Sâmbătă, 6 octombrie 2012, împreună cu tinerii mei prieteni, am cinat ,,La Scena'', un restaurant situat într-o frumoasă casă boierească de secol nouăsprezece.

Asemenea celorlalți consumatori am servit cu plăcere specialitatea casei - ,,Extrem''- de William Mastrosimone, o coproducție a teatrelor InDart & Arca.

Totul a început pe un fundal muzical apetisant, dinamic. Mai întâi am ,,degustat'' decorul- un atelier de pictură- pe fundalul căruia, ca o premoniție a ceea ce urma să se întâmple, trona o căsuță de păpuși, într-o atmosferă stranie, dată de culoarea gri a postamentului pe care se afla și de lumânările aprinse din interiorul miniaturii. În stânga scenei - scara, fotoliul roșu, în formă de scoică - în dreapta scenei - ștenderul pe care zăceau câteva costume colorate, șevaletul, masa plină de mărunțișuri aflată pe mijlocul încăperii - contrastau vizibil cu atmosfera bacoviană aflată pe fundal, toată recuzita, transmițând prin diversitate și colorit, alături de muzică - viață, optimism.

Apariția primului personaj – Marjorie – captează atenția tuturor prin mișcările rapide făcute în relizarea unui tablou.
Cel de-al doilea personj – Raul- intră vorbind la telefon, dând senzația că locuiește acolo. Marjorie îl privește pentru câteva secunde contrariată și văzând că bărbatul nu se oprește, încearcă să-i atragă atenția prin diverse gesturi. De aici începe conflictul. Astfel aflăm din dialogul, jocul și mimica celor doi că Raul își căuta prietenul care locuia acolo. Era doar o scuză pentru a pătrunde în casa noii sale victime, bărbatul dovedindu-se a fi un violator-criminal. Nu voi devoala conflictul dramatic, expozițiunea, intriga sau punctul culminant, dar mă voi opri asupra interpretării actorilor și personajelor.

Alecsandra Timofte - o tânără și frumoasă actriță, talentată, joacă rolul personajului principal- Marjorie- o femeie puternică, dinamică ce trăiește prin arta sa, pictura. Experiența neplăcută, tentativa de viol a cărei victimă a fost, îi zdruncină viața, stabilitatea psihică, astfel încât ea se transformă într-o persoană agresivă, răzbunătoare, dorind moartea violatorului : ,,Voi chiar nu înțelegeți că nu vreau să simt gust de vomă ori de câte ori mă atinge un bărbat? Vreau să-mi trăiesc viața...'', accentuează Marjorie, încercând să-și convingă prietenele că a luat decizia cea mai bună, dispariția atentatorului. Replica a curs natural, actrița transmițând prin gestică și tonalitatea vocii - durere, dezgust, umilință. Un joc impecabil, persuasiv care merită aplauze.

Terry – personaj interpretat de actrița Silvia Gagu este femeia-copilă, în aparență, distrată, imprevizibilă, un personaj simpatic ce tratează viața cu superficialitate până în clipa în care Marjorie, prietena sa, devine victimă. Momentele euforice, de bucurie, de la apariția pe scenă a personajului amintit, sunt înlocuite de panică, disperare, oripilare. Actrița intră în febra jocului trecând de la o stare la alta, transmițând publicului când ilaritate, naivitatate - dând replici în doi peri, precum fetițele teribiliste, stârnind astfel hohote de râs- când replici tăioase - ,,...iar dacă nu găsești niciun idiot... tu ești perfectă pentru asta'' sau replici mature care șochează: ,,și ce era să fac, să distrug pe toată lumea?...și mi-am ținut gura'', spune Terry confesându-se prietenelor sale, devoalând un moment dureros din trecut, când ea chiar fusese victima unui viol. Silvia Gagu impresionează prin coloritul jocului, pus bine la punct, până în ultimul detaliu, actrița interpretând un rol dificil, cu naturalețe și originalitate.

Beatrice Peter, în rolul Patriciei, conferă stabilitate grupului prin stăpânire de sine, raționament, ea fiind mesagerul pacifist dintre cei doi - Raul și Marjorie. Datorită profesiei, Patricie reușește să aplaneze conflictul prin obiectivitatea caracteristică meseriei. Își acuză prietena că a mutilat ,,un om'', folosind un spray cu vopsea pentru a se apăra și a-l mobiliza pe Raul, toxicitatea produsului afectând vederea acestuia. Nefiind implicată direct în conflict, netrăind drama prietenelor sale, judecă la rece, în prisma psihologului, fiind singura care tolerează și înțelege comportamentul uman, ea refuză categoric ideea unei crime. Are o atitudine critică învinovățind-o și reproșând prietenei sale că ațâță bărbații prin ținuta sumară purtată ,,de ce să sufere toți bărbații pentru poftele tale?''. Actrița Beatrice Peter reușește să intre în pielea personajului său, o tipologie a femeii cerebrale care găsește soluții pentru orice situație.

Personajul care și-a pus pregnant amprenta pe reușita spectacolului este Raul, interpretat cu abilitate de actorul Cătălin Stelian, care a avut un rol complex, dificil, prin care s-a evidențiat.Raul se manifestă diferit în funcție de circumstanțe- profită de naivitatea lui Terry, încercând să o convingă prin viclenie de bunele sale intenții, determinând-o să se apropie pentru a găsi o modalitate să se elibereze, căci Marjorie l-a legat. Raul este tipul individului frustrat, agresiv, inteligent care țese în jurul său intrigi, mințind cu seninătate, manipulând astfel mințile femeilor pentru a-și atinge scopul- violul urmat de crimă.
În monologul din final, Raul se deconspiră mărturisindu-și crimele cu infatuare, dezvăluind motivele ce l-au determinat să ajungă acolo.
,,un elefant, se legăna, pe o pânză de păianjen și pentru că, nu se rupea, a mai chemat un elefant …urăsc liniștea!... îmi plac alunițele... nevastă-mea...pe ea n-o violează nimeni că e urâtă...de fiecare dată când ucid pe cineva, scrie despre mine în ziare... Tatăl nostru/ Care ești în ceruri/ Sfințească-se numele Tău/ Vie împărăția Ta/ …'', tot acest monolog, rezultatul trecerii prin mai multe stări psihice, reușește să transmită spectatorului intensitatea rostirii în nuanțe impresionante, ipostaze ale bărbatului copil, soț care-și urăște consoarta, criminal.

Finalul piesei de teatru ,,Extrem'' este un final deschis, care dă posibilitatea spectatorului să-și imagineze ce dorește.
Nu pot încheia fără să amintesc despre motorul care a pus în funcțiune spectacolul, regizorul Bogdan Gagu, care captivează sala prin punerea în scenă a unor detalii, ce te țin în tensiune. Amintesc aici spirala făcută de Marjorie în așteptarea lui Terry de la farmacie, spirală simbolizând trecerea timpului, proporțional cu dorința femeii de a-l ucide pe Raul - cu cât timpul(cele 20 de minute date pentru revenirea de la farmacie) se micșorează, cu atât spirala și răbdarea protagonistei crește, devenind un vulcan înainte de a erupe. Orice minut în plus, ar fi pus viața lui Raul în pericol. Voi lăsa în aer misterul acestei scene.

Felicit întreaga echipă pentru realizarea unui spectacol de excepție.

Alecsandra Timofte- Marjorie
Cătălin Stelian – Raul
Silvia Gagu – Terry
Beatrice Peter – Patricie

***

Scenografia – Răzvan Plăiașu
Costume - Cătălina Tăbăcaru
Aranjament muzical – Dan Simion
Machiaj – Raluca Crăciun
Foto și video – Ștefan Cociorvei

,,Extrem'' un spectacol pus în scenă de Bogdan Gagu care spunea:

,,am pariat pe umanitatea care se ascunde în spatele oricărui individ...''.
Ați câștigat pariul, spectacolul a fost răsplătit cu aplauze, aplauze, aplauze, la scenă deschisă.
Felicitări!

Mulțumesc pentru invitație domnului Dan Simion, directorul teatrului InDart.