Institutul Blecher vă invită duminică, 8 noiembrie 2009, la ora 14.30, în Dharma Bar, str. Blănari, nr. 9, sect. 3, la întâlnirea cu scriitorii Adela GRECEANU și Adrian DINIȘ.

Placheta cu care a debutat, la 22 de ani, Adela Greceanu, l-a convins pe Marin Mincu să încheie (sau, tehnic vorbind, să înceapă) faimoasa antologie “Poezia română actuală” (subintitulată “De la Adela Greceanu la Leonid Dimov”) cu tânăra poetă din Sibiu, care a mai publicat de atunci trei cărți ce au confirmat-o ca pe un nume important al literaturii recente. Adrian Diniș a câștigat în ultimii ani cam tot ce se putea câștiga la concursurile pentru poeții nedebutați în volum, iar în tot acest timp a crescut și și-a acutizat vocea, punând-o în sprijinul talentului său incontestabil.

Adela Greceanu (n. 1975, Sibiu) a debutat cu “Titlul volumului meu, care mă preocupă atât de mult...” (1997, Premiul pentru debut al Asociației Scriitorilor din Sibiu), urmat de alte două volume de proze poetice: “Domnișoara Cvasi” (2001) și “Înțelegerea drept în inimă” (2004) și de romanul “Mireasa cu șosete roșii” (2008). S-a sugerat, după ultima sa carte, că Adela Greceanu ar fi o poetă care scrie proză, deși s-ar fi putut spune la fel de bine că este o prozatoare înzestrată cu toate calitățile unui poet foarte bun. O echilibristică pe care a cultivat-o și o practică în continuare cu o virtuozitate admirabilă.

Adrian Diniș (n. 1986, București) a publicat în ultima vreme poeme în care nu mai seamănă decât cu el însuși. E multă tinerețe și multă candoare autentică în versurile îndrăgostite și vulnerabile ale lui Diniș, care atinge în textele sale cele mai bune acel “subton dureros” despre care vorbea Tudor Vianu. Cred că debutul în volum al lui Adi Diniș le va aminti unora dintre cititori de tânărul Mircea Cărtărescu, iar altora de himerismul lui Vasile Baghiu și va împrospăta (de nu va împinge prea departe discursul sentimental și ușor infantilizat pe care mizează) un “peisaj” poetic mai blazat decât la sfârșitul anilor ‘90.


Organizator: Claudiu Komartin.