Scriitorul, jurnlistul și traducătorul Dietmar Dath a scris o piesă despre metodele despotice prin care oameni își pierd locurile de muncă. Culmea ironiei – piesa Anika a fost ștearsă din programul Teatrului German din Berlin (Deutsches Theater Berlin) – actorii și regizorul și-au pierdut munca la această piesă. Dar va fi adus totuși pe scenă, sub formă de citire scenică, la teatrul din Frankfurt am Main.

„Sub mâinile Norei Iuga orice propoziție se transformă într-o matamorfoză”, scrie Beatrice von Matt în ziarul NEUE ZÜRCHER ZEITUNG. Entuziasmul doamnei von Matt se datorează citirii romanului Die Sechzigjährige und der junge Mann - Sexagenera și tânărul. Cartea a apărut la editura Matthes & Seitz din Berlin. Traducerea „extraordinară“ este meritul lui Eva Ruth Wemme.

Colaborarea cu Securitatea a unor scriitori germani, originari din România, ocupă foiletonul german de luni de zile. Jurnalistul și istoricul Markus Bauer crede că “rețeaua literaturii germane din România a fost, începând de la planul cultural-birocratic a scenei literare și până la alegerea temelor și a genurilor, în mare parte influențată de simpatiile și antipatiile informatorilor și neinformatorilor de Securitate.”

Postul de televiziune ZDF lucrează la o nouă emisiune de literatură. Nici numele și nici locul în program nu sunt stabilite. Doar moderatorul emisiunii este cunoscut. Este vorba de Wolgang Herles, care moderează la ora actuală emisiunea Aspekte. Se spune despre el că ar avea talentul de a provoca și de a polemiza. Deci e vorba de atribute fără de care nu se poate modera o emisiune literară, în așa fel încât telespectatorii să nu se plictisească prea repede.

Atemschaukel –Leagănul respirației, romanul Hertei Müller, a fost dramatizat pentru radio. Se pare că piesa radio rezultată nu este prea reușită. Puterea și energia limbii romanului suferă, critică un recenzent în FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG. Același critic literar, Wolfgang Schneider, este însă impresionat de cele 5 CD-uri (396 minute) cu o citire a romanului Heute wär ich mir lieber nicht begegnet – Azi mai bine nu mă întâlneam cu mine, tot de Herta Müller. Textul este citit de actrița Marlen Diekhoff (*1938).

Nume ca Eugenie Marlitt, Hedwig Courths-Mahler, Hans Ernst, Irma Siegl, Else Jung, Max Reindl, Heinz Hartmann sau Peter Steingruber nu prea se găsesc în canonul, sau mai bine spus, în diferitele canoane ale literaturii germane. Și totuși au avut și au în continuare milioane de cititori, cu mult mai mulți decât autorii consacrați din lexicoanele de specialitate sau manualele școlare. Toți au scris așa numitele Groschenromane sau Heftromane, romane de parale sau romane de caiete. Această proză trivială se mai găsește și azi în unele librării, mai ales în cele din gările orașelor mari. Acest tip de roman se scrie după anumite reguli. Ca volum trebuie să aibă exact 64 de pagini. Unul din cei mai renumiți autori ai acestui gen literar – critici supărăcioși vorbesc de Schundliteratur, literatură de camelotă – este Harald Manfred Landgraf, cu peste 35 de milioane de exemplare vândute. După el „un roman de parale este, din punct de vedere dramaturgic, pictură alb-negru. Motivul cenușăresei constituie motivul de bază – fată săracă găsește prinț bogat”.