Grupul RO KU se poate lăuda deja cu 11 volume publicate în intervalul 2009-2014. Ultimul, Chemarea cocorilor, este cel de al șaptelea din seria cocorilor.

Dacă la primul volum au participat doar 19 dintre membrii grupului, la ultimul sînt prezenți 34, un număr aproape dublu. Concepția volumului a rămas aceeași de-a lungul celor șapte ani: o primă parte cu poemele premiate de-a lungul unui an, în cele 52 de săptămîni ale concursului, și o a doua în care fiecare dintre participanți beneficiază de 4 pagini personale, unde, în afara unei scurte note biografice și a unei fotografii, poate publica și alte poeme decît cele cuprinse în partea întîi, la care, în ultimii patru ani, s-a adăugat și un comentariu al unuia din poemele autorului realizat de un membru al grupului.

Volumul, tipărit la Editura PIM din Iași, are 256 de pagini format A5 și se bucură și de 6 ilustrații color ale Danielei Lăcrămioara Capotă, și ea unul dintre autorii prezenți în carte. Cei 34 de autori sînt:

Gabriel Alexe, Corneliu Traian Atanasiu, Doina Bogdan Wurm, Constantin Broșu,Ioana Bud, Daniela Lăcrămioara Capotă, Grigore Chitul, Cezar-Florin Ciobîcă, Claudia-Ramona Codău, Mihaela Cojocaru, Vasile Conioși-Mesteșanu, Cornel C. Costea, Narcisa Liliana Fărcaș, Genovel-Florentin Frățilă, Petru-Ioan Gârda, Oana Felicia Gheorghe, Vasilica Grigoraș, Petruța, Marcela Ignătescu, Paul-Mircea Iordache, Ildiko Juverdeanu, Iuliana Linte, Elena Malec, Liliana Negoi, Dan Norea, Cristina Oprea, Adrian Nicolae Popescu, Virginia Popescu, Adelina-Alexandra Popovici, Julia Ralia, Valeria Tamaș, Mariana Tănase, Violeta Urdă, Ana Urma.

Tehnoredactarea cărții aparține tot membrilor grupului.

*

Cuvînt înainte


M-a tentat să reiau cele spuse în introducerea la volumul anterior. O s-o repet însă la sfîrșitul volumului ca o postfață pentru că sînt acolo informații despre grupul RO KU interesante pentru cei care iau prima oară contact cu un volum de haiku.
Prin grupul Romanian Haiku au trecut mulți autori de haiku din vechea generație (dinainte de internet) și și mai mulți din noua generație (cea care a aflat de haiku prin interemediul internetului și a învățat să scrie haiku cu ajutorul informației găsite prin intermediul lui). Nu toți au rămas fideli acestui grup. Cei mai mulți au fost doar meteori. Alții sînt comete, dispar și se reîntorc la mari intervale. O mică parte însă a rămas prinsă într-o activitate susținută în care participarea la un concurs săptămînal a reușit să creeze o ambianță cu efecte benefice asupra tuturor. S-a produs un fel de creștere a nivelului tuturor printr-un fel de contaminare reciprocă. Grupul a înlesnit nu doar scrierea unor poeme mai bune de către fiecare dintre participanții la concurs, dar și înțelegerea mai profundă a poemelor și rafinarea gustului în aprecierea lor. Spiritul care s-a născut aici poate fi considerat o adevărată școală. Folosesc acest cuvînt nu în înțelesul de instituție și nici în acela de a face școală pe lîngă un maestru, ci într-unul care mi se pare mult mai modest deși de departe mai eficace, acela de a face parte dintr-o comunitate care te poate forma într-un mod informal. Prin simplul fapt că trăiești în ea, că participi la ceea ce se întîmplă acolo și o faci cu bucurie și însuflețire.
Nu vreau să bagatelizez ceea ce se face conștient și voluntar de către cei care organizează activitatea acestui grup (cu atît mai mult cu cît fac și eu parte dintre ei). Cred însă că grupul a generat deja o atmosferă, un climat benefic și fericit și pentru cei care fac parte de multă vreme din el, și pentru cei care de vreo doi ani încoace au intrat în el ca începători.
Am avut o perioadă mai bună cînd se făceau prin rotație comentarii la cele mai bune poeme ale săptămînii. Poate acea vreme a avut o influență decisivă asupra creșterii pe care am remarcat-o. Și nu cred că ar fi imposibil să apară în viitor o persoană care să-și sacrifice din timpul său pentru a face acest lucru în mod constant.
Chiar și faptul că sîntem acum la cel de al șaptelea volum anual pe care-l publică grupul RH este o dovadă a unei actitități prodigioase. Cuvîntul nu este fără acoperire pentru că e vorba nu doar de o bogăție cantitativă ci și de calitatea și varietatea poemelor cuprinse în ultimele volume. Și, de asemenea, de faptul că efortul de finanțare, redactare, ilustrare, urmărire a tipăririi și expediere a volumelor către participanți este susținut în totalitate de membrii grupului.
Mulțumesc celor care mi-au înlesnit redactarea respectînd în anunțarea rezultatelor un șablon pe care l-am dat anul trecut: Cristina Oprea, Cezar-Florin Ciobîcă, Petru-Ioan Gârda și Dan Norea, Danielei Lăcrămioara Capotă pentru ilustrații, Cristinei Oprea încă o dată pentru copertă și pentru ce urmează să facă la tipărire și expediere și, ultima dar nu cea din urmă, Valeria Tamaș, mama concursului.