Era, cât pe ce, să cad pradă ingenuității franțuzești ușor inculcată în vorbele astea: „La campagne électorale est finie, mais un nouveau film "scandaleux" vient de faire son apparition. Un film qui implique, cette fois, Mircea Geoană. Sur ces images, le leader social démocrate est montré recevant 5.000 euros en liquide de la part d’une femme souhaitant obtenir une position éligible sur une liste du PSD. Des accusations rejetées par les sociaux démocrates. "C’est une supercherie de campagne. Je crois que M. Băsescu se prépare pour la répétition du deuxième tour", a déclaré Mircea Geoană, qui faisait référence à la demande d’annulation des élections par le PSD. (www.lepetitjournal.com)”, dar mi-am re-venit în fire în doi timpi și trei mișcări.

De fapt, în cel mai oral sens al termenilor ce se aud în fundalul sonor al ultimului scurt-metraj de succes rulat pe ecranele politicii noastre, cuvintele nu spun nimic altceva decât ce se poate spune pe parcursul oricărei negocieri normale: îți dau cât am, solicit să-mi acorzi atenția și sprijinul cuvenite/meritate, demne de influența pe care o ai în instituția asta ce se cheamă partid, pe care cu onoare-l conduci.
În fond, Mircea Geoană a primit un upercut de stânga, de toată frumusețea, de nici fața nu i s-a mai văzut din pricina mărimii cărămizii ăleiea, culmea! aplicată de o doamnă, care chiar își cere scuze înspre finalul scurt-metrajului, pentru că n-a pus upercutul, cu eleganță, într-un plic.
Se pare că antrenorii lui Geoană au trimis cărămida, după numărătoare, drept probă, pentru a fi publicată în Monitorul Oficial. În rest, Domnia Sa Geoană trăiește mai departe frumoasa sa viață franjurată între responsabilitățile unui soț iubitor, ale unui părinte responsabil, ale unui șef de partid, ale unui președinte de Senat, toate cu bucuriile și coșmarele inerente, dar mai ales sub teroarea galeriei sale de stânga, galerie care-i urmărește fiecare lovitură dată și primită, reacționând empatic, iar la nevoie chiar dincolo de orice noimă juridică, frizând chiar penalul, dacă unele sau altele dintre interesele lor de stânga o cer.

Dacă stau să mă gândesc bine, pe lângă amărâta aia de palmă de dreapta, și goală și trucată pe deasupra, articulată de Băsescu în celălalt scurt-metraj, eu dau câștig de cauză upercutului din filmul cu Geoană. E mai bine făcut filmul! Merită să câștige Premiul cel Mare.

Până la urmă, trucat a fost, de fapt, tot meciul ăsta. De exemplu: renumărarea voturilor, dispusă de CCR, este total greșită, pentru că este făcută numai ca să-l avantajeze pe Băsescu. Vin și spun că, pentru ca o verificare să fie corectă trebuie să se folosească izotopul instabil C14, fiindcă acesta, când se află în opoziție cu izotopul natural C12, prin sinergia faptelor, permite determinarea, cu exactitate, a orei și minutului în care a fost pusă ștampila – aici am citat și interpretat un fel de comentariu, găsit prin subsolul unui articol; (n.n.!).
Domnul Duvăz, care cunoaște aceste taine științifice, a declarat chiar că: “uscăciunea” ștampilei poate conduce la schimbarea unor fenomene fizice bazate pe poziția sistemului solar și de aici pornind, pe cale de consecință, se poate verifica falsificarea voturilor.”
Concluzia care se desprinde este că staful PSD trebuie să-și continue activitatea, întocmai precum Ana Birchall, care jucându-se cu “brebenelul” lui Geoana, a ajuns la “umectarea” acestuia cu o sumă de bani lichizi, pe care evident, pentru a-i putea număra cu degețelele, și le-a umezit constant cu saliva buzelor.

Luând în considerație ceea ce ni s-a transmis și prin “Ultima oară”, unde se spune că: Parlamentarii uninominali Tiță și Þurea au readus „pacheBocul” guvernamental pe linia de plutire, e clar că trebuie să cerem dreptate pentru victime, nu înainte de a mulțumii vigilentului ziar Cotidianl, singurul rămas pe metereze să apere onoarea terfelită a conducerii PSD. Este pentru prima dată în istoria noastră, de când nu mai vedem în chioșcuri ziarul Dimineața, și este o adevărată desfătare să deschidem cu nesaț paginile, încă mustind de aburul off-setului și sudoarea lucrătorilor cu gândul și pana, care ne țin trează și mania și mânia.
Domnilor, nu-i lăsați pe venetici să-i îndepărteze pe liderii incontestabili ai românilor de pretutindeni, pe iubiții noștri conducători. Înainte, d-le Nistorescu, salvați-i pe Geoană și Antonescu!

Apropo, semnalez pe această cale crunta dispariție mediatică a poetului, politicianului, a vocii și omului de geniu Adrian Păunescu, exact când ne aflăm în cea mai mare... nevoie.
O recitare de-a sa ne-ar fi ridicat și din morți, nu numai din nevoia asta plină de stângăcii, mai ales dacă ar fi fost una, fie ea și trunchiată, din acel celebru poem porno-stimulator, Cheia, din care cu modestie reproduc aici câteva versuri, mai pe sărite, însă foarte potrivite:
“Mari poeți, de-a lungul vremii, au asemănat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeiță, cu scânteie, cu o apă, c-o păpușă
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic că seamănă c-o ușă.
/.../
De, dar ca s-ajungi să intri, e-o problemă delicată
Fiindcă mai întâi de toate, ușa trebuie descuiată.
Și treaba se face bine și devine fericită
Nu cu cheia la-ntîmplare, ci cu cheia potrivită,
Cheia ei originală, orice ușă-n lumea asta
/.../
Dar de iei un gen de ușă, simplă, dublă sau de tei
Și-ai să vezi că merg la dânsa două sau mai multe chei
Stai, n-o sparge cu toporul, nu țipa, nu fă scandal
Ia-ți mai bine portofelul și te du la tribunal.
/.../
Ușa este ca găina, că abia când e bătrână
Mai matură și mai coaptă, face supa cea mai bună.
Da, dar care om în viață nu și-a spus în gândul lui:
"Dă-o dracului de supă, vreau un picioruș de pui"?
Ușa este ca un loto, zice puștiului un tată
Nu e nici o diferență - dai un ban mai tragi odată
Însă, dragul tatii, află, nu ține cât veșnicia,
Că exagerând cu joaca, ți se strică jucăria.
/.../
Principalul nu-i mărimea, important - la orice ușă –
E să se lovescă cheia și să fie... jucăușă.
/.../
Ar mai fi cheia franceză, cheia la casa de bani,
Cheia de la TURNUL LONDREI sau făcută de țigani,
Dară, ce te faci amice, că din sute de modele
Tu te chinui toată viața cu o cheie de... sardele!
Merge ea cât merge bine, dar apoi prinde rugină
Și-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumină!
Poți să-i dai cu glaspapirul, șmirghel, pile, ciocolată,
Tot ce-ncerci este zadarnic, ți-a ieșit din uz și gata!
Geaba-ncerci, geaba te zbuciumi și degeaba-ți ieși din fire.
Nu te mai văita la lume, nu e vina nimănui,
Leagă-o cu-n șiret sau fundă, fă-i un nod și pune-o-n cui