Othelo, Jago, Dezdemona.

Othelo este singur în camera sa de lucru, în fața calculatorului. Din cînd în cînd mormăie ceva și scrie.
Jago intră după un timp, bătînd șovăitor în ușa doar puțin deschisă. Ohtelo- și pune ochelarii ce citit, cu rame negre și groase și se uită aspru la Jago, care încremenește speriat și servil, lîngă ușă.

Othelo: Ce este Jago? Am spus că astăzi nu vreau să fiu deranjat de nimeni, pentru că am de lucru.

Jago (umil): Vă rog să mă iertați dom´ șef, dar am ceva pe suflet și trebuie să vă comunic neapărat. La mine, dacă nu e omul pe frecvență, mă scap doamne ferește în altă parte, de aia n-aș vrea ca să vă creez niște neplăceri să zic foarte dezavantajoase pentru dumneavoastră mai mult decît pentru mine, care sînt o persoană neutrală dar devotată dumneavoastră pînă la moarte, că-mi dați să mănînc și să beau, e adevărat doar o bere la masa de prînz și o țuiculiță la masa de seară, un mic dejun cu chifle japoneze, miere de salcîm, omletă și parizer veritabil, nu uită omul că am parte de sărbători, de cîte- un liber, de un concediu de o lună pe an și de bani de buzunar, mașina de serviciu și cameră de dormit la dumneavoastră în casă cu intrare separată, antreu, veceu, duș și cămară, unde-mi pun și eu ca gospodar un borcănel de gogonele, o vărzică murată, niște costiță afumată, ceapă, cartofi, cumpărate din bacșișurile casei pe care mi le dăruiți cu mare generozitate, pe cinstea mea, să n-am parte de ce-am mai scump adică exact ceea ce n-am, adică o femeie, că vă sînt îndatoritor pentru toate, d' aia-mi vine tare greu să vă zic azi ce am pe suflet, ca să nu zic la alții ca să se-ntindă zvonurile, că și zvonurile astea e ale naibii de periculoase și e de rîs dacă le aude cin' nu trebuie. Dom' doctor, eu trebuie să răbufnesc pe gură, că nu mai pot să țin în mine, gata-mi dau drumul, mă astupă mustrările de conștiință.

Othelo: Ai, după cum văd, o veste proastă.

Jago: Așa e, e foarte proastă. Adică, la drept vorbind nu e atît de proastă ci mijlocie de proastă, cam jumătate cît e o veste nu prea bună pe care alții o evită din prudență, dar eu mi-am zis că e mai bine imprudent dar sincer să fii decît să ajungi la primejdie și să dai de dracu, dacă nu spui la timp. Vestea e bunicică dintr-un punct de vedere, cît să vedeți lucrurile mai cu răceală, că doar sînteți de treizeci de ani un om însurat cu nevastă și doi copii frumoși și cu un al treilea ce este pe drum peste vreo șase luni cum ziceați dumneavoastră în glumă odată, că anul și copilul e pentru societatea noastră o bucurie a procreației, ca la yoginii ăia sau cum le ziceți dumneavoastră în glumă de stau crăciți picior peste picior sau cu un picior la ceafă de mă face așa de tare să rîd cînd mă uit la caseta aia primită din America, cu chelii ăia în halat de noapte dar fără scufie, că doar o scufie le-ar mai fi trebuit în halul în care sînt, ha, ha, ha, zău, dom' șef, că tare-am mai rîs de unul singur după ce-am terminat cu curățenia și de pălăvrăgit cu bucătăreasa, subalterna mea, că omul e bine dacă e și el un pic șef cîteodată, nu e rea nici în pat, deși e trecută de 50, nici eu nu-s prea departe că-mplinesc 47 la Sfîntu Petru și e și ea o femeie deși nu națională, că la inima mea sîrboaică să fie, nema problema, o iau fără cămașă dar altă nație e cam peste mînă peste mine, că mă simt atras de neamul meu sîrbesc.

Othelo: Păi nu ești bozniac?

Jago: Sînt un patriot al vechii Iugoslavii, dum' doctor, așa cum m-am știut înainte de război.

Othelo: ce voiai de fapt să-mi spui?

Jago: Da, voiam să vă spun ceva?

Othelo: Da, de aceea ești aici.

Jago: Băi, ce naiba voiam să vă spunn, c-am și uitat. Pot să-mi sparg și capul, că nu-mi aduc aminte. Poate-mi amintiți dumneavoastră printr-un joc psihologic de memorie, ca la cabinet, că v-am ascultat odată și m-ați impresionat foarte tare, cum vorbeați cu pacienții ăia, de-și aminteau în somn cum mergeau cînd erau copii pe cîmp și cîntau din fluier, în timp ce ciobănașii ceilalți făceau urdă-n căldare și băteau putineiul.

Othelo: A fugit Sonia cu vreun amant de la TV?

Jago: Sonia? Păi cum să fugă, dom șef, că nu are voie să poarte măștile alea pe care le țineți încuiate în dulapul de prosoape decît cînd sînteți dumneavoastră prin preajmă, iar ceilalți cu care se culcă nu-i oferă nici fețele alea frumoase, rochii și peruci blonde de Barby sau Barbuty, cum o cheamă pe păpușa aia americană buclucașă. Nu-i așa de proastă, mai ales că are două sau trei salarii, că lucrează ca secretară dublă la fabrică, la cabinet și ca moderatoare, dar producătorul sînteți dumneavoastră. Adică cel cu banii, că celălalt producător care are numele real, are și el ceva, dar și dumneavoastră, că femeia e și ea afacerea bărbatului, că ăl de sus a lăsat-o așa.
A, nu vorbiți nimic, țineți-vă respirația, ca să nu uit din nou! Da, mi-am amintit. Este vorba despre soția dumneavoastră.

Ohtelo: Mona? Cei cu Mona?

Jago: Nimic.

Othelo: Atunci? De ce te comporți ca un cretin?

Jago: D' aia!

Othelo: Cum vine asta, vrei să mă iei peste picior?

Jago: D'aia zic, că ieri am plecat mai devreme de acasă, că mă gîndeam că trebuie să-i fie cam greu sărăcuța să vină cu rata aia aglomerată, mai ales că acum au luat elevii vacanță: Mi-am zis în sinea mea că n-ar fi rău să o aștept la barieră, să lăsăm șareta și calul la peroana care le îngrijește și să o aduc eu cu mașina acasă, că e mare aglomerație cu interniștii ăștia care vin de la București și e toate ratele din oră-n oră aglomerate foc.

Othelo (dus pe gînduri): Aha, au luat vacanță.

Jago: Da, dom șef, stau ca sardelele-n autobuz și se bat cu floricele de porumb și-njură foarte urît și nu numai de mamă și de tată care vorba aia, i-a crescut, i-a dat la scoală, ci și de porcării, iar unii dintre ei se giugiulesc, de parcă fetele alea n-ar fi eleve ci femei cu condică, scuzați tonul vă rog și expresia, dar e tare nerușinate la 15-16 ani să sară-n rată și să arate la toți ce-au sub fustă, vă rog să mă scuzați, ca să am pardonaj de impresie și de expresie în fața dumneavoastră care sînteți un om școlit și cu maniere de domn bine. Sînt în vacanță împielițații.

Ohtelo: De cînd?

Jago: Păi nu vă spusei că de ieri, de vineri? Că azi e sîmbătă, să trăiți.

Othelo: Și ce au aceste pălăvrăgeli de a face nu nevastă-mea, cap zevzec?

Jago: Păi acu' pun degetul pe bubă, dom' șef, ajung acu' la sobiect. Că ieri doamna Mona nu era singură-n șaretă. Era cu un domn, despre care m-am interesat și am aflat că e doctor veterinar în Bolinitnu. Veneau încet cu șareta peste cîmp și nu se grăbeau deloc, deși autobuzul trebuia să vină-n 2o de minute, se gîndeau probabil să-l prindă pe următorul și cîntau amîndoi în duet un cîntec tare urît, că mie-mi înghețase sîngele în vine de frică și-mi amintea de un criminal de război de la noi, care maltrata răniți de război și cadavre și după ce că unii erau morți, le mai fluiera la ureche cu vocea groasă de bas, că așa le trebuie, că le-arată el lor și pe lumea ailaltă, cacă vin la Beograd. Na, vino tu la Beograd că vezi tu pe dracu dacă mai poți. Dar ce, puteau stafiile alea acoperite de cearșafuri să mai zboare undeva, că nici să moară nu le lăsa sufletul liber.

Othelo: Jago, treci la subiect.

Jago: Care subiect sînteți de părere dacă mă pardonați?

Othelo: La subiectul principal, la tema zilei.

Jago (stă o clipă pe gînduri, buimac, dar nu poate să mai scoată nici un cuvînt): N-am deloc habar despre ce temă.

Othelo (bate din picior cu mînie: Dezdemona, veterinarul, șareta...

Jago: Că bine faceți că-mi scuturați un pic nervii, că-s tare uituc. Cîntau dom' șef un cîntec zice doamna Mona, ditnr-un film pe care l-au văzut ea și veterinarul in Bolintinu de se cheamă el "Pașaport de București".

Ohtelo (foarte răvășit): Nerușinata. Ce melodie cînta de fapt?

Jago: Una fără noimă de-o urla mereu veterinaru cu vocea aia groasă în ureche iar ea părea că se gîdilă de rîs și de plăcere: "Hai la București, la bucurești, hai la București, la București". Tot asta cîntau cred că de cînd au plecat din Bolintinu că muzica asta are numai refren.
(Jago cîntă cî mai jos posibil, încercînd să imite vocea gravă a veterinarului): Hai la București, la București/ Hai la.."

Othelo: Ajunge cu piesa asta fără noimă. Povestește mai departe.

Jago: Doamna Mona zice că-i din filmu' ăla cu pașaportu' naiba știe că eu nu l-am văzut...

Ohtelo: S-au sărutat?

Jago: Nu cred, pentru că nu aveau timp din cauza manifestației artistice spontane, că cîntau, nu vă spusei că cîntau?

Othelo: Du-te și cheam-o pe Mona la mine. Acum! Să nu te abați pe la bucătărie, că-ți cunosc traseele și metehnele.

Jago: Dacă vă referiți la bucătăreasă, să știți că gătește clasa-ntîi. M-aș gîndi eu la un viitor sigur cu ea, chiar dacă e mai bătrînă decît mine cu trei ani, dar ne-am putea croi un viitor împreună cu locuințe separate în aceiași casă, dar care m-ai tîrziu, una am face-o cameră de zi iar una dormitor, că nu e depaete una de alta, e tot pe scara din dos și ne înțelegem bine, dar de, ea nu e din neamu' meu..de...

Othelo(bate din picior): Jago, ajunge! Fugi după Mona!

Jago( se împelticește, iese cu fața și închide ușa foarte ușor după el).

Ohtelo rămîne singur.

Monologul lui Othelo:
Eram aproape sigur că-mi va merge prost astăzi. În horoscop nu stă scris de bine pentru săgetător. Unde naiba-i ziarul? Ah, uite-l, a căzut pe podea...Pagina, pagina 38, să vedem;
(citește): Dragoste. Azi nu vă simțiți bine din cauza unui ascendent vărsător cu pretenții mai noi. Feriți-vă de cifrele 9 și 19, sînt aducătoare de ghinion în prima decadă, poate și în a doua. Asta numai astrele pot ști, astrologii nu le pot încă descîlci din carul mic, carul mare și orion. Nu tînjiți după iubite sau iubiți care nu sînt de cîștigat, mulțumiți-vă cu ce aveți acasă. Dacă vă e frică să priviți mereu același chip de care v-ați plicitsit în pat, trageți-vă plapuma peste cap și imaginați-vă că faceți amor cu Kim Basinger (el) sau Alain Delon 8ea).
Sănătate: Aerul vă faceți bine, consumați-l cu încredere, e gratis. Nici băile de nămol nu sînt rele, dar aveți grijă, la Techirghiol trebuie să vă rezervați locuri din timp. Cel mai sigur, încercați se site-un celebrei firme www.manu-hozomann.ro. Pensiune compeltetă cu mari reduceri de perțuri în sezoanele de iarnă și de toamnă. Vă mulțumim pentru atenție și sperăm să ne contactați cît mai curînd.
Succes: După ce vă tratați rănile iubirii cu propolis marca Manulitto puteți spera la o carieră artistică.
Horoscop prielnic în această decadă pentru jurnaliști, actori, politicieni, scriitori și makleri imobiliari.
Medicii și cadrele sanitare din sistemul de stat și privat au noroc în a doua decadă. Cereți după data de 13 o mărire de salariu. Se poate conta pe dumneavoastră, dar se poate ține și socoteală, să vă țină minte după proverbul ancestral oltenesc:" Cine este bun cu mine, ofer haina de pe mine, cine însă-mi este rău, mă fac șarpe de dudău, din ăla de mușcă rău, măi Leano". Sînteți mai puternic decît concurența, deși un rival cu drepturile cele mai vechi în firmă vă poate purta sîmbetele. Aveți grijă că el înregistrează orice greșeluță care o faceți. Pentru contracte, cereți ceva în scris, ca să-l aveți la mînă. Noroc la euromilion cu numerele 3,6,9,12,15,18 număr de rezervă 13. Nu cedați în fața rivalului, făceți-l să-și muște degetele!"
Mă gîndeam eu la o catastrofă, dar nu de o asemenea dimensiune.

Jago intră cu Dezdemona.

Ohtelo: Așa nerușinato! Eu vreau să te ajut să ai un ban al tău iar tu mă înșeli cu un văcar de la țară?

Dezdemona: Pardon să avem, consortule, dar nu e văcar ci vederinar. El este un prieten căruia eu mă destăinui, atît.

Jago: de ce nu vă destăinuiți mie, ca pîna acum? De ce nu aveți încredere în mine, doamna Mona?

Dezdemona: Pentru că tu ești un batler stupid care nu știe să păstreze un secret.

Jago: Vai de mine, doamnă, se poate? Eu?

Dezdemona: Otto, dragă, nu-mi purta pică, e ceva platonic între mine și veterinar, ne înțelegem măi dragă ca niște cetățeni liberi, că nu mai trăim ca pe vremea lui Shakespare și de atunci femeia se tot emancipează, pînă cînd va finaliza această emancipare, că femeia nu e măi dragă liberă și independentă și eu ți-am mărturisit ție sincer de la început ce sentimente nobile are feminismul dragă și ce idealuri mărețe. Ne-am cunoscut la căminul cultural din Bolintinu care s-a privatizat și are și popice și sală de cinema dacă vrei să știi, cînd ne-am cunoscut rula filmul românesc: "Pașaport de București" prima parte și a doua parte care se numește "Căsătorie prin repetiție" care ne-a plăcut la amîndoi la fel și ne-am plăcut sentimental pe plan serios, că nici unul dintre noi nu vrea să distrugă căsnicii, că dragă azi o căsnicie lungă e ca o relație între frate și soră sau între părinți, dar dacă omul mai vede și el pe unu', pe altu'-și mai clătește și el ochii. Filmu deși rulează-n comună de 10 ani, e plin de învățăminte și anumite glume de bun gust care ne-au pus pe amîndoi pe gînduri. Ba, ne-au dat și lacrimile, ascultînd șlagărul de muzică ușoară al Mirabelei Deaur, care ne-a delectat în mod plăcut la modul cel mai serios cu putință.
Apoi am fost la colectivul privatizat al lui Marin, că avea niște voci bolnave și că nu putea dragă să le lase să moară, că le făcea antibiotice. Avea și un cîine bolnav, pe Lăbuș săracu care m-a impreisonat în mod tragic primind un hap că era turbat și mușcase o scroafă și vreo trei găini. Dar din blana lui care a fost deja dată la tăbăcit la o tăbăcărie pe care o cunoaște Marin, o să primesc pe gratis un guler pentru un palton lung gri, pe care nu l-am purtat de mulți ani. E drăguț că nu costă nimica. Stă la o mătușă în Chitila cu chirie, dar n-are pașaport de București că e străin din provincie cu viză de flotant cu drept de ședere dar nu de lucru. Bolintinu nu e departe de București, vine cu autobuzul că vine din oră-n oră.

Othelo: De ce-ți e buzunarul stîng de la rochie atît de umflat? Mi-ai furat mit bani?

Dezdemona (rîzînd): Nu, măi dragă, e o basmăluță cu plante uscate pentru ceaiuri. Hi, hi, ia te uită, că am avut rochia asta largă cu buzunare mari și ieri și n-am băgat de seamă că am basmaua cu plante în buzunar. Sînt plante de leac, precum sunătoare, busuioc, codița șoricelului. Basmaua asta e de la mă-sa.

Othelo: (smulge basmaua cu furie, plantele se risipesc pe covor): Mă interesează acest material. E o cusătură fină cu fir auriu..ia uite ce fluturași. Trebuie să am neapărat modelul ăsta pentru niște batiste, pentru colecția mea de modă pentru vară: costum alb de plajă, batistă subțire, delicată cu fir auriu ..aha, uite cum vine inspirația..iar la gît un șal din același model, pălărie...Dezdemona, vino aici! Pentru fapta ta, ar trebui să te omor. Dar nu te omor ci doar te strîng de cîteva ori de gît, ca să te saturi!
(Ohtelo o prinde pe Desdemona de gît cu ambele mîini și o zgîlțîie, pînă cînd aceasta leșină).

Jago: E moartă?

Othelo: N-are nici pe dracu. Du-o în dormitor, pune-o în pat și acoper-o cu plapuma.

Ohtelo: Satîrule, criminalule...

Ohtelo: Afară!

Jago o tîrăște pe Dezdemona după el, apoi dispar în timp ce Ohtelo rămîne din nou singur.

Ohtelo: Alo, eu sînt, patronul tău măi, ce nu mi-ai recunoscut vocea? Am un model, vreau 1000 de copii de batiste și 1000 de șaluri. Descoperiți materialul și la treabă. Nu vă plătesc degeaba,treceți la muncă, că vă destituiesc imediat, că am de unde, forță de muncă-i destulă.
Trimite un curier la mine acasă, ca să-i dau modelul. Bine, bine, nu te mai scuza, știi bine că nu-mi plac flatăile. Bine, fie. Iar acum închide, că n-am timp că ajut o doamnă astroloagă măi să întocmească horoscopul de luni.
Hai că te saut și eu. Hai, să vină aici cît mai repede cu putință: "The time is money".