul buzdugănește cu strigoiul globalizării. Cântarul nivelului de trai în Europa se echilibrează și popoarele din vestul continentului simt de zi ce trece mai intens cum este când te afli în acest proces pe talerul de balanță care coboară.

În săptămânalul francez CHARLIE HEBDO un grup de filozofi și scriitori a lansat un manifest cu titlul „Împreună împotriva totalitarismului nou, islamismul“. Printre semnatarii se numără celebrități ca Bernard-Henri Levy, Tasliman Nasreen, Salman Rushdie și Antoine Sfeir. Personalități din sfera culturală germană nu se află printre semnatari, nu au fost invitați să participe la această acțiune. Scriitorul german Peter Härtling a spus la postul de radio DEUTSCHLANDFUNK că probabil nici nu ar fi semnat. Unul din motivele invocate se referă la caracterul general al unei dictatur. „Oameni care instalează dictaturi, care servesc dictaturi, servesc state totalitare, nici nu vor auzi așa ceva. Asta nici nu le trece prin gând. Mai degrabă îi urmăresc pe cei care se opun. Și eu stau aici neajutorat.“ . . . . . Și eu simt că de data asta nu sunt prea mândru de un consătean, chiar dacă e un scriitor renumit. E, dacă inițiatorii manifestului l-ar fi invitat și pe domnia sa, cine știe, poate altfel grăia la radio.

Presa germană este controlată și de un organ propriu pe nume „Deutscher Presserat“ (Consiliul german de presă). Acesta are menirea de a supraveghea respectarea din partea ziarelor & revistelor a unui Codex de presă. Acum acest consiliu a clarificat pentru mass-media germană situația în legătură cu caricaturile despre Mohamed: „Comunități religioase și membrii ei trebuie să poată suporta critică – chiar și aspră. [...] Reproducerile tematizează problema actuală a »violenței motivată religios« cu metodele specifice de realizare a caricaturilor. Astfel nu sunt disprețuite sau vulgar înjosite nici comunitățile religioase și nici fondatorii și membrii ei.“ . . . . . Cuvinte clare, așteptate de adepții unei culturi cu adevărat libere.

Economistul Jeremy Rifkin este fondatorul și președintele findației „Foundation on Economic Trends“ din Washington. Recent a dat publicității un eseu despre „revoluția agilă“, prin care înțelege cea de a treia revoluție industrială, după întroducerea cărbunelui și a forței aburului în circuitul economic în secolul IXX, urmată de trecerea la folosirea țițeiului și a motoarelor cu combustie internă în secolul XX. „Economia hidrogenului“ va revoluționa viața noastră deja în acest secol, XXI. În era nouă „intreprinderi, orașe și posesorii de imobile vor putea să-și producă singuri energia necesară“. Să nu mai vorbim de independența geo-politică a statelor care importă țiței și gaze de ardere din zona Golfului sau din Rusia. Cele mai bune condiții de start în această nouă revoluție industrială le are la ora actuală Germania. . . . . . Să sperăm că și politicienii din Berlin vor citi acest studiu. Nu de alta, dar cercetătorul american vorbește și de efecte foarte pozitive asupra pieței de muncă.

„Rock Poems“ și-a intitulat Andreas Sternowski ultimul volum de poezii. Până aici nimic deosebit. Poetul a avut însă ideea să organizeze un concurs de texte literare, inspirate din „Rock Poems“ sau care „stau în dialog cu“ poemele din acest volum. 700 de participanți au fost înregistrați. Câștigătorul se numește Simon M. Jonas. . . . . . Dar profitorul principal a fost probabil Sternowski însuși. Pe merit, fiindcă felul lui de a face publicitate pentru propria creație literară este destul de originală.