O carte a lui Constantin Mustață, recent apărută la Editura Eurocarpatica, ea trebuie citită de toți cei cărora nu le este indiferentă soarta acestei țări, în mod special cea a Ardealului, a locuitorilor români de acolo și nu numai de aceștia, ci de toți cei care respectă valorile românești, multe, puține, câte sunt ele. Carte ce trebuie citită de toți cei care nu vor să se mai repete crimele săvârșite în numele purificării etnice. Ar putea spune unii că n-are nicio importanță faptul că un zelos naționalist șovin maghiar, Paul Pilsi, (professeur au departament des sciences politiques de’l universite Laval) din Quebec, a numit-o pe Nadia Comăneci, atunci când a fost medaliată cu aur, la olimpiada din 1976, cu adevăratul său nume: Anna Kemenes. De ce se numea oficial Nadia Comăneci? Pentru că altfel oficialitățile române nu i-ar fi permis să facă parte din lotul lor național, fiind unguroaică. Și mai spunea profesorul că, în România, ungurii sunt forțați să renunțe la originea lor, altfel fiind arestați și maltratați cu brutalitate în închisori. În carte apar și alte astfel de aberații. Aberații spuse, din păcate, pentru epoca actuală, și de conducători ai UMDR, precum Marco Bela, care deține funcții importante în statul român, ori Laszlo Tokes, care reprezintă România, în calitate de europarlamentar, la UE. Ori astfel de neadevăruri au stat, în unele perioade, la baza acțiunilor de purificare etnică.
Pe baza unor documente, pentru epocile mai vechi,dar și a unor convorbiri, ori interviuri luate de autor, unor persoane ce-și aduc aminte de trecut, reiese faptul că realitatea este exact pe dos.
Puțini știu despre legile de maghiarizare forțată din timpul celor 51 de ani cât Ardealul a fost anexat la Ungaria (1867-1918), sau despre atrocitățile săvârșite de administrația maghiară după ce Ardealul de Nord a fost înglobat aceluiași stat în urma Dictatului de la Viena.
Iubitorii de istorie pot găsi în această lucrare amănunte interesante din viața unor personalități istorice precum Avram Iancu, Al. Bohățel ș.a., dar și mărturii ai unor oameni simpli, precum cea a măsarului Florescu din Deva, care a fost arestat timp de o lună, în 1908, pentru că le povestea unor săteni despre Avram Iancu pe care-l cunoscuse în ultimii lui ani de viață. Sunt intresante și mărturiile unor personalități actuale precum cea a PS.Ioan Selejan, Episcop ortodox de Harghita și Covasna, care a albit doar după câțiva ani de păstorire. Eram aproape nins, nu de viața de aici, din Harghita și Covasna, ci de grijile ce mă apăsau. Port, iată, cu mine zăpada durerii românești. Acestă zăpadă a durerii românești se constituie în adevărate troiene și o găsim și în capitolul intitulat: O legendă a Mileniului III
Pun mărturii ale acestor dureri românești și interviurile luate lui Ilie Șandru (O viață printre secui), Vasile Lechințean (Viața din arhive) și generalului Ilie Ungureanu (Istorii care se repetă)
O bună parte a lucrării se referă la Proiectul Roșia Montană în care sunt inserate subcapitole precum: Marele jaf, Aduceri-aminte, Opriți circul Roșia Montană, O cetate de salvat, S.O.S. Roșia Montană etc.
Iată și o mărturisire a autorului:
De un sfert de veac dăinuie în sufletul meu proiectul acestei cărți. Ea a pornit de la drumurile de reporter prin Ardealul meu, din care păstrez propria-mi fonotecă, mai mult de 3000 de ore de înregistrări magnetice, audio și video. Am întâlnit eroi care au făcut Marea Unire, fii și nepoți ai martirilor care și-au sacrificat viața pentru salvarea Ardealului. Fără să uit norocul de a avea șansa neuitatelor întâlniri cu academicienii: David Prodan, Ștefan Pascu, VirgilnVătășianu, Camil Mureșanu, Dumitru Protase, Nicolae Edroiu, Ioan Aurel Pop, sau cu eminenții istorici Gelu Neamțu, Gh.I. Bodea, Ioan Chindriș, Vasile Tutula M-au marcat întâlnirile cu marii bărbați cm au fost Raoul Șorban sau Francisc Păcurariu ...