M-am întrebat ades dacă mai există interes pentru teatru, dacă publicul mai e dispus să scoată bani din buzunar pentru a vedea jocul actorului care trăiește drama odată cu personajul în care este distibuit. Am găsit răspunsul la întrebare aflându-mă într-o sală plină cu spectatori pentru a viziona piesa de teatru ,,A 9 A treaptă”, de Tom Ziegler - proiect coordonat de prof. univ. dr. Adrian Titieni și Mihaela Bețiu, scenografie și costume Mihaela Popescu, coordonator doctorat prof. dr. Ștefania Cenean - un spectcol dinamic susținut de patru tineri actori, absolvenți ai Universității naționale de artă teatrală și cinematografică I.L. Caragiale din București.
Într-o sală mică, cu decor modest, cele patru tinere actrițe în devenire au reușit să facă un spectacol remarcabil.



,,Treapta A 9 A” este ultima treaptă a unui destin pe care societatea și regulile ei și-au lăsat amprenta slinoasă. Joanna, un rol dificil jucat de Carla Mihai, este femeia care-și găsește refugiul în alcool atunci când mariajul său nu este cel de la care avea așteptări mari. Căsătorită cu un medic renumit, femeia își pierde identitatea ,fiind constrânsă de regulile rigide ale statutului de soție și mamă. Deși nu duce lipsă de nimic, ea se transformă într-o marionetă jucând așa cum dorește societatea, renunțând la sine, la idealurile personale. Singura plăcere care o face să uite că este un instrument folosit, e băutura. În timp devine dependentă de alcool, își neglijează fiica de 10 ani și își urăște soțul. În puținele momente de luciditate încearcă să evadeze din acest cerc vicios, dar sfârșește prin a se minți, urându-și viața, disprețuindu-se. Ziua în care decide să divorțeze, aduce mari schimbări existențiale. Frecventează un grup al alcoolicilor anonimi unde cunoaște mulți oameni cu diverse probleme. Se hotărăște să facă ceva pentru aceștia, reușind astfel să fie un model pentru ei și totodată liderul grupului. Aici o cunoaște pe tânăra Tracy, rol asumat de Andreea Mera, un personaj controversat, extravagant, atât în comportament, cât și în vestimentație, nonconformist, exploziv, care se droghează și face tot felul de nebunii. Joanna o ajută să treacă peste traume, impresionând-o cu povestea vieții sale.



Un alt personaj important este Eleanor, rol jucat de actrița Ioana Nicolae. Eleanor menține echilibrul în viața Joannei, fiindu-i alături în cele mai grele momente. Ea reușește să o facă pe Joanna să-și câștige respectul de sine, să depășească tentațiile de a reveni la viciul bahic, sfâtuind-o, încurajând-o în noile proiecte. Este un fel de Giminy, conștiință a Joannei, care o aduce tot timpul cu picioarele pe pământ. Eleanor este o femeie puternică, echilibrată, calmă, sigură pe ea, sinceră și extrem de directă.

Nu întâmplător am lăsat la final cel mai important personaj, Melissa, adolescenta de 16 ani, fiica Joannei. Rolul complex este jucat excelent de tânăra actriță Cezara Munteanu. Ea convinge prin atitudine, dar mai ales prin jocul bine strunit. Deși vizibil ținute în frâu, emoțiile transmise ajung la public atunci când își reîntâlnește mama după șase ani. În aparență este o adolescentă matură pentru vârsta ei. Își controlează fiecare gest, vorbă, acestea fiind rezultatul unei vieți ,,ca la carte”, impuse de educația primită de la tatăl său și prietena acestuia care pare să aibă totul sub control: alimentație sănătoasă, comportament, vestimentație, aspect fizic. Melissa este marcată de divorțul părințillor ei. Fata îi reproșează Joannei că șase ani nu a dat niciun semn de viață, că i-au lipsit chiar și momentele în care rolurile se inversau, ea îngrijindu-și mama atunci când alcoolul o transforma într-o persoană dezgustătoare și vulnerabilă. Chiar dacă Joanna a încercat să o convingă că a lipsit din viața ei pentru a îndrepta lucrurile, pentru a se putea prezenta impecabil în fața fiicei, Melissa rămâne fermă în ideea că orice s-ar întâmpla, o mamă nu trebuie să-și abandoneze copilul, fiind cea mai importantă persoană pentru el, ea trebuie să facă parte din viața acestuia cu bune și rele. Întâlnirea cu Tracy este incendiară. Melissa reușește să înțeleagă că viața nu este un glob de cristal, că fiecare moment trebuie trăit cu intensitate maximă. În cele din urmă acceptă situația, își iartă mama și înțelege motivul care a determinat-o să rupă o căsnicie rigidă, construită pe reguli stricte, nu pe sentimente.



Un spectacol de înaltă ținută, cu actori talentați, ar trebui să fie jucat într-o sală mare, cu public numeros, tinerii ar trebui promovați de oamenii care au puterea să o facă. Din păcate ei nu au loc de dinozaurii care abia mai răsuflă pe scenă, de cei care au ca țintă interese personale.

Dați o șansă tinerilor care au ales să urmeze o meserie de suflet!
Eu nu pot decât să-i felicit și să le doresc aplauze la scenă deschisă! Le merită din plin.