Ce dorim noi, copiii români din Tiraspol?

.............................................................................................................
Grupul Independent pentru Democratie

http://gid-romania.com

.............................................................................................................



Elena Padurean, de 14 ani, eleva a liceului românesc "Lucian Blaga" din Tiraspol,
ne-a trimis

o emotionanta pledoarie pentru românism.. cu atat mai impresionanta, cu cat vine de la

românii uitati, ignorati, martirizati, lasati la discretia Armatei a 14-a, a
hoardelor paramilitare

de gardisti si cazaci cu apucaturi de Ivan cel Groaznic, . vine de la românii
serviti ca

moneda de schimb intr-un murdar joc politico-strategic european, si nu numai!



Ca si romanii din Timoc sau Ucraina, si cei din Transnistria sunt zilnic
batjocoriti, umiliti,

jigniti, tratati ca o rasa inferioara, lipsita de drepturi, numiti "fascisti romani"
si "viitori ucigasi".

A fi roman este acolo ceva de ocara, a vorbi romaneste este o rusine si un semn de

Inferioritate sociala si culturala.



Sa ne reamintim ca in Transnistria exista 8 scoli, care si-au castigat statutul de
scoli românesti,

cu grafie latina, sub jurisdictia Republicii Moldova, in iulie 1992, in urma
sângerosului razboi de

pe Nistru, soldat cu un adevarat genocid asupra populatiei românesti.



Declansat ca o reactie a conservatorilor rusofoni din Transnistria fata de procesul de

Redesteptare a sentimentului românesc in RSS Moldoveneasca, razboiul desfasurat intre

2 martie si 31 iulie 1992, a avut ca dusmani românii, tricolorul românesc, grafia
latina si limba

româna. Armata a 14-a (cu tancuri, blindate, tunuri, lansatoare de grenada), cazacii
de pe Don,

batalioane de voluntari de la Moscova si Sank Petersburg, gardistii locali, dublati
de puscariasi

special eliberati, au bombardat si atacat - cu mine, grenade si rachete, dar si arme

neconventionale - satele si orasele Transnistriei, terorizand populatia civila si
aruncand in aer

poduri, sosele, unitati economice, baraje, releele, locuinte. Vanati pe strada, in
case, in autobuz,

in spital, la scoala sau gradinita - barbati, copii, batrani, femei gravide erau
impuscati, jefuiti,

violati, terorizati, batuti, torturati salbatic, mutilati sau executati; la
adapostul noptii, românii erau

rapiti, apoi cadavrele erau descoperite aruncate la groapa de gunoi sau in fantani
sau plutind

pe Nistru, mutilate, arse, jupuite, sau chiar crucificate.



Victoria scolilor românesti, obtinuta cu asemena sacrificii de sange, va dura pana
la 15 iulie

2004, cand scolile vor fi efectiv atacate de catre fortele de ordine ale regimului
separatist -

in urma hotararii asa-zisul Soviet Suprem de la Tiraspol de inchidere a tuturor
scolilor de grafie

latina si rechizitionarea sediilor. Scolile au fost atacate, incercuite cu militia
transnistreana,

deconectate de la electricitate, apa si alte servicii, elevii, parintii si
profesorii fiind supusi

amenintarilor si atacurilor fizice, unii concediati sau chiar arestati. Dupa
indelungi tratative si

demonstratii, la 1 iulie 2005, doar 4 scoli românesti din Transnistria au primit
"inregistrarea

permanenta", in calitate de scoli "nestatale", cu statut de persoane juridice.



In aceste conditii, micii eroi din Transnistria scriu poezii de dragoste fata de
limba româna,

Poporul român si România, tara lor de vis, dand lectie de românism si demnitate
elitelor politice,

culturale si artistice de la Bucuresti, care ii ignora total, cuprinse de rusinea de
a fi român sau

de a fi ortodox, ori de a vorbi limba româna, limba lui Eminescu - socotit, in mod
deranjant

pentru ei, poet national, sau, mai rau, constiinta nationala !

gid-romania.com

.......................................







Ce dorim noi, copiii români din Tiraspol?



Doamne, ce in ceruri esti!

Te rugam sa ne pazesti!

Pazeste tarisoara toata

Sa nu mai fie tradata!

Alunga departe strainul

Sa nu mai plânga românul.



Va scriu o scrisoare in numele copiilor români din Tiraspol, si va rog, daca puteti,
sa o publicati

si in alte ziare, pentru alti români, care nici nu au idee ce mult sufera copiii
români si in conditii

foarte grele invata, dar ce lucuri frumoase pot sa faca si ce poezii au scris! Noi
nu avem sala

de sport, nu avem sala festiva, nu avem laboratoare......avem numai o mica incapere
care si

asta a fost devastata anul trecut.



Lasa sa stie o lume intreaga ca aici copiilor români le sunt incalcate drepturile si
nimeni nu stie

cum sa ne apere. As vrea sa va povestesc atitea lucruri!!



La 15 iulie 2004 a fost o zi de neuitat pentru mine si pentru toti noi, cei ce
gindim si judecam

româneste. Eu cu fratele meu, Andrei, trebuia sa plecam la tara la bunici, cind am
auzit telefonul

sunind. Mama ne-a anuntat ca nu vom pleca nicaeri, am vazut ca a luat aparatul de
fotografiat

si a iesit repede din odaie, cu ochii in lacrimi, iar noua ne-a spus ca nu iesim
nicaeri din casa.

Ca la scoala se intimpla ceva groaznic. Ne-a lasat un numar de telefon si ne-a spus:
daca eu

nu ma intorc, sa sunati si sa plecati noaptea de acasa sa nu va vada nimeni, si ne-a
mai rugat

sa nu raspundem nici la un apel telefonic. Nu prea intelegeam ce se intimpla fiindca
asta a fost

foarte repede. Eu am ascultat, dar fratele meu nu. M-a lasat singura in odaie, m-a
incuiat, si a

plecat si el ceva mai tirziu la scoala. Dar a venit si el degraba inapoi, fiindca
parintii si profesorii

nu permiteau copiilor sa fie acolo alaturi de ei. Andrei mi-a spus ca se intimpla
ceva strasnic...



Numai a doua zi am rugat-o pe mama sa vin si eu acolo, fiindca mama nu a dormit
toata noaptea,

ea mi-a spus ca nu mai avem ce vedea acolo, totul este distrus. Totul a fost furat,
incarcat in

masini si dus intr-o directie necunoscuta. Am plecat cu mama a doua zi, si vedeam ca
toti

profesorii plingeau, si parintii la fel; toti erau agitati si revoltati, scoala era
inconjurata de multa

militie. Profesorii si noi toti eram alungati peste drum ca niste ciini.

Va dati seama cum se comportau ei cu profesorii nostri?



De atunci zilnic mergeam cu mama si protestam in fata scolii, nu puteam sta mult
acolo fiindca

parintii ne trimiteau acasa.Ei ramineau pina seara acolo. Nu aveau nici mincare nici
apa, nimic,

(nici WC, ma scuzati). Noi copiii, impreuna cu cei maturi, faceam sondaj de opinie
prin oras: pe

foi adunam semnaturi de la populatie, daca sunt de acord cu inchiderea scolii
românesti din

Tiraspol. Foile acestea se mai pastreaza pina in ziua de azi la mama.

Atunci am scris eu prima poezie din viata mea:



Voi ati vazut cum plâng copiii la Tiraspol?

Ramasi în drum fara adapost si fara scoala

Cum plâng sarmanii ca ei vor sa-nvete,

Sa-nvete într-o noua scoala.

Dar scoala noastra azi e strada

Si care-i vina?

Voi nu stiti?

Sa ne dezicem de limba româna,

Iar straina s-o indragim.

Cum sa învat într-o limba straina,

Daca limba mea, e limba româna.

Voi ati vazut cum plâng copiii la Tiraspol?



Apoi eu personal am inceput sa merg cu mama la diverse mitinguri de protest la Kisinau,

si am participat impreuna cu profesorii, colegii mei de scoala si parintii la
pichetat ambasada

Rusiei pina am revenit la procesul de invatamint.



Da, am uitat sa va spun, ca noi am fost imprastiati pe la diferite scoli. Eu zilnic
mergeam la

un liceu romanesc din dreapta Nistrului, tocmai la 25 km. Si intr-o zi am avut un
accident.

Cind ne intorceam de la Copanca, acolo unde invatam, a cazut roata la autocar. In
autocar erau

aproximativ 100 de copii. Ne-am speriat toti. Si profesorii ce ne insoteau s-au
speriat mai mult

decit noi. Acolo, la Copanca, invatam in diferite clase. Ne predau profesorii de
acolo, iar

profesorii nostri faceau reparatie impreuna cu constructorii si parintii ca sa
termine mai degraba

refacerea scolii, si noi sa ne intoarcem cat de curand in locasul nostru. Era
periculos sa circulam

zilnic fiindca treceam prin postul de "graniceri transnistreni" si uneori ne opreau
si niste oameni

inarmati cereu actele de la cei maturi, apoi, daca ei aratau actele, gaseau alt
motiv de a ne retine...

adica spuneau ca in autocar trebuie sa fie numai 35-40 de oameni, iar noi eram de 2
ori mai multi.

Aveam un autocar micut.



Ce ne-a facut sa rezistam? Suntem "moldoveni", dar profesorii la scola ne-au
explicat de ce suntem

noi "moldoveni" si nu suntem români. Foarte mult discutam cu profesorii de istorie
si mai ales cu

d-na Andries Tatiana, care este director adjunct si profesoara de Limba Romana. Iar
mama zice:

"...Ne-au distrus ticalosii pe noi atitia ani ani...acum nu voi permite ca copiii
mei sa fie robii cuiva.."



Poate suntem inca micuti si nu pricepem inca multe lucruri, dar stim una: avem o
limba atit de

frumoasa si un popor atit de destept...de ce sa studiem in alta limba, daca tre sa
stim cine suntem

noi, sa stim si noi iar cind vom creste mari si vom avea si noi copii, sa stie si
copiii nostri cine le-au

fost stramosii lor. Daca vom studia in limba rusa si copiii nostri la fel, n-o sa
mai stim cine suntem

si de unde ne vin radacinile.



Anul trecut cind priveam emisiunile la televiziunea locala, Doamne fereste ce
cuvinte murdare

Spuneau despre profesorii nostri!!!! Mama mi-a interzis sa mai ascult fiindca au
vorbit atit de urit..

mi-i rusine sa va spun ce cuvinte ziceau! [1]



Dar noi avem cei mai buni profesori si cei mai destepti elevi din oras si poate si
din Basarabia.

Fiindca aud de la mama ca au venit scrisori de multumire la liceu, unde fostii
nostri elevi sunt

laudati ca invata bine. Unii copii, ai caror parinti au fost amenintati ca ii da
afara de la serviciu

daca nu-si iau copiii de la scoala romana, s-au dus sa studieze in scolile rusesti,
iar acum au luat

toti locuri de frunte la olimpiadele pe obiecte in Transnistria.



Voi stiti ce dorim noi, copiii romani din Tiraspol?



Dorim sa fim auziti de toata lumea,

sa avem si noi drepturi egale cu toti copiii,

sa invatam in conditii normale,



Iar acum va spun ultima mea dorinta :



sa avem o tara mare

sa nu mai fie hotare

pomii sa ne infloreasca

holdele sa inverzeasca

iar strainul sa dispara

sa nu mai aiba loc in tara

si la petreceri

sa ne intilnim frate cu frate

sa ne iubim pina la moarte !



Tiraspol, 29 ianuarie 2006,

note gid-romania.com :

[1] La Televiziunea transnitreana, ex-ministrul justitiei, Balala, spunea ca scolile
românesti

din Transnistria sunt niste secte, iar profesorii sunt pedofili si râgâiala
societatii.



[2] Mai multe detalii despre Situatia scolilor romanesti din Transnistria:



http://www.gid-romania.com/IndexSectionst.asp?SectionID=48&SID=183

http://www.gid-romania.com/IndexSectionst.asp?SectionID=48&SID=229

http://www.gid-romania.com/IndexSectionst.asp?SectionID=48&SID=254

http://www.gid-romania.com/IndexSectionst.asp?SectionID=48&SID=193



[3] Fotografiile evenimentelor dramatice, oferite de Doamna Dir. Adj. Raisa Padurean,

pot fi descarcate de la adresele urmatoare:



1) Sub asaltul militiilor transnistrene 15 iulie 2004

http://www.gid-romania.info/poze/15_iulie_2004.zip



2) Dupa devastarea de catre militiile transnistrene 15 iulie 2004

http://www.gid-romania.info/poze/Devastare.zip

3) 1 Septembrie 2004- Inceputul noului an scolar, in plina strada, scoala fiind
inconjurata de militie.

In ciuda amenintarii cu inchisoarea, profesorii vor deschise festiv anul scolar,
copiii formand careul

in jurul scolii. Numeroase interogatorii au urmat acestui curaj al profesorilor si
parintilor elevilor.

In ajun, pe data de 31 august, Dir. Ion Iovcev si Dir. Adj. Raisa Padurean au fost
arestati si

amenintati cu inchisoarea daca pe data de 1 septembrie copiii si profesorii se vor
aduna in fata liceului.

http://www.gid-romania.info/poze/Momente_triste.zip



4) 12 septembrie 2004 - Dl. Dir. Ion Iovcev, Dna Dir. Adl. Raisa Padurean si fiica
ei, eleva

Elena Padurean, vorbind despre situatia in scolile romanesti din Transnistria la
Mitingul de

protest din fata Casei TeleRadio Moldova, sustinuti de ziaristi

http://www.gid-romania.info/poze/La_miting_protest.zip



5) 11 Octombrie 2004 - Profesorii impreuna cu parintii au inceput pichetarea
Ambasada Rusiei

la Chisinau; ambasada a fost pichetata zilnic pina la redeschiderea scolii.

http://www.gid-romania.info/poze/11_Oct_2004.zip



6) 21 Octombrie 2004 - O delegatie de parinti si profesori in audienta la
ex-ministrul educatiei,

dl. Beniuc care nu a promis absolut nimic demonstrantilor; in aceeasi zi, delegatia
a fost in vizita

la liderul comunistilor, Stepaniuc, care la fel nu stia ce sa raspunda copiilor.

http://www.gid-romania.info/poze/21_Oct_2004.zip



7) 22 Decembrie 2004 - Cand toti copiii din Moldova au primit cadouri de Craciun,
Ministerul

Educatiei de la Chisinau a uitat de copiii de la Tiraspol. Dl. Silvestru Aurelian,
directorul Liceului

Prometeu din Chisinau, a facut un gest frumos, invitind copii de la Liceul Lucian
Blaga la

Sarbatorirea Craciunului in comun de catre profesori si elevi de la liceele de
grafie latina.

http://www.gid-romania.info/poze/22_Dec_2004.zip



8) 7 Februarie 2005 - Zi mare pentru copiii din Tiraspol: dupa ce luni de zile au
facut naveta

la 25-30 km, in sfirsit au revenit la studii. Sfintirea cladirii liceului Lucian
Blaga, de catre preoti

din Chisinau. Dupa devastarea de catre militiile nistrene, devenita o ruina,
cladirea a fost

refacuta de catre Ministerul Educatiei din Chisinau. Liceul plateste totusi chirie
pe cladire.

http://www.gid-romania.info/poze/7_febr_2005_1.zip

http://www.gid-romania.info/poze/7_febr_2005_2.zip

http://www.gid-romania.info/poze/7_febr_2005_3.zip





...........................................................................................................

gid-romania.com, Bucuresti, România, 30 Ianuarie 2006