Malnuțius a company

de Dragoș NONCIU

Actul I

Scena I

Acțiunea se petrece într-un birou de modă veche, cu mobilă ieșită din uz. În partea stângă este biroul la care stă și scrie Aristide. O persoană destul de îmbătrânită, pentru aliura care pare mult mai tânără. În partea dreaptă, două fotolii vechi în fața cărora o măsuță scundă încheie scena. Pe masă sunt covrigei puși într-un coșuleț.

ARISTIDE
-Scumpă și frumoasă doamnă, spre dezabilitatea mea de a vă avea în preajmă, mă simt ofensat… Ba nu! Mai bine! Mă simt lovit în partea care mă doare cel mai tare și anume fericirea. Pentru că cine nu știe cel mai bine, dacă nu cel lovit, ce este aceea durere pricinuită de pur.. tarea scan… da… A, nu, e prea dur! De purtarea a ceea ce se numește… frivo…

La ușă se aude bătând de zor.

ARISTIDE
-Intră domne’ că e deschis! Vrei să scoli omul degeaba de pe scaun, în timpul funcțiunii!

EUTACIA
-Aristide scumpule! Tocmai ce am trecut pe la scumpa ta…

ARISTIDE
-Ia-mă încet, că spun tot! Zi și tu… o politețe, ceva acolo! Ce naiba! Eutacia! Doar suntem generația putere!

EUTACIA
-Suntem generația! Auzi… da, unde-i puterea, că n-o văd!?

ARISTIDE
-Te iubesc scumpo și asta o știi foarte bine… da… un pic de rezon, n-ar strica!
EUTACIA
-Auzi Aristide, tu marele șef la Asociația Căutătorilor de Obiecte Pierdute, ceri rezon, îmi pare nespus de rău!

ARISTIDE
-Da, nu știu ce am! Mai îmi dau în petec câteodată! Fără să mă gândesc, da mai bine spune-mi ce vroiai să-mi spui?

EUTACIA
-Auzi mă, băiatule, (Eutacia trece pe lângă birou și se așează pe colțul lui, observând scrisoarea începută) ha! Tocmai despre asta vroiam să-ți spun, pentru că ești în rahat, rău de tot!

ARISTIDE
-Eutacia, nu mă bate cu picioarele astea frumoase la nas, că-mi pierd orice discernământ, să știi!

EUTACIA
-Tocmai despre asta este vorba!

ARISTIDE (mângâind picioarele Eutaciei)
-Ia-mă ușor, știi bine că am probleme cu inima, Eutacia!

EUTACIA
-O să ai și cu capul, dacă n-o să te oprești!

ARISTIDE
-Continuă dragă, nu te opri, mă ții încordat!

EUTACIA
-Auzi Aristide, tu nu continua, doar ascultă!

ARISTIDE
-Sunt un mic ascultător, iată, dacă te înfierbânți așa, de la orice!

EUTACIA
-E groasă rău, am trecut pe la doamna…

ARISTIDE
-Care doamnă? Sau, mă rog…
EUTACIA
-La doamna ta, nu mi-ai spus să-i fiu prietenă, ca să nu bage de seamă…

ARISTIDE
-A, că noi doi! Și, și?…

EUTACIA
-Doamna Mazilica este tare supărată pe tine dragă, de fapt și eu!

ARISTIDE
-Înțeleg ca nevastă-mea să facă gât, dar tu?

EUTACIA
-Păi bine mă, tocmai cu sclifosita aia! Care, uită-te și tu pe lângă mine, compară-mă și tu, măcar un pic!

ARISTIDE
-Tocmai despre comparație este vorba, draga mea.

EUTACIA
-Adică?

ARISTIDE
-Adică, serviciile scumpa mea, știe mult mai multe ca tine!

EUTACIA
-Da, ei lasă că-ți arăt eu!

ARISTIDE
-Nu se poate mai târziu, acum sunt un pic cam stresat!

EUTACIA
-Păi nu despre partea aia, era vorba!

ARISTIDE
-Auzi, vezi că m-a sunat bărbac-tu aseară, în timp ce învățam…

EUTACIA
-Și ce i-ai spus, dragule?

ARISTIDE
-Ce vroiai să-mi arăți?!

EUTACIA
-Cât de mult te iubesc, scumpule!

ARISTIDE
-Ei, așa mai vii de-acasă, Eutacia! Tocmai i-am spus, că lucrezi la dosarul ăla cu diplomatul!

EUTACIA
-Și, te-a crezut?

ARISTIDE
-Normal dragă, pentru că i-am spus că ești la birou, singură la serviciu, atât de abandonată!

EUTACIA
-A, dar dacă venea după mine la serviciu!

ARISTIDE
-Stai liniștită, doar este în capătul celălalt al țării, când putea să vină așa de repede.

EUTACIA
-Aoleu, așa este, am uitat!

ARISTIDE
-Ale tale sunt rezolvate Eutacia, hai mai bine să le vedem pe ale mele.

EUTACIA
-Păi, eu am vrut să-i spun doamnei Mazilica, că lucrezi îndelung, la…

ARISTIDE
-Hai, lasă vrăjeala!

EUTACIA
-Una peste alta, doamna e sigură acum că nu ai fost cu mine și că eu îi sunt o bună prietenă, Aristide.

ARISTIDE
-Atunci e cazul să-i demonstrăm loialitatea ta, față de șeful tău, Eutacia.

EUTACIA
-Tocmai asta este! Mazilica te-a văzut în compania unei doamne, după cum spune ea, pentru că eu nu i-aș spune decât farfuză, cu care întrețineai mângâieri și sărutări profanatoare, familiei! Citez din spusele…

ARISTIDE
-Deci sunt pierdut, după citatele tale aiurite.

EUTACIA
-Ar mai fi o scăpare! E drept, că cere o oarecare cheltuială de…

ARISTIDE
-N-am nici un ban, nici un ban!

EUTACIA
-Este vorba despre soția ta, nu despre mine, eu iau banii la urmă, nu ca altele, care mă rog, după ce că sunt niște farfuze!

ARISTIDE
-Da, de unde știi tu…

EUTACIA
-Ha, da până la urmă ai dreptate, la cum arată, ar trebui să-ți dea ea ceva!

ARISTIDE
-Și cum ziceai că rezolvăm problema, frumusețea mea?

EUTACIA
-Aristică, mai vii de acasă! Acum că vorbim despre afaceri, o să-i spunem că este doamna care a pierdut diplomatul și că tocmai i-am adus la cunoștință despre aceasta, s-a bucurat și uite ce a ieșit.

ARISTIDE
-E bună, dar mai trebuie un pic lucrată, nu prea am mai văzut femei cu diplomat.


EUTACIA
-Ai dreptate, mai mult bărbații… da, putem să-i spunem că i-ai găsit câinele, câinele ei iubitor, la la la….

ARISTIDE
-Noi suntem ăia cu obiectele, fără animale, Eutacia!

EUTACIA
-Ai dreptate Aristide, cum ai putut să te încurci cu văcuța aia?

ARISTIDE
-O să-i spunem că i-am găsit o rudă pierdută sau considerată de ea pierdută, că ne mai ocupăm și cu de-astea.

EUTACIA
-Eu știu!

Scena II

Se aude scârțâitul ușii de la intrare, în scenă intră Mazilica. Eutacia se apleacă din poziția aceea de pe masă și ia capul lui Aristide mimând că i-a intrat un gunoi în ochi.

EUTACIA
-Stați un pic șefu’, tocmai l-am prins, a, acum! Gata, ați scăpat!

MAZILICA
-Ce să mai prinzi dragă de el, a fost prins deja!

ARISTIDE
-Scumpa mea!

MAZILICA
-Taci! Și unde mai pui, tocmai cu… cu… fufa aia!

EUTACIA
-Adevărul e…



MAZILICA
-Taci, că nici tu nu ești mai brează! Auzi Aristide, eu veneam cu gânduri bune, să mergem la masă în oraș și dumneaei se hârjonea pe fotoliile astea, cu ditamai hăndrălăul.

ARISTIDE
-În afara programului Mazilica, faci ce poți, dacă acasă nu este loc!

MAZILICA
-Păi și mătăluță, erai în afara programului, când te îmbrățișai cu fufa ta!

ARISTIDE
-Este o confuzie la mijloc, iubirea mea! Doamna de care zici, tocmai a fost anunțată, că i-a fost găsită o rudă îndepărtată.

EUTACIA
-Asta vroiam să-i spun și eu doamnei, dar…

MAZILICA
-Lasă-mă Eutacia să respir, de ce poluezi!

ARISTIDE (elimină cu un gest pe Eutacia)
-Eutacia, du te rog dosarul la Bancă!

EUTACIA
-Prea bine, domnule. (numai către Aristide) Lasă că mai discutăm noi!

MAZILICA
-Ce obrăznicătură! Adică ce, te bagi așa, în sufletul omului, vrea nu vrea!

ARISTIDE
-Nu este prietena ta cea mai bună, nu mi-ai spus tu să o angajez!

MAZILICA
-Asta nu înseamnă că trebuie să îi dai nas Aristide, mama ei de…

ARISTIDE
-Hai, nu mai fi supărată și apoi, ce putea să facă pe fotoliile astea, dragă!


MAZILICA
-Ce nu poți tu să faci în viața ta de acum înainte și nici cea de dinainte nu ai putut? Cel puțin cu mine! Na, că ți-am spus-o!

ARISTIDE
-Eu știam că Eutacia e o fată liniștită, Mazilica.

MAZILICA
-Tocmai asta mă omoară, de ce ea poate și eu…

ARISTIDE
-Ai spus ceva, Mazilica?

MAZILICA
-Și eu care credeam că e ușă de biserică!

ARISTIDE
-A, și eu la fel! Sper că nu ai gânduri rele, nu!?

MAZILICA
-Doamne ferește (fără să audă Aristide) și ajută! Se poate Aristide, dar cum poți spune așa ceva?

ARISTIDE
-A, nimic! Gândeam cu gura deschisă, de, bătrânețile draga mea!

MAZILICA
-Da când te hârjoneai cu fufa, nu erai bătrân Aristide? Ah, nu mai trăiește ea țățica, că-ți arătam eu ție!

ARISTIDE
-Mama nu m-ar fi ocărât așa ca tine, bucuria vieții mele.

MAZILICA
-Lasă că-ți arăt eu ție bucurie, mă!

ARISTIDE
-Draga mea, doar ți-am spus, că este vorba doar de afaceri.


MAZILICA
-Tocmai cu jumulita aia, mă! N-ai găsit și tu una, mai de doamne ajută, ditamai șeful!

ARISTIDE
-Eu ce să-i fac, dacă femeia era bucuroasă!

MAZILICA
-Bucură-mă și pe mine, mă! Să simt și eu plăcerea pe care o simțea ea, să te iau în brațe!

ARISTIDE
-Poate, diseară!

MAZILICA
-Normal, că ție doar seara îți vine…

ARISTIDE
-Da, suntem la birou, Mazilica!

MAZILICA
-Și ce mă, Eutacia nu era la birou, uite-așa se îndoia, în toate unghiurile, ea cum putea, mă?

ARISTIDE
-Trebuie să studiez mai întâi problema, (ca și cum Mazilica n-ar auzi) unghiurile alea!

MAZILICA
-Mai întreab-o mă și tu, pe secretara asta a ta, că doar de-asta îți este secretară!

ARISTIDE
-Îmi dai voie Mazilica?

MAZILICA
-La discuții cât cuprinde Aristide! Așa, ca între colegi!

ARISTIDE
-Da, nu este prietena ta cumva?
MAZILICA
-Păi mie mi-e rușine mă, suntem prietene, dar între salariat și șef, alta e problema!

ARISTIDE
-Dacă spui tu!

MAZILICA
-Păi cum mă, da ce mama naibii faceți voi aici, toată ziulica mă!

ARISTIDE
-Exersăm, ă!… Vroiam să zic, executăm căutări…

MAZILICA
-Gata cu căutările, că nu s-a furat nimica…

ARISTIDE
-A, nu! Noi numai cu pierderile lucrăm.

MAZILICA
-Tot la fel și fufa ta, a fost găsită seara târziu singurică, sărăcuța!

ARISTIDE
-Caz rezolvat cu succes, Mazilico.

MAZILICA
-Păi normal, ție îți convine, eu stau acasă ca proasta, iar mătăluță le rezolvi pe alea negăsite! Că alta mai frumoasă nu găseai, mă faci de râs cu toate pațachinele!

ARISTIDE
-Ea a știut…

MAZILICA
-Păi normal, eu ce să mai știu, dacă tu nu-mi dai atenție, dragă!

ARISTIDE
-Nu, că o să-i dau o veste bună!


MAZILICA
-Dă-mi și mie o veste bună, să mă bucuri mă, să fiu și eu…

ARISTIDE
-Da ești destul de mulțumită, cred! Ai bani, ai o viață socială destul de bună…

MAZILICA
-Despre pat vorbeam, Aristide!

ARISTIDE
-Dacă vrei, schimbăm salteaua!

MAZILICA
-Lasă-mă în pace!

ARISTIDE
-De ce dragă! Da ce…

MAZILICA
-Până la urmă, chiar că-ți meriți soarta, mă!


Scena III

La ușă se aud bătăi. Aristide își șterge fruntea ușurat.

ARISTIDE (este destins de acum)
-Da, intră!

MAZILICA
-N-ai scăpat încă, să știi! Lasă că mai vorbim noi!

BOBE
-Bună ziua! Sărut mâinile, doamna Aristide! Vai, dar ce bine arătați!

MAZILICA
-Bună ziua, domnule Bobe! Sunt încântată să văd, că bărbatul meu face afaceri, cu persoane atât de bine așezate.

BOBE
-Datoria și onoarea, unesc persoane cu cele mai alese caractere doamnă.

MAZILICA
-Ce cuvinte mari, domnule Bobe, într-un loc atât de strâmt ca acesta!

BOBE
-Cuvintele nu cunosc granițele, stimată doamnă!

MAZILICA (către Aristide)
-Auzi mă, unde găsești tu toți drogații ăștia? Parcă sunt discuri stricate, stimată doamnă în sus…

ARISTIDE
-Domnule Bobe, toată stima! Sunt încântat că ați venit în umilul meu birou.

MAZILICA
-Ia uite-l și p-ăsta! Și eu care credeam, că tu mai ai o rezolvare, Aristide!

BOBE
-Poftiți! Doamnă, ați vrut să spuneți ceva, n-am auzit bine?

MAZILICA
-Domnule Bobe, Aristică! Dați-mi voie să mă retrag bă, că am probleme cu nasul, trebuie să mi-l pudrez! Bună ziua!

ARISTIDE ȘI BOBE
-Bună ziua!

Mazilica iese din scenă, fluturând mâna.

ARISTIDE
-Ai picat la țanc Bobe, eram într-o mare încurcătură cu doamna mea!

BOBE
-V-am auzit din stradă, era o fierbere aici!

ARISTIDE
-Ce ne-am face, fără amici ca d-ta!

BOBE
-Femeile sunt…

ARISTIDE
-O boală de care nu putem să scăpăm.

BOBE
-Ai dreptate! Mai bine spune-mi ce ai mai făcut cu diplomatul meu, i-ai dat de urmă?

ARISTIDE
-Dragul meu prieten, uită-te și tu în ce stres lucrez! Cum aș putea să le scot pe toate cap la cap?

BOBE
-Cu grijă, Aristide! Știi bine că diplomatul meu conține acte care m-ar putea pune bine (arată mâinile încrucișate), ca să nu mai vorbesc că acolo sunt o grămadă de bani, pe care nu pot să-i…

ARISTIDE
-Mai ușor, doar singur ai spus că se aude de jos! O vom rezolva într-un fel, măcar actele, doar vezi și tu, în ce mă scald și câte belele am pe cap.

BOBE
-Belele bune, vrei să zici, Aristide!

ARISTIDE
-În cea mai mare parte, Bobe!

BOBE
-Asta mă face să sper că mai sunt șanse, Aristide?

ARISTIDE
-Vom săpa mai adânc, mai ales că noi avem un trecut valoros împreună.

BOBE
-Mai degrabă glorios, dragul meu.

ARISTIDE
-Vom încerca să spălăm, ă, asta… să reparăm situația dumitale, Bobe.
BOBE
-Eutacia, dacă îmi permiți, crede că acest caz, are o turnură bună, dragul meu Aristide.

ARISTIDE
-Toate cazurile mele, au o turnură bună, domnule Bobe.

BOBE
-Voi merge pe mâna dumitale Aristide, știu că acum diplomatul se află pe mâini care nu știu să valorifice conținutul acestuia.

ARISTIDE
-Negreșit domnule, pentru că acum ați fi fost terminat de-a binelea.

BOBE
-Așa mă gândeam și eu.

Intră în scenă Eutacia, cu același scârțâit de ușă.

EUTACIA
-Bună ziua, domnilor! Aristide, ia-ți dosarul de la Bancă.

BOBE
-Bună, Eutacia!

EUTACIA
-Ce faci Bobe, mai trăiești?

BOBE
-Sunt cam tari fotoliile astea, sper să-mi găsiți diplomatul și să cumpărați ceva mai de calitate.

ARISTIDE
-Stați puțin, stați puțin, că nu mai înțeleg nimic!

EUTACIA
-Ce să înțelegi, dragă?!



BOBE
-Vroiam să spun, că m-au omorât fotoliile dumitale, cât am stat de vorbă împreună.

EUTACIA
-Auzi Aristide, dacă nu găsești rezolvare grabnică, ai să găsești în dosarul acesta moartea ta ca șef, cu atâtea datorii.

ARISTIDE
-Vai, ce grijulie ești cu mine, Eutacia!

BOBE
-Stai liniștit, că e grijulie cu ea! Unde mai găsește serviciu ca ăsta? Eu zic să dai bice cu treaba aia prietene și tot coșmarul tău va lua sfârșit.

EUTACIA
-A, asta vroiam să spun și eu dragă!

ARISTIDE
-Sunt într-o situație prea rea, ca să vă mai contrazic, dragii mei. Sper ca Eutacia să nu-și schimbe tabăra.

EUTACIA
-Crede-mă Aristide, tot ce fac și am făcut, este numai pentru binele Asociației.

BOBE
-Eu am plecat, aveți grijă copii! Vă mai calc eu, nu mă căutați voi. La revedere!

EUTACIA
-Pa, Bobe! Și, ai grijă de mijlocul tău, da!

ARISTIDE
-Bună ziua, Bobe! Caută-ne ceva mai târziu, sper să ai dreptate cu suma aceea din diplomat.

Bobe iese din scenă.


EUTACIA
-Ia asculă mă Aristică, da tu crezi că eu am ajuns proprietatea ta, să-mi comanzi tu mie ce să fac în timpul meu liber?

ARISTIDE
-Pe fotoliile mele! Da lasă asta, mai bine spune-mi ce pistă ai găsit păpușa, că am o foame?

EUTACIA
-Bobe pretinde că diplomatul conține o grămadă de bani.

ARISTIDE
-Normal, că numai la bani vă e gândul!

EUTACIA
-Stai mai ușor Aristide, că-ți pleznește vreo venă!

ARISTIDE
-Atunci?

EUTACIA
-Cică în diplomat, se mai află o listă compromițătoare, pentru niște persoane sus puse.


Actul II

Scena I

Acțiunea se petrece într-o cameră la fel de pricăjită, la nivelul biroului lui Aristide. Este camera de zi a lui Aristide, de acasă, îmbrăcat cu o pijama în dungi, un fes ponosit pe cap, umblă cu un dosar la subraț, nervos. Mazilica stă calmă în fotoliu și nu poate înțelege de ce este așa de nervos, soțul ei.

MAZILICA
-Cred că este cazul să o sun pe Eutacia, să-ți facă un masaj urgent! Ești atât de nervos în seara aceasta.

ARISTIDE
-Păi sigur că sunt nervos Maliția, tu știi ce scrie în dosarul acesta?

MAZILICA
-Și dacă mă uit în dosar, îmi promiți că te liniștești?

ARISTIDE
-Mazilica! Chiar dacă te uiți, sunt sigur că n-ai ști să citești cifrele astea nenorocite, de la Bancă.

MAZILICA
-Și, ce spun cifrele tale dragă?

ARISTIDE
-Spun că dacă nu găsim diplomatul lui Bobe mai repede, vei fi nevoită să te îmbraci de la second hand!

MAZILICA
-Auzi mă, tu să te îmbraci de la second, că ai față, mă! Pe mine să nu mă tragi după prostiile tale, că-i dau telefon lui tata, mă!

ARISTIDE
-Draga mea, sunt convins că nu este nevoie, vroiam să zic… că eu va trebui să mă îmbrac de la… de fapt cred că am datorii și acolo!

MAZILICA
-Păi normal! Cum să nu ai datorii, dacă nu-ți cumperi decât costume de-alea!?…

ARISTIDE
-Lasă dragă, că o să vedem noi!

MAZILICA
-Păi vezi Aristide, că am o grămadă de treabă! Sevastița m-a invitat la Moll.

ARISTIDE
-Și ce-i cu asta?

MZILICA
-Păi are, că m-a invitat la Viena, dragă!

ARISTIDE
-Da, ce, noi nu avem magazine, la noi aici, dragă?

MAZILICA
-Dacă m-a invitat sora mea, trebuie să mă duc! Doar n-ai ceva cu neamul meu, cumva?

ARISTIDE
-Se poate, draga mea! Doar știi cât de mult țin eu la Sevastița! Cumnata mea este o femeie deosebită!

MAZILICA
-Da, atât de cumsecade, că n-ai catadicsit să nu te dai la ea, Aristide!

ARISTIDE
-Adevărul e, că așa frumusețe, e greu să o treci cu vederea!

MAZILICA
-E dezvoltată mititica, da… nu uita! E sora mea, mă!

ARISTIDE
-Dacă tot te-a invitat, de ce să nu te duci, până la urmă iubițica mea… de ce nu la Paris, că vorba aia… acolo sunt marile case de modă!

MAZILICA
-Lasă dragă, că vedem noi! Mergem acolo unde suntem invitați și mai tăcem din gură, da?

ARISTIDE
-Mă rog, dacă servilitatea…

MAZILICA
-Ce servilitate, mă! Ne dă tata bani să mergem la Viena și acolo mergem! Știi că pe tata nu poți să-l dai la-ntors!

ARISTIDE
-Fosta putere politică își spune cuvântul domnule, forța este la ea acasă!

MAZILICA
-Așa că, pune osul la treabă, dacă vrei să-ți achit moliile de pe tine, mă!

ARISTIDE
-Ã, ce-ai zis iubito?

MAZILICA
-Caută mai bine diplomatul omului, că suntem la pământ! Dacă-i cer bani tatei, ajungi de râsul târgului, mă!

ARISTIDE
-Bineînțeles! Și după aceea… (ca și cum ar auzi numai el) dar dacă tata socru, este pe lista aceea, să vezi atunci dans!

MAZILICA
-Ce zici acolo, mă?

ARISTIDE
-A, nimic! Cu gândurile mele, știi doar că sunt în săpături, draga mea!

Sună telefonul fix de pe o măsuța cu un mileu pe ea. Răspunde Mazilica.

MAZILICA
-Da, bineînțeles că este aici dragă! (către Aristide) Aristide, la telefon este Eutacia, zice că a mirosit ceva interesant, este la birou. Da Eutacia, a auzit dragă, bineînțeles, stai liniștită.
ARISTIDE
-Eu am plecat!

MAZILICA
-Unde mă? Unde te duci tu cu noaptea în cap, Aristide?

ARISTIDE
-Dacă ar trebui să luptăm numai cu noaptea Mazilica, toate ar fi bune draga mea.

MAZILICA
-Dacă datoria te cheamă, atunci n-ai decât să… grăbește-te mă, mai repede!

Aristide iese din scenă grăbit.

SCENA II

În aceeași cameră de zi, Mazilica stă la locul ei pe fotoliu, la ușă soneria își face datoria.

MAZILICA
-E deschis, dragă!

EUTACIA
-Chiar a înghițit-o atât de ușor?

MAZILICA
-Bună seara, Eutacia! Păi, la foamea care o are pe el, ce vroiai să facă?

EUTACIA
-A, bună seara, Mazilica!

MAZILICA
-Auzi, cifrele alea din dosar, sunt chiar reale?

EUTACIA
-Da, de unde! Am vrut să mă răzbun un pic pe el!

MAZILICA
-Adică?
EUTACIA
-Adică, s-ar putea să-și poată achita costumul luat de la second, săptămâna trecută.

MAZILICA
-Stăm chiar așa de rău?

EUTACIA
-Păi bine că nu, sunteți pe minus cum scria acolo în dosarul acela!

MAZILICA
-Hai, dragă! Lasă fasoanele! Stăm destul de rău, să știi.

EUTACIA
-Dacă-i spuneam că este bine cu balanța, nu mai pleca de acasă Mazilica și noi nu mai puteam discuta în liniște.

MAZILICA
-Ai dreptate, dragă! Și când mă gândesc că fraierul o să stea acolo liniștit, până o să te duci tu la el!

EUTACIA
-O să-i dau un telefon, sunt tare obosită!

MAZILICA
-Apropo’ păpușa, ce facem cu diplomatul acela?

EUTACIA
-Sunt sigură că vom găsi soluția bună, Mazilica.

MAZILICA
-O soluție care să-l scoată pe tăticu’ din cauză, Eutacia. Știi bine că este posibil să fie pe lista lui Bobe.

EUTACIA
-Nu cred că Bobe este omul de care trebuie să ne ferim.

MAZILICA
-Adică.... Aristide?

EUTACIA
-Sunt sigură că ar vrea oricând să demonstreze că e…

MAZILICA
-Niciodată n-o să ajungă la nivelul lui tati’!

EUTACIA
-Conținutul diplomatului ar putea să ducă la tranzacții foarte periculoase.

MAZILICA
-Ceva îmi spune că tu cunoști foarte bine, conținutul diplomatului.

EUTACIA
-Cunosc bine conținutul…

MAZILICA
-Ai mers chiar așa departe cu Bobe?

EUTACIA
-Să spunem că l-am atins, prin mai toate locurile!

MAZILICA
-Sau mai bine zis, s-a cam folosit de locurile…

EUTACIA
-Haide Mazilica!

MAZILICA
-Acum, că l-am văzut foarte bine pe viu, cum lucrează…

EUTACIA
-Eu l-am simțit la fel de bine!

MAZILICA
-Lasă-mă dragă, să termin! Tocmai vroiam să te întreb, dacă nu mi l-ai putea împrumuta și mie pe zdrahonul acela? N-am văzut așa figuri, decât pe canalele alea speciale!

EUTACIA
-Te uiți la așa ceva?
MAZILICA
-Â, vroiam să zic că am auzit… da…am auzit… că acolo…

EUTACIA
-Nu știu cum să spun Mazilica, dar la mine, totul a fost strict profesional!

MAZILICA
-Nenorocitul de Aristide, a îndrăznit să…

EUTACIA
-Nu, Mazilica! Nu m-a forțat nimeni să…

MAZILICA
-Atunci?

EUTACIA
-Să spunem că am ceva datorii, care trebuiesc acoperite.

MAZILICA
-Nu cumva?

EUTACIA
-Ba da, Mazilica, situația din dosarul acela este a mea.

MAZILICA
-Draga mea, cum ai ajuns într-o așa situație? Pentru că m-am uitat peste dosar, în timp ce Aristide era în baie și este un dezastru acolo.

EUTACIA
-Dezastrul a ajuns în timp, scumpa mea Mazilica și pe nesimțite! Mi-a plăcut să trăiesc pe picior mare…

MAZILICA
-Cred că de fapt, ai număr mic, draga mea!

EUTACIA
-Exact, Mazilica!



MAZILICA
-Și atunci, ce este de făcut? Pentru că la foamea pe care o ai tu, mă tem că dacă-ți pică diplomatul în mână, prea multe nu vor mai rămâne din el!

EUTACIA
-Dacă tatăl tău este acolo, voi avea grijă să-l ocolesc.

MAZILICA
-Dar dacă tata mai are și ceva prieteni pe acolo?

EUTACIA
-Mă tem că nu vor avea aceeași soartă.

MAZILICA
-Am înțeles că suma de acolo poate acoperi…

EUTACIA
-Da Mazilica, însă v-a trebui să-mi cumpăr: o casă,… o mașină… de teren și de oraș vroiam…

MAZILICA
-Dar dacă tata, ți-ar acoperi toate acestea?

EUTACIA
-Contra a ce?

MAZILICA
-Contra listei ăleia, dragă!

EUTACIA
-E… chiar așa de groasă?

MAZILICA
-A, nu! Da știi cum sunt eu?

EUTACIA
-Știu, destul de grijulie pentru plimbările tale!

MAZILICA
-Pentru viitorul tuturor, vroiam să zic…Eutacia.
EUTACIA
-Sunt sigură că Aristide este curat, de altfel nu are cum, Asociația lui!

MAZILICA
-Cred că noi, vom ajunge la o înțelegere, draga mea Eutacia.

EUTACIA
-Sunt într-o foame!

MAZILICA
-Sunt gata să ți-l cedez și pe Aristide, pentru unele servicii, bineînțeles.

EUTACIA
-Aristide nu prea mai este în stare demult de servicii…

MAZILICA
-Dar omul mai are și alte alea..... mâini…

EUTACIA
-Doar datoria prea nobilă, pe care o am față de prietenia noastră, mă face să rămân pasivă, Mazilica.

MAZILICA
-Auzi, ce mă lingușești atâta, când ție îți e greu să spui și bună seara, măi!

EUTACIA
-Alternez și eu pe unde mai pot, doar încă mai ești doamna șefului meu, nu?

MAZILICA
-Ce te face să vorbești astfel, Eutacia?

EUTACIA
-Stau și mă gândesc, ce s-ar întâmpla, dacă diplomatul ar cădea în mâinile tale, la relațiile pe care le are tatăl tău, de altfel și tu!

MAZILICA
-De un lucru sunt sigură! Nu va avea nimeni de suferit.

EUTACIA
-Frumoasă încercare, mai ales când nu ai atâtea datorii!
MAZILICA
-În ceea ce mă privește, toți banii vor intra în afacerea soțului meu, banii curați bineînțeles și de acolo… drumul către tine, nu este greu de făcut.

EUTACIA
-Deci ții cu tot dinadinsul, ca Aristide să beneficieze de mine.

MAZILICA
-Dacă Bobe…

EUTACIA
-Gata, am înțeles! Dar nu știu dacă Bobe, o să fie în stare să-și aducă serviciul domniei tale!

MAZILICA
-Ce nu faci Eutacia, când ești cu capul sub apă! Și oricum, eu sunt cea care mai poate să te scoată din rahatul în care te afli.

EUTACIA
-Să zicem că Bobe ar fi de acord…

MAZILICA
-Cu condiția să folosească și la mine, o parte din figurile pe care ți le aplică!

EUTACIA
-Nu știu dacă îl poți aduce în stare să…

MAZILICA
-Adică?

EUTACIA
-Adică lasă asta dragă, că-l facem noi să muncească cumva, ce Dumnezeu! Dar mai bine spune-mi cu ce mă aleg eu?

MAZILICA
-După prima ședință, promit să studiez mai atent dosarul acela și să-i propun tatei o afacere, pe care să o încheie cu tine, pentru lichidare.

EUTACIA
-A, nu! Cu moșul ăla scârbos, niciodată!
MAZILICA
-Era vorba de afaceri, nu de sex, dragă!

EUTACIA
-A...... da, mă rog!


Scena III

Soneria de la intrare dă fiori. Eutacia este prima care reacționează.

EUTACIA
-Mai bine-mi vedeam de treabă cu întâlnirea asta, așa, aiurea! Nu o puteam face mâine frumos, când Aristide era la serviciu?

MAZILICA
-Și dacă avea treabă cu tine toată ziua? Că doar tu l-ai făcut fomist, nu eu!

EUTACIA
-Acum ce fac, unde mă bag?

MAZILICA
-Taci din gură și atât! Îi spun eu că a întârziat la serviciu și tu ai venit după el, acasă!

EUTACIA
-Nu deschizi? Că… dacă mai sună mult, îți ia foc casa!

MAZILICA
-Lasă-l dragă, să se învețe minte, să-și ia cheile de altă dată! Nenorocitu’!

EUTACIA
-Păi și la birou…

MAZILICA
-Mă duc să deschid! Ãsta ori e disperat, ori a găsit diplomatul!

EUTACIA
-Doamne ajută!

MAZILICA
-Crezi că dacă e disperat, o face mai bine!

EUTACIA
-Nu! La diplomat mă refeream!

MAZILICA
-A, da! Mă duc… să deschid… O, domnule Bobe!

BOBE
-Bună seara! Mă iertați că dau buzna, așa… la o oră târzie! O, bună seara domnișoară Eutacia! Sunteți la… ați mutat biroul aici… ambianța… pare aceeași!

EUTACIA
-Bună, Bobe! Noi fetele, eram la o mică bârfă!

BOBE
-A, a… dică, am bătut drumul până aici și Aristide nu este acasă?

MAZILICA
-Da ce treabă urgentă ai cu el, sunt eu aici, secretara lui, care putem să-ți preluăm orice durere?

BOBE
-Tocmai de durere, este vorba, doamna Mazilica! Aristide nici nu știe prin ce trec eu, zilele acestea! Câtă durere zace aici, în pieptul acesta, doamnă.

MAZILICA
-Dar suntem aici, ca să te ajutăm. (Mazilica se apropie mai mult de Bobe, insinuant)

BOBE
-Sunt convins! (către Eutacia) Ce-are asta de face așa?

EUTACIA
-I s-a făcut de juncan! (câtre Bobe)

BOBE
-Aoleu!
MAZILICA (se apropie protectoare)
-Ai pățit ceva! Te doare! Hai spune-i tu…

BOBE (către Eutacia)
-Eutacia, salvează-mă cumva!

EUTACIA
-Bobe dragă, n-am ce-ți face, fierbe toată! Și-apoi, mie mi-a propus o afacere bună. Ar trebui să fii mai receptiv, pentru că tăticuțul ei, nu este atât de cumsecade!

BOBE
-Sunt convins! Chiar ți-a propus o afacere bună?

EUTACIA
-Să tot pierzi serviete de-astea, ă… mă rog!

BOBE
-Aoleu!

MAZILICA
-Da, ce-ai dragă? Nici nu l-am atins și uite cum face! Ce-are Eutacia, ori e…

EUTACIA
-Îi place Mazilica! Știi cum sunt ăștia!

BOBE
-Doamna Mazilica, tocmai mă gândeam…

MAZILICA
-Da, ce ții tu acolo?

BOBE
-Păcatele mele! Unde? Că n-am simțit nimic, da absolut nimic, vă jur!

MAZILICA
-Lasă, mă, sexul! Numai la asta vă e gândul!

BOBE
-A, aici… am un ziar, de fapt numai foaia, care ne… interesează pe noi!
MAZILICA
-Dacă s-au atins de tata, le desființez gazeta, să știi!

BOBE
-Se poate, doamna Mazilica! Tocmai de tatăl dumneavoastră?

MAZILICA
-Așa mă gândeam și eu! Dă-mi să văd!

BOBE
-Dar, poate nu e cazul!

MAZILICA (ia foaia de ziar fără drept de apel)
-Taci! Asociația, la la la, nu-și face imperios datoria, cineva de sus, are interese să nu se ajungă cu lista dată spre transport, distinsului domn Bobe.

BOBE
-Eu… eu sunt!

EUTACIA
-De unde atâta domn și distins! Ã… asta!

MAZILICA (citește în continuare din pagina de ziar)
-Ca atare, se crede că diplomatul este pus la păstrare pentru zile negre, tocmai de către conducătorul Asociației la la la … domnul Aristide…

EUTACIA
-Ãsta, nu mai e distins!

MAZILICA
-Ei lasă, că vii tu acasă!

BOBE
-S-a întâmplat ceva? Eu pot să mă retrag, dacă...

MAZILICA
-Du-te și-l schimbă pe Aristide și trimite-mi-l acasă, imediat!

EUTACIA
-Am plecat, șefa!
BOBE
-Și, cu mine cum rămâne? Merg și eu cu tine! Știi, mai aveam să-i spun ceva lui Aristide!

MAZILICA
-Nu! Tu rămâi aici! Până vin ei, avem timp de o hârjoneală!

BOBE
-Eutacia! Zi și tu ceva, dragă!

EUTACIA
-Bobică, tăticuțul ei mă pune la adăpost, așa că!

BOBE
-Sunt pierdut!

MAZILICA
-Ba nu, ești câștigat! Tăticu’ are grijă de prietenii loiali.

BOBE
-Da, până la tăticu’!

EUTACIA
-Am plecat, nu vreau să vă deranjez! Auzi Bobică, mai bine ți-ai aduce aminte unde ai lăsat nenorocitul de diplomat, mă! Că suntem mâncați de vii!

BOBE
-Da, tăticuțu’!

EUTACIA
-Tocmai, că o să trebuiască să lucrez mai sus, din cauza ta!


ACTUL III

Scena I

De data aceasta suntem în biroul lui Aristide, aceeași așezare, toate vechiturile sunt la locul lor. Aristide stă calm la biroul său, iar asistenta lui, Eutacia se plimbă nervoasă în lungul biroului, defilând prin fața lui Aristide.

ARISTIDE
-S-a întâmplat ceva?

EUTACIA
-Da, adică nu! Ce să se întâmple, Aristide ? Suntem pe drumul cel bun.

ARISTIDE
-Care drum, Eutacia?

EUTACIA
-Adică, mai bine că n-am găsit încă diplomatul, pentru că…

ARISTIDE
-Pentru că scăpam și eu din situația asta în care sunt și nu mai stăteam cu mâna întinsă la socru-miu!

EUTACIA
-Eu mă gândeam la soția ta Mazilica, că de, vorba aia, acum… nu mai ai viața aia amară!

ARISTIDE
-Viață amară, spui! Păi dacă aveam eu o fată ca Mazilica! N-o lăsam să stea în mizeria aia, dragă!

EUTACIA
-Da nu ți-a cumpărat casă, post! Ce mai vrei? E drept, că ți-a cărat toată mobila veche de la el de-acasă, dar le ai de-a gata, nu?

ARISTIDE
-Da!
EUTACIA
-Păi, ia să-mi dea și mie socrul meu, toate astea la un loc!

ARISTIDE
-Auzi, dar nu uita că pentru toate astea, sunt obligat să stau în pat cu Mazilica. Crede-mă, nu e tocmai plăcut, Eutacia.

EUTACIA (își arată un picior)
-Lasă-mă cu prostiile tale! Dacă vrei plăcere, ia să ai, mă!

ARISTIDE
-Eutacia, nu mă ispiti, că… nu răspund de ieșirile mele!

EUTACIA
-Ce ieșiri mă, că tu n-ai mai avut ieșiri, ăhă,… de mult odată, parcă mai era ceva!

ARISTIDE
-Nu mă pune la încercare, că sunt în ziua aia…

EUTACIA
-Stai mă, liniștit! Și… auzi! Caută mai bine diplomatul ăla nenorocit, dacă nu vrei să mă mut la un alt nivel.

ARISTIDE
-Ce nivel, unde, cum?

EUTACIA
-Tu ai grijă, că dacă falimentezi, am altă chemare…

ARISTIDE
-Ce chemare, că… mai răsărit așa prin orașul ăsta, numai socru-miu mai ridică piciorul, restu’…

EUTACIA
-Păi vezi, mă!

ARISTIDE
-Păi, cum! Cum… cum…

Intră Bobe val vârtej, cu o filă de ziar în mână.

BOBE
-Așa nu se mai poate! Uite, uită-te și tu Aristide! Ce ne facem?

ARISTIDE
-Da, parcă băteai și tu, la ușa aia, înainte! Vezi doar că sunt în exercițiul…

BOBE
-Ce exercițiu, mă?

ARISTIDE
-Ce-aveți toți astăzi cu mine, nu mai are voie omul să se laude și el un pic, doar sunt eu!

BOBE
–Auzi mă, numai un picior dacă îți arată fata asta, deja rămâi fără aer! Las-o încolo de treabă! Pensionarii…

ARISTIDE
-Ce pensionar? Păi eu…

BOBE
-Lasă asta! Mai bine aruncă-ți ochii aici și după aceea, n-o să-ți mai ardă de nimic.

ARISTIDE
-Ce-aveți mă toți cu ziarele, cu tamtamurile astea? Păi vorbesc cu tata socru, el se ocupă de băieții răi!

BOBE și EUTACIA
-Iar tata socru!

ARISTIDE
-Da, ce-are mă! Ce v-a speriat așa?

BOBE
-A, nimic!


EUTACIA
-Eu cred că e un băiat ok.

ARISTIDE
-Și atunci?

BOBE
-Atunci…

ARISTIDE (se uită în foaia de ziar, face ochii cât cepele)
-Asta este prea de tot! Deci a apărut lista fără diplomat? Care va să zică, înseamnă că cineva are geanta noastră. Nu se poate! Cum…

EUTACIA (ia foaia de ziar din mâna lui Aristide)
-E imposibil! Eu care credeam că mai…

ARISTIDE
-Aha! Acum văd eu lucrurile! Deci ăsta-ți e nivelul tău, da! Ei lasă că mai vorbim noi, Eutacia!

BOBE
–Domnule director, vă rog, nu vă enervați!

ARISTIDE
-Ce domnule director, mă! V-a picat propteaua și acum veniți cu de-astea la mine? Nu permit! Auziți, nu permit!

EUTACIA
-Eu zic să te stăpânești șefule că…

ARISTIDE
-Ei na, șefule!

EUTACIA
-Poate vrei să ți-o aduc pe Mazilica, ca să-ți mai revii…

ARISTIDE
-Ei uite, că nu mai mă interesează de Mazilica ta, na!


BOBE și EUTACIA
-Da noi?

ARISTIDE (către Eutacia)
-Pentru tine, parcă mi-a mai rămas ceva interes!

BOBE
-Șefu’, da eu?

ARISTIDE
-Bobe, cred că vei fi servit cu tot tacâmul, la locul potrivit.

BOBE (cu mâinile încrucișate)
-Eu dacă mă duc acolo, trag după mine, nu stau degeaba, mă! Adică, de ce să nu ne cuscrim între noi, vorba aia, nu!

ARISTIDE
-Nu sunt prea optimist în această privință! Eu sunt doar șeful Asociației…

EUTACIA
-Ce… să… nu ne mai spune șefu’! Știm noi unde ești! Un masaj, ceva, poate ați avut o dimineață…

ARISTIDE
-A, și dacă sună Mazilica… să-i spui că sunt ocupat! Nu am timp să-i salvez eu ei tăticuțul ei iubit, când a fost plecată la Viena, a uitat…

BOBE
-Da, ce vroiai șefule, să te ia în plimbare!

ARISTIDE
-Măcar o cămașă, să văd și eu, din toată plimbarea asta!

EUTACIA
-Păi, înseamnă că ați investit ceva, șefu!

ARISTIDE
-Aoleu! Am uitat că sunt în gaură cu banii! Ce mă fac?


BOBE
-Na, că ți-a căzut propteaua!


Scena II

Mazilica intră precum Bobe, în biroul lui Aristide.

MAZILICA
-Ați citit? (Bobe îi arată ziarul din mână) Suntem faliți, mă! Ce ne facem? Suntem faliți!

ARISTIDE
-Stai liniștită! Încă n-au găsit diplomatul, cred că totul nu este decât o cioacă de-a lor, ca să vadă dacă intrăm în panică.

BOBE
-Cioacă, cioacă, dar cum ne dăm seama?

EUTACIA
-Foarte simplu, o să fim evacuați frumușel din biroul…

MAZILICA
-Lui tata! Na! Că sărăcuțu’, dacă trebuie să le predea…

ARISTIDE
-Eu nu mai înțeleg nimic, unde?

BOBE
-Cum unde, acolo de unde le-a luat!

ARISTIDE
-Păi nu le-a cumpărat?

MAZILICA
-Ba da Aristide, numai că un pic cam ieftin, pentru prețul pieței! Cam la cât costă un chibrit, știi… are…

ARISTIDE
-Da, tot atâtea laturi!
MAZILICA
-Ei, mă bucur că ai înțeles.

EUTACIA
-Dar dacă diplomatul nu a fost găsit, cum de s-a dezvăluit lista…

La ușă se aud bătăi, toți rămân înfrigurați neștiind încotro să o apuce.

MAZILICA
-A venit tăticu’! Ce-ar fi să-i spun…

ARISTIDE
-Du-te atunci și-i deschide, na!

BOBE
-Nu-i deschide! Dacă-i deschizi, ne dă afară frumos, și se așează el în locul tău, Aristide…

EUTACIA
-Sunt sigură că dacă găsește el diplomatul, nu ne dă nimic.

BOBE
-Eu vreau, doar să fiu lăsat în pace și atât!

EUTACIA
-Da, numai că n-am să te las eu în pace, doar tăticu’ e șefu’ nu?

BOBE
-Nu, din nou!

ARISTIDE
-Ce din nou!

EUTACIA
-Adică, iar vom depinde de tăticuțu’, mă!

ARISTIDE
-A! Eu înțelegeam altceva!


MAZILICA
-Lasă, nu mai înțelege nimic! Dacă intrați colegi acolo, îl pui pe Bobe să-ți arate unele treburi!

ARISTIDE
-Teoria ca teoria, dar practica ne omoară, mă!

Se aud iar, bătăi în ușă.

MAZILICA
-Mă duc, că e tăticuțul meu!

ARISTIDE
-Nu se poate, stai liniștită dragă! Nu avem program cu publicul!

BOBE
-Da, adică… așa e!

MAZILICA
-Bobe, fii cuminte că-ți pun lesă!

EUTACIA
-Prefer totuși, nivelul la care sunt. Nu puteți să mai așteptați puțin, poate?

MAZILICA (arătând către Aristide)
-Cu nivelul ăsta, nu te mai faci tu bine, ascultă-mă pe mine!

EUTACIA
-Mă refeream la pălărie!

BOBE
-Adevărul e, că… ce e mai bună ca libertatea pe lumea asta.

MAZILICA
-Tu vei fi liber atunci când o să spun eu, mă Bobe!

BOBE
-Da acum îl aveți pe Aristide, vă puteți mângâia, până la adânci bătrâneți!


ARISTIDE
-Lasă-mă cu prostiile mă, eu mai sunt om de mângâiat? Acum la vârsta asta.

EUTACIA
-Dar, dacă te mângâi eu, ți-ar conveni, nu?

ARISTIDE
-Un alt unghi, o altă formă…

MAZILICA
-Ce unghi, ce formă? Lasă că mergem noi acasă, să mi le arăți și mie!

ARISTIDE
-Vroiam să zic…

La ușă se aude iarăși bătând.

MAZILICA
-Așa nu se mai poate, nu este un bărbat aici printre noi, să ia poziție, să ne arate calea, domnule? Măi, da voi chiar nu aveți de gând să deschideți ușa aia, lui tăticuțu’?

EUTACIA
-Dacă deschidem! E groasă rău, Mazilica!

MAZILICA (măsurându-l pe Bobe)
-Cunosc, unele… într-adevăr, este groasă!

EUTACIA
-Nu mă refeream la sex!

MAZILICA
-A, nu!

BOBE
-Dați-mi voie să mă duc în numele…

EUTACIA
-Bărbăției tale…

ARISTIDE
-Ce, unde!? Păi ce mă, aici e stână fără câini, mă? Adică biroul acesta chiar nu mai are nici un șef?

EUTACIA
-Atunci arată-ne cine e șeful, Aristide! Du-te la ușă și vezi cine este! Pentru Dumnezeu! Că-mi pierd răbdarea, eu nici nu mai știu unde sunt!

ARISTIDE
-Stai liniștită Eutacia, ai rămas blocată între nivele?

BOBE
-Păi tocmai de-asta Aristide, du-te și deschide nenorocita aia de ușă, că nu mai pot, eu chiar nu am nici un nivel!

MAZILICA
-Ale voastre, în special Aristide, subsolurile…

ARISTIDE
-Ce subsol, ce subsol? Eu sunt șeful unei Asociații aici și atât!

EUTACIA
-Suntem absolut convinși, însă fără tăticuțu’, nu le mai ai! Intră el, intri și tu, că, asta e!

BOBE
-Și eu, până la urmă, ce vină am?

MAZILICA
-Ai o vină bună! Altfel, nu cunoșteai alt nivel.

BOBE
-Acum, că s-a terminat cu toate nivelele, să deschidem ușa lui tăticuțu’, să vedem ce vrea.

MAZILICA (în suspine)
-Dar nu suport să-l văd în starea asta, pentru Dumnezeu, e totuși tatăl meu!

ARISTIDE
-Eu cred că am să suport! Mă duc să deschid!
BOBE
-Foarte bine! Și… arată-i cine e șeful aici, Aristide!

MAZILICA
-Lasă că-ți arăt eu ție șef, Bobe! Tata oricum, o să cadă în picioare, atunci o să vezi tu figuri!

BOBE
-Doamna Mazilica…

EUTACIA
-Lasă Bobe, stai liniștit, preiau orice comandă și am nevoie de cineva să-mi facă…

ARISTIDE
-Iată o concurență pe măsură, care va să zică…

Se aud bătăi în ușă.

MAZILICA
-Deschizi tu sau mă duc eu?

ARISTIDE
-Mazilica! Aici e treabă de bărbat!

EUTACIA
-E clar, atunci să-l trimitem pe Bobe.

MAZILICA
-Bobe, cred că tata, o să te placă foarte mult!

BOBE
-Doamna Mazilica, eu cu bărbați, nu lucrez!

EUTACIA
-Nu despre sex era vorba!

ARISTIDE
-Cum de ți-ai dat seama?

BOBE
-A, da!

MAZILICA
-Și eu care credeam că este o proporție!

ARISTIDE
-Cu ce?

MAZILICA
-Lasă că nu știi tu, n-ai mai avut… de-astea… de mult!

ARISTIDE
-A, mă rog!

EUTACIA
-Roagă-te în timp ce deschizi ușa aia, mai repede, până nu se supără cel de pe partea cealaltă.

ARISTIDE
-Atunci mă duc!

MAZILICA
-Nu te duce așa de tânăr, că mai avem nevoie de tine!

ARISTIDE
-Păi nu ziceai că nu mai sunt bun…

MAZILICA
-N-oi fi bun, da… faci o ciorbă!

BOBE
-De care?

Se aud bătăi în ușă.

EUTACIA
-Lasă că-ți povestesc eu, nu-l opri din traseu!


MAZILICA
-Auzi Eutacia, ăsta… chiar mai știe ceva?

EUTACIA
-Ce pot să spun, era șeful meu, nu!

ARISTIDE
-Cum adică era.... păi nu sunteți cu toții în biroul meu, nu sunt eu șeful aici, ce…

MAZILICA
-Ia du-te mă la ușă! Să-ți văd șefia din spate, că m-am săturat de fața ta!

ARISTIDE
-Dacă-i ordin de la nevastă, mă supun!

BOBE
–Stai! Auzi, să-i spui că nu este din cauza mea.

ARISTIDE
-Da, din a cui Bobe? Nu ai venit tu cu cererea la birou la mine, pentru a-ți căuta diplomatul!

BOBE
-Ba… da!

EUTACIA
-Nu mi-ai spus tu mie, că îmi plătești datoriile, dacă îți găsim diplomatul?

BOBE
-Am zis!

MAZILICA
-Nu ne-ai umplut tu, de toate nenorocirile posibile, cu diplomatul tău? Săracul tăticuțu’!

BOBE
-Da, n-am vrut să…


EUTACIA
-Bobe! Ia poziția mutului și așteaptă să vedem ce ne spune celălalt nivel, de la ușă.

ARISTIDE (își așează ținuta)
-Puțină decență vă rog, am plecat să dau drumul fiarei!

MAZILICA
-Cum ai zis?

EUTACIA
-Să-i deschidă ușa dragă, ce atâta!


Scena III

Aristide se întoarce de la ușă cu un diplomat în mână. Interzis, se uită la ceilalți.

ARISTIDE
-Mi-a dat-o, femeia de serviciu! Cică să iau geanta asta, pe care a uitat-o un domn, în timp ce aștepta la ușa biroului meu.

BOBE
-E geanta mea!

ARISTIDE
-Stai frumos, Bobe! Tu ai pierdut un diplomat, iar femeia mi-a spus că este vorba de o geantă, nu?

BOBE
-Aristide, doar este o femeie de serviciu, nu?

EUTACIA
-Bobe, stai la rând, că avem treabă, geanta pe care ne-a dat-o femeia de serviciu…

MAZILICA
-Ia, liniște! Avem treabă!

ARISTIDE
-Ce treabă, Mazilica?

MAZILICA
-Dintr-un moment în altul, trebuie să pice tata și nu știm ce conține geanta. Scuză-mă Bobe, da… ai încurcat-o, rău de tot!

BOBE
-Adică!

EUTACIA
-Adică, o să ieși cu plus, la orele de noapte, Bobică! N-am ce-ți face!

ARISTIDE
-Deci care va să zică, să vedem ce este în geanta Asociației!

BOBE
-Care Asociație?

ARISTIDE
-Păi nu ai pus cererea la Asociație, să căutăm diplomatul dumitale, domnule?

BOBE
-Ba da!

ARISTIDE
-Nu mi-a dat femeia de serviciu o geantă mie, șeful acestui Birou?

BOBE
-Ba da!

MAZILICA
-Bobică ai încurcat-o, dacă faci nazuri, trecem la nivelul următor!

BOBE
-Despre ce vorbiți, doamna Mazilica?

EUTACIA
-Despre sex, bineînțeles!

BOBE
-Aoleu!

ARISTIDE
-Stai să vezi aoleu acuma, dacă nu-i tăticuțu pe listă, ai încurcat-o, ai înțeles?

BOBE
-Tot eu!

EUTACIA
-Bobică, cred că s-ar putea să ai nevoie de o profesoară. Să mai vii pe la mine, în timpul tău liber, am câteva figuri, care te dau pe spate.

MAZILICA
-Să le înveți bine, că te dau la obiecte pierdute și ai încurcat-o!

ARISTIDE
-Vă rog puțină liniște, să deschidem geanta… mult râvnită! (toți se strâng buluc)

ARISTIDE
-Nu se poate, are cifru!

MAZILICA
-Avem spărgătorul de date, lângă noi. Bobe!

BOBE
-Dați-mi voie, să-mi bag cifrul de la diplomat.

MAZILICA
-Auzi mă, mai ușor cu băgatul cifrului, că sperii mălaiul din el.

ARISTIDE
-Dă-i voie Mazilico, vine tăticuțu’ și parcă văd, că nu avem temele făcute.

BOBE
-Așa dar, tot eu sunt salvarea voastră.



EUTACIA
-Formează numerele alea că…

Diplomatul se deschide.

EUTACIA
-O,… ce de bani, mamă!

MAZILICA
-Uite și lista miraculoasă!

ARISTIDE
-Am pagina de ziar mamă, hai să vedem dacă se aseamănă între ele. În ziar este tăticuțu’, dar în acte?

MAZILICA
-Hai, până nu suntem mâncați de sclavii ăștia.

MAZILICA
-Ha, pe lista din diplomat, nu este numele lui tăticu’.

ARISTIDE
-Perfect, lista este a mea. (ia lista și o bagă în buzunarul de la piept)

MAZILICA
-Și eu, cu ce rămân?

ARISTIDE
-Bani îți dă tăticuțu’, iar Eutacia, sunt sigur că ți-l cedează pe Bobe.

MAZILICA
-Faci tu asta pentru mine?

ARISTIDE
-Eutacia, cred că îmi este de ajuns.

MAZILICA
-Da, ce Dumnezeu facem aici? Adică, tu îți permiți să mă înșeli cu Eutacia?


EUTACIA
-Se poate Mazilica, mai îi fac așa… câte un masaj cervical!

ARISTIDE
-De-atâta stat la birou, ce să-i faci!

MAZILICA
-Ai auzit Bobe, masaj cervical, da!

BOBE
-Se poate doamna Mazilica, aplicat în locurile dureroase!

ARISTIDE
-Cred că acum, toată lumea este mulțumită.

MAZILICA
-Mai am doar de dat un telefon.

ARISTIDE și EUTACIA
-Unde?

MAZILICA
-La ziarul care a scos tâmpenia asta! (arată lista și formează la telefonul fix)

BOBE
-A, m-ai liniștit!

EUTACIA
-Credeam că la tăticuțu’, să-l anunți vestea cea bună.

MAZILICA
-O să-l anunț două vești bune. Alo, păi da, chiar la voi am format. Aș vrea cu directorul ziarului, Mazilica sunt. Da, aștept… alo, domnule director, Mazilica sunt… da fiica… da. Aș vrea să închideți ziarul, ca să nu vă mai sune tata, pentru că e grav! Cum de când, chiar de astăzi!… da, bine.

BOBE
-Acum sună-l pe tăticuțu’ și dă-i vestea cea bună.


EUTACIA
-Ai răbdare, mă! Nu te băga, lasă-i pe șefi într-ale lor și mai bine spune-mi cum facem să-mi achiți datoriile, din geanta asta a ta?

BOBE
-Eu știu, este geanta Asociației, al meu este doar diplomatul.

ARISTIDE
-Eu rămân cu lista, îmi este de ajuns, iar voi puteți lua diplomatul, să-l împărțiți cum vreți.

BOBE
-Nu vrei măcar, să-ți achit costumul de pe tine?

MAZILICA
-Cred că o să-l returneze. La Viena am văzut niște costume, nemaipomenite!

BOBE
-Da, parcă vroiai să schimbi mobila asta?

ARISTIDE
-Cum pot să schimb mobila lui tăticuțu’! Este a lui, nu?

BOBE
-Ai dreptate!

EUTACIA
-Nu vrei să-ți arăt contul meu, Bobică?

BOBE
-Păi, să le cerem voie șefilor, nu!

MAZILICA
-Aveți consimțământul meu.

ARISTIDE
-Bobică, să fii blând cu ea și ai grijă, că e cheltuitoare.

BOBE
-Are balta pește! (bate cu palma în diplomat).
MAZILICA
-Hai, plecați mai repede, până nu mă răzgândesc!

BOBE
-La revedere! Ne vedem pentru programare… la masaj!

EUTACIA
-Bună ziua! Vă sărut, mă întorc la serviciu, imediat ce se…

ARISTIDE
-Știu, imediat ce se vor termina banii, adică peste câteva zile, Eutacia.

BOBE
-Voi avea grijă, să se mărească un pic timpul, șefule!

Bobe și Eutacia ies împreună din scenă și uită diplomatul pe birou.

MAZILICA
-Ce căscat!

ARISTIDE
-Sunt sigur că de data aceasta… se va întoarce după el.

MAZILICA
-Pun prinsoare, că vine Eutacia!

ARISTIDE
-Ai dreptate, de ce nu s-ar întâmpla și a doua oară!

Intră Bobe.

BOBE
-Am uitat ceva aici, a… uite diplomatul!

Iese liniștit.

ARISTIDE
-De data asta câștigam pariul, Mazilico!


MAZILICA
-Cred că este singurul lucru câștigat de tine.

ARISTIDE
-Da, pe tine!

MAZILICA
-Auzi Aristide, mai bine hai acasă, să-ți arăt niște figuri noi!

ARISTIDE
-Da, de unde le știi?

MAZILICA
-Ei și cu tine! De la televizor, dragă!

ARISTIDE
-A, credeam că de la… haide!

Ies din scenă, ținându-se de mână.

SFÂRȘIT

Dragoș NONCIU
22.10.2007.
Buzău.

Dedic această piesă,
fratelui meu Pompiliu.
Dragoș NONCIU