La multi ani, sa va dea Domnul tot ce va doriti in 2006!
Ma bucur de regasire. L-am rugat pe administratorul site www.viataromaneasca.ro sa
posteze interviul semnificativ al Domnului Paul Goma, a venit la tanc. Din 27
decembrie 2005 n-am mai citit presa si nu m-am mai uitat la televizor (nici n-am
ascultat radio) - la Manastirea Putna sunt scoase din uz aceste instrumente lumesti
de smintire.
Pentru joi, 5 ianuarie 2006, la ora 11, Nicolae Manolescu a convocat prin telefon
toti redactorii revistei Viata Romaneasca (patru sunt de toti, inclusiv
redactorul-sef) la sediul USR, prin secretara sa, "in legatura cu sarbatorirea celor
100 de ani ai revistei, in luna martie" (N. Manolescu e constient de prejudiciul
adus revistei si incearca sa salveze aparentele). Am mers si eu astazi la intrunire
- cu un singur scop, sa-i spun presedintelui USR sa-si ceara scuze public pentru
instrumentarea Cazului VR-Goma-antisemitism-LIS. Si i-am spus fara introducere asta,
intrand in biroul sau, unde se tinea intrunirea, intarziat un sfert de ora, dupa ce
m-a invitat sa ma asez si eu am refuzat (am spus in fata secretarului USR Gabriel
Chifu, a "directorului cu imaginea" Horia Garbea, a lui Caius Traian Dragomir,
Vasile Andru si Petre Got). Ramas cu gura cascata, N. Manolescu a innebunit brusc:
"N-am sa va cer niciodata nici un fel scuze, asta e o impertinenta, ne-ati facut
nulitati morale si ati jignit grav Consiliul USR", a strigat domnia sa la mine. Daca
nu va cereti scuze public, i-am spus mai departe eu calm, noi doi nu mai avem ce sa
discutam - dar, am adaugat, sa stiti ca am stiut exact care e raspunsul
Dumneavoastra, nu aveti atata onoare sa va cereti scuze... Urmarea? Nicolae
Manolescu i-a anuntat sententios pe cei de fata (si pe mine), negru de indignare, ca
la prima sedinta a Comitetului Director si apoi a Consiliului USR va cere sa fiu dat
afara din Uniunea Scriitorilor si de la redactia Viata Romaneasca! Pur si simplu.
Incheind cu un fel de adio (nu mai tine minte exact formularea, gen "cu mine ati
incheiat-o, adio"), dupa tipicul deja cunoscut, spus si Domnului Paul Goma. Am
inchis usa si am plecat. La aceasta sedinta eu nu avea rost sa particip, nemaiavand
nici un drept in redactie. I-am si specificat lui N. Manolescu asta: imi ajunge ca
am un sef (Caius Traian Dragomir), imi va spune dansul ce ati hotarat aici,
Dumneavoastra, Domnule Manolescu nu aveti cum sa-mi fiti mie direct sef, sa dati
aici indicatii.
Va dati seama, am inceput noul an cum nu se poate mai fericit. Ieri, in redactia
Viata Romaneasca am fost pus la zid "ca intre colegi" de Petre Got (un sinistru
"poet", dat de gol de Ileana Malancioiu ca a fost securistul revistei, dusman
inversunat al meu si al Domnului Paul Goma; nu va puteti imagina cata ura a adunat
la adresa noastra), ca vreau sa ingrop revista, ca anume am... provocat scandalul!
Got cantand pe aceeasi voce cu Caius Traian Dragomir, care-mi tot reproseaza ca
intentionat nu i-am trimis la Atena Jurnalul Domnului Paul Goma sa-l cenzureze el,
etc. Nu pot decat sa ma inchin (degeaba m-am "sfintit" la Manastirea Putna),
scarbit. Ar trebui sa parasesc redactia Viata Romaneasca - dar lucruruile nu sunt
chiar asa de simple, stiti, incoltit cum sunt de viata.
Mai rau, ieri a mai murit un "optzecist", poetul Valeriu Bargau (semnatar al
Protestului Dumneavoastra), prieten din Deva de o rara generozitate (las la o parte
faptul ca mi-a publicat mie un volum de versuri si sotiei, Doina Popa, un volum de
proza), Dumnezeu sa-l odihneasca. M-a afectat, nu mai are iar nimic sens parca pe
lumea asta...
Cu omagii,
LIS
P.S. Il rog pe prietenul Ovidiu Nimigean, daca poate, sa-mi trimita pe e-mail
articolul lui despre Domnul Paul Goma, aparut in revista Timpul (nu reusesc sa-l
salvez corect de pe paginile pdf), sa-l postam pe siteul www.viataromaneasca.ro,
daca nu are nimic impotriva. Multumesc.