„NAÞIONAL” Joi, 14 martie 2002 – Homosexualii din România își fac biserică.

6 septembrie 2001 Senatul României a abrogat articolul 200. Primul pas către acceptarea socială a homosexualității în România.
După ani de dispute în jurul problemei homosexualității, ani în care s-a încercat cu ajutorul unei părți a mass-mediei și luărilor de poziție ale asociațiilor de homosexuali, să se împământenească în opinia publică „normalitatea” actului homosexual, iată că se reușea scoaterea de sub influența legii penale infracțiunea de practică sexuală între persoane de același sex.
În ciuda efortului bisericii de a arăta pericolul iminent ce va urma și repercusiunea sa asupra societății civile, homosexualitatea continuă să facă pași repezi și siguri către impunerea acestui fenomen în conștientul socialului românesc.
Următorul pas?! Înființarea unei „biserici creștine” a homosexualilor.
Dacă opțiunile sexuale ale fiecărui individ din societate sunt, din punct de vedere al dreptului civil, un drept prevăzut prin legile statului de drept, acesta încetează să mai fie o chestiune personală când se atacă însăși moralitatea creștină a unui popor prin înființarea unei „biserici creștine” a homosexualilor. Dacă termenul de biserică creștină pare un pleonasm prin forma sa, „biserica creștină a homosexualilor” devine un non-sens.
Cum se putea numi o astfel de biserică pentru a avea o și mai mare aderență la conștientul românului?! "Biserica Mândră Ortodoxă"! Un nefericit nume ales ce ar trebui să pună pe gânduri pe toți cei ce au primit botezul în numele Sfintei Treimi.
Creștinismul condamnă prin însuși principiul ființei sale păcatul sodomic. Preluată din Vechiul Testament, porunca de a nu săvârși acest păcat, se încalcă acum în numele unui Dumnezeu al homosexualilor, ce a uitat de Sodoma și Gomora și pare că facă abstracție de legile date doar pentru a-i favoriza. „De se va culca cineva cu bărbat ca și cu femeie, amândoi au făcut nelegiuire să se omoare, că au făcut urâciune și sângele lor asupra lor este” Leviticul 20:13.
Societatea nu poate condamna penal acest fenomen. Fiecare are dreptul de a-și exprima opiniile, dar, să nu uităm că această societate are și principii morale, construite în sute de ani.
De ce, după obținerea toleranței politice, mai au nevoie homosexualii de o „biserică” în care să practice o dogmă care le este defavorabilă?
Cum va putea acel preot să căsătorească doi homosexuali și să le spună în timpul liturgic: „Creșteți și vă înmulțiți” sau „Adam a luat mâna Evei și au fost unul”, „femeia își va lăsa pe tatăl și pe mama sa și-i va urma bărbatului”?!
Cum va oficia preotul slujba liturghiei când acesta, la un moment, dat îl închipuie în mod tainic pe Hristos? Este un apropo indirect la teoria homosexualității lui Hristos?
Poate după acest editorial vom fi numiți șovini prin neacceptarea minorității homosexuale. Nu această minoritate repugnă și îngrijorează ci felul în care creează fenomenul de victimizare și îl folosește ca pe o unealtă de impunere forțată în socialul românesc, de dărâmare a valorilor morale ale societății noastre.
De ce toate astea? Pentru că vrem să „intrăm” în rândul țărilor civilizate? Compromis în defavoarea socialului natural românesc?
Primul pas: abrogarea articolului 200
Al doilea pas: înființarea unei denominațiuni creștine a homosexualilor, ce nu are nimic comun cu valorile creștine
Următorul pas: ???

Pan
14.03.2002