Mozart s-a născut pe 27 ianuarie 1756 la ora 20:00 și
iată, 250 de ani se implinesc deja (azi) de la nașterea lui!
Adevaratul său nume era Johannes Chrisostomos Wolfgang Gottlieb Mozart. Wolfgang Amadeus este de fapt numele de artist al fiului său cel mai mic.
Pasiunea sa pentru muzică s-a manifestat precoce. Pe când tatăl său, Leopold, o iniția în ale muzicii pe sora lui în vârstă de șapte ani, micul Mozart care avea doar patru ani a știut să se apropie de pian și să își manifeste dorința de a descoperi muzica.
Tatal lui a început prin a-l învăta câteva menuete iar lui Mozart îi trebuia doar o jumatate de oră să îl memoreze!
O meticulozitate extraordinară și un gust aprins pentru muzică se puteau deja ghici în acest fiu de artist.
În numai un an, micul Mozart a fost capabil să compună propriile fragmente de muzică pe care i le interpreta tatălui sau care la rându-i își incuraja odorul.
Se spune despre Mozart că îi plăcea să fie iubit, că tânjea după iubire și că avea obiceiul să intrebe persoanele din jurul lui dacă îl plac. Dacă primea un răspuns negativ atunci nu își putea stăpâni lacrimile. Nu concepea să nu fie iubit!
La vârsta de 6 ani, uimit de talentul fiului său, Leopold Mozart decide un voiaj la Munich pentru ca fiul său să poată concerta în public.
Succesul a fost imediat; așa că reîntorși la Salzbourg (orașul lor natal) au pregătit urmatoarele reprezentații.
A urmat Viena, Paris, Londra, Milano, Roma, Praga și multe altele.
Mozart stăpânea pianul cum nimeni altul, lucru (printre altele) care l-a facut pe celebrul compozitor Joseph Haydn să mărturisească ca Mozart este cel mai mare compozitor de care a auzit vreodată.
Visul lui Leopold Mozart care dorea ca fiul său să devină bogat (nu neapărat și celebru cum ajunsese) se împlinise.
La 19 ani putea să trăiască fără probleme financiare în orice capitală a lumii.
Si-a ales Parisul, unde s-a stabilit cu mama sa care însă a decedat putin timp după aceea. Dar orasul, viața, obiceiurile pariziene cât și moartea mamei sale l-au dezgustat și a decis să își găsească un loc potrivit stilului său de a fi. A ales Viena.

Mozart nu era un barbat frumos. Încă de copil înăltimea nu i-a urmat niciodată vârsta! Era palid, bolnăvicios, sensibil.
Era într-o continuă mișcare. Mâinile îi erau tot timpul în aer, se juca cu ele, iar picioarele trebuiau să lovească neîncetat solul.
Muzica îi domina viața. Trebuia oprit pentru a se odihni, altfel ar fi putut să creeze zi și noapte. Totuși, în afară de muzică mai avea o pasiune: biliardul. Avea tabla lui proprie și juca chiar și singur când nu avea partener.
Juca cu o precizie de exceptie, cu aceeași precizie cu care mânuia orga, pianul, vioara, flautul, clavecinul...
Era tot timpul ocupat cu muzica și putea lucra mai multe piese deodată (personale sau comandate de împaratul Joseph al Austriei pentru care compunea)
Pentru treburile zilnice însă nu avea nici cea mai mica înclinație. Avea mereu nevoie de cineva. De altfel din acest motiv mama sa îl acompaniase la Paris.
S-a căsătorit cu Clemence Mozart cu care a avut doi copii.
Cu toată stângacia-i caracteristică, totuși a știut să fie un soț bun și grijuliu. De exemplu, pe cand Clemence era bolnavă la pat, toti cei care veneau în vizită erau rugați de către Mozart să vorbească încet și cât mai putin.
Lucra ca un obsedat și cu vârsta mai mult ca de obicei, și credea că trebuie să compună în continuu, mai mult și mai mult, pentru că avea impresia ca viața i se scurta. Cu atât mai mult când semne de boală au inceput să se ivească! Era slabit, nu mai putea dirija toate concertele, de multe ori nu putea cobori din pat!
Își strânsese avere dar îi placea să cheltuiască la nebunie. Așa că a murit fără a lăsa familiei sale altcela decât renumele său.
A murit pe 5 decembrie 1791, la vârsta de 35 de ani lăsând neterminat "Recviemul in re minor K626".
Deși Mozart a avut tot timpul impresia că a fost otrăvit, în 1987, într-un articol din "Musical Times", doctorul Davies stabilea că moarta lui Mozart a fost cauzată de bolile următoare: sindromul lui Scholein Henoch, insuficiență renală, sângerări, hemoragie cerebrală, pneumonie, infecție streptococcică.
Un adevăr trebuie subliniat: mormântul lui Mozart nu este cunoscut. Familia sa nu a avut grija aceasta. De altfel Clemence s-a recăsătorit dupa moartea lui.
Muzeografii fac supoziții asupra locului unde Mozart a fost îngropat, nimic însa nu e sigur.
Din Mozart au ramas cu toate acestea nemuritoare: "Flautul fermecat", "Mica cantată", "Nunta lui Figaro", "Don Giovanni", "Donna Anna", "Masetto" și câte și mai câte...


Sursa: Le nouvel observateur, no.2146/2147