Personajele și descriere detalii:
Pung – înalt, osos, ciolănos, neras, îmbrăcat ca un… ratat, toate lucrurile nepotrivite;
Ioin – gras, scund, lunecos, slugarnic, îmbrăcat în salopete banale… sau ceva foarte impersonal…
Rupty – o tânără deosebit de spumoasă, vaporoasă, veselă, mobilă, ca o studentă distrată, îmbrăcată cu rochie semi-transparentă;
Vacuum – un bărbat arătos, bărbos, pletos, doarme întreaga scenă întâi pe un piedestal enorm, transparent…, plasat central. În jurul acestuia celelalte personaje își derulează scena.
Muzică spațială, lumini colorate, mobile, difuze, diluate.
Decorul, o cameră fără ferestre, fără uși, un cub desfăcut…, larg.


Scena întâi – Coșmarul

Pung: Șiiit…, au venit…, s-a ridicat cortina. Ia-ți mina de om sobru… Oare deja ninge?

Ioin: Hm, să ningă, ori nu…, totuna-i, lumina poate să-și facă de cap, bezmetică, dragă domnule Pung

Pung: Unde-i lumea?… Hei, Ioin, Ioineeee…! Sau am orbit?… am orbit

Ioin: Nu, taci naibii că trezești…

Pung: Toți oamenii mari sunt morți, lumea a rămas măruntă, nimeni nu mai vrea să facă vreo faptă măreață, grandioasă, îi e frică

Ioin: Așa și trebuie să fie, gloata urla după libertăți, iluzii, bursă, investiții, fleacuri, faptele mari? Pârț

Pung: Deschide naibii fereastra aia!

Ioin: Ho, ce urli așa! N-avem de mult geamuri. Sunt prohibite. Dacă te sufoci, înseamnă c-ai început să crești, vei ajunge un om mare, crești în tine… ca un aluat…

Pung: Aerul e greoi, lent, ceva apos, lichid… Adu-mi mai bine o cană cu vin. Apropo, vinul e unica și ultima întâmplare grandioasă făcută de om. Doar omul mare putea face așa ceva…

Ioin: Domnule Pung, îți aduc, dar via nu s-a copt. Așteaptă să se coacă

Pung: Fantome!… ucigași, puzderie de tâlhari, șarlatani, țâșnesc din burțile umflate ale mamelor… Nătânge, ele n-au habar și nasc. Nici dac-ar ști n-ar mișca un deget. Ele se mint, se-amăgesc cum c-ar naște niște… sfinți.

Ioin: Ce-ți pasă? Hai să lăsăm lumea să-și împlinească rotundul. Uite ce a ajuns, e așa de turtită planeta asta. No, hai să… mulgem orologiile.

Pung: Adu-mi vin vechi. Dacă via nu s-a copt încă, Ioin frate, adu-mi întâiul vin al lumii, vin extraterestru, orice, numai vin să fie…

Ioin: N-avem nici măcar o cană.

Pung: Adu-mi în căușul palmelor, un strop, atât… ce, vrei să te implor?…

Ioin: Te-mbeți… Ai să te-mbeți și-ai s-o faci pe nebunul. Data trecută… Mai ții minte?… Ai pălmuit statuile din parcuri, ale tuturor celor care au făcut cândva… revoluțiile…, bleah

Pung: Bate cineva… Ia… deschide!… Ioin, deschide, n-auzi?

Ioin: N-avem nicio ușă, ți-a pornit iarăși inima?… Ai să-mi ceri dintr-o clipă în alta, cine știe, și… femei?!…

Pung: Deschide, deja adulmec. Mi se dilată nările amândouă, respir cu nările amândouă. E o femeie dincolo, deschide… o fi servitoarea.

Ioin: Ce servitoare?… Nicio femeie nu mai face în prezent curat. Toate fac… d’alea, ca-ri-eră…, până și mama ta, ai uitat?… Te-a născut în liftul de la Bursă și ți-a tăiat cordonul ombilical cu un card de acces la o funcție înaltă…

Pong: Bine c-a murit, sărmana, strivită de gloata femeilor-soldat în miile de organizații care salvau, salvau orice… mai puțin Omul. Deschizi odată?… Ce-aștepți…?

Ioin: Intră… (Spre un perete, ciocănindu-l.). Cine-i aici?…

Rupty (Intră foarte… sexi): Bună-clipa!…

Pung: Vezi, ți-am zis io că-i cineva. Pare femeie, după miros, că după haine azi… nu te-ai putea dumiri… Și de ce, mă rog, „bună-clipa” și nu „bună-ziua”?…

Rupty: Ziua nu mai există de mult… cine trăiește una întreagă?!… Acum, trăiește-ți clipa și nici aia nu-i… rotundă… E adesea prea turtită, bombată, țuguiată.

Ioin: Cine ești dumneata și ce vrei de la noi?… Domnule Pung, e o intrusă…

Rupty: Ofer… un surâs, iar pentru un sărut… Deci, te cheamă… mmm… Pung…

Pung: Hai, ia arată-mi, arată-mi toată gama…

Ioin: Și ce vrei apoi pentru asta?

Rupty: Un rând de epidermă, pieile voastre, ce, nu știi?!… E cea mai uzuală momeală, e valută…

Pung: Ehei, Ioin dragă, cândva erau monede, bancnote, erau banii și puteai mânca, bea, … Pe săturatele… oho!…

Ioin: Ești… prostituată?

Rupty: Da… Aha, tu te numești Ioin. Îhî, da, sunt și mimez cel mai amplu și lasciv sărut… Surâsul meu îmbracă mii de umbre…

Pung: Deci, doar simulezi…

Rupty: Dar voi unde-ați trăit până acum?… Ciudaților…

Ioin: În borcanul acesta, uite, în vitrină.

Pung: Suntem ultimii oameni-conservă, ultimii cu ața ruptă… Vinde-mi un strop de vin, ai?…

Rupty: Depravaților!… Vinu-i cea mai mare și mai cumplită depravare. Vă dă iluzia că sunteți zei, vă induce halucinații… dooommnuuuleee Pung și ’mle… Ioiiin…

Ioin: O țâță, o bucă, adio…, auzi?… Adio cărnii…, plăcerilor trupești, hm, „bună-clipa” în loc de „bună-ziua”. Ãștia au ucis ziua și… prostituatele toate-s virgine, îți vând surâsul și-atât, iar pentr-un sărut, și-acela simulat, doar de la distanță, îți ia un rând de epidermă de pe tine, drept monedă…

Pung: M-am sinucis până acum de 14 ori și m-au resuscitat. Nici să mori nu poți, e un delict, e interzis să mori, te înviază ori de câte ori…

Ioin: Să mergem afară, hai, afară-i… crepuscul.

Rupty: unde plecați? E un miracol venirea mea aici la voi și voi mă refuzați? O insultă mai gravă nici n-am mai auzit. Hai, dați-mi pielea voastră odată, pielea voastră amărâtă . Zici că-i de hârtie creponată. Vă dau juma de gamă de surâs și bonus un pupic pe… pleoapă…

Ioin: Ieși afară… curvo…

Rupty: Nu există nicăieri… afară!…

Pung: Un strop de vin aș vrea și o…

Ioin: Ia nu-ți mai masturba creionul…, domnule Pung.

Rupty: Mă grăbesc, se prelinge clipa, se scurge. Mă simt deja jilavă. M-așteaptă copiii virtuali să-i alăptez cu megabiți și n-am… monedă-epiderme.

Ioin: Ia de-aici, n-avem nevoie de nimic de la tine. Ia-ne pieile și… fugi.

Pung: Ba eu aș vrea, Ioine, totuși… femeie. Uite, aș da ochii peste cap un pic. Suge-mi un deget și-ți dau pielea de pe… spate. E tatuată, desenul e mistic, semnele bastoanelor de pe urmă, de la ultima revoluție…

Rupty: Pentru voi o fac, e întâia oară, fie. Copiii simulează scâncetul, m-așteaptă. Mă deflorez în gură pentru voi, dar… atât…

Ioin: Nu vreau. Dă-ne pace.

Rupty: Ce-i aia?…

Pung: Cum te cheamă, femeie?

Ioin: Da, chiar: cum te cheamă?

Rupty: Surâzoaica mi se spune și sunt Mis Pupat 3011. Eu simulez, doar eu, cel mai haios surâs și pup simultan pe toți bărbații lumii… În ciber-documente mă cheamă Rupty…, Rupturica… și-s din ramură de viță aleasă…

Ioin: Ești o biată curvă, o prostituată.

Pung: E virgină… așa cum e și era asta nouă, supercomputerizată…

Ioin: Mai bine ai vinde cosmetice pentru suflet, demachiant…

Pung: Mai bine ai aduna grindina. Va ploua cu pietre mari, pietre-lacrimi, pietre-rugăciuni, foste rugăciuni întoarse spășite, schilodite din cerul ostil… Asta ca să ne strice via, via nu e coaptă încă. Sau, mai bine, fă rost de vin, doar un strop… și-ți dau orice…, orice… Iartă-mă, dar n-am nevoie de rânjete, nici de vreun pupat pe… nicăieri…

Rupty: Vă denunț, vă voi da în gât la Marele Inchizitor. Sunteți relicvele lumii decadente… să vă facă făină… O să vedeți voi, făină pentru marcat drumul măreț, noul fir al Ariadnei spre Marele Zadar… Vă denunț… m-ați ofensat. Mă simt penibilă, inutilă, murdară. Mi-ați violat surâsul…

Ioin: Marș afară, nu te-a chemat nimeni… Ca să ne poată preface în făină, va trebui să poată sparge borcanul, acest monitor, acest cer imediat de care stăm lipiți ca niște muște pe…

Pung: Dac-aduci vinul, cu mine poți face ce vrei…

Ioin: Șiiiiiit… …au venit… S-a ridicat cortina. Ia-ți mima de om sobru….

Pung: Hm, să ningă ori nu, totuna-i. Lumina poate să-și facă de cap bezmetică…

Rupty: „Ură deplină…”

Ioin: Ce?…

Pung: Naiba știe ce-nseamnă…

Rupty: E salutul de plecare, un fel de adio, „ură-deplină”. Vă las și v-o doresc… Vă urăsc…, deși nu deslușesc starea asta pe deplin, e o experiență unică, nouă…

Pung: A plecat… Ioin, de ce ești hain…? Ar fi trebuit s-o mulțumim cumva.

Ioin: Domnule Pung, eu unul nu suport prostituatele. Mai cred în surâsul sincer, mai cred încă în sărutul viu… oriunde, poate fi și pe cot… Da, pe cot, pe coate, așa cum se pupă, știi?… Cum se pupă mai nou… tinerii de azi…

Pung: Experimentam, nu te-am auzit, experimentam o nouă nuanță de regret… Îmi pare cumva… că a plecat ne…

Ioin: Epidermele noastre-s scumpe…, deși… ne cresc precum odinioară la iepuri… dinții, și ne belim ca șerpii printre copacii din beton, din fibră de sticlă. Mai bine arunc toată pielea mea decât s-o dau uneia ca ea. Să nu încurajăm prostituția, nu-i așa?…

Pung: Șiiit… se trezește… se trezește… se trezește… se trezește…

Scena a doua – Dezmățul
Personaje noi, descriere detalii:
Pung – va intra cu bagaje
Ioin, Rupty – intră odată cu Pung, îmbrăcați modern, actual, tinerește. Stau în jurul unei mese enorme, transparente, realizată prin desfacerea piedestalului deasupra căruia dormea Vacuum. În primul act, Vacuum e un bărbat arătos, bărbos, pletos.
Antibista – este opusul lui Vacuum, uscat, ghebos, crăcănat, beteag.
Orbubal – este tipul omului șters, comun, insignifiant, slugarnic.
Vacuum va deveni, schimbându-și numele în finele actului, Noe, iar Antibista, Anti-Noe.
Încă două fete pentru figurație.
Decorul este ceva mai modern, viu colorat, cu forme geometrice futuristic dispuse în scenă. Muzica actuală și potrivită „chefului”, „dezmățului”!… Luminile ca de discotecă, dar mai atenuate, pentru vizibilitate.

Vacuum: Am dormit și visul mi-a revelat dezastrul iminent. Un Dumnezeu ne mustră…

Orbubal: (Dând jos o icoană de pe perete și punând-o înapoi cu fața întoarsă.): Somnul monstrului nu naște rațiune… Te treziși, bre, Vacuum?… Te treziși?… Vezi?… Tuturor celor care l-au găsit pe Dumnezeu, cu greu, e drept, apoi nu le-a fost deloc destul. Voiau mult mai mult, voiau să devină și ei Dumnezeu… Tu, Vacuume, tu n-ai tânji deloc?…

Vacuum: Liniștește-te, domnule Orbubal. Nu ți s-a cerut mare lucru: iubește-ți aproapele și…

Orbubal: Aproapele sau… aproapelea. O… ea?…

Vacuum: Totuna, nu e vorba de sex și, cum spuneam, iubește pe Dumnezeu, pe Unicul, și iubește aproapele, lumea, doar atât…, iubește ca pe tine însuți…

Antibista: Nasol. Și dacă nu mă iubesc pe mine aproape… deloc? Cum să măsor așa… iubire altora?

Pung: (Intră furtunos, doldora de pachete, deșelat de bagaje.): Am adus…, să-nceapă ostilitățile, ceremonia, mâncarea, bătaia și dansul. Avem pulpe de… porc, pulpe de… oaie, pulpe… ha-ha-ha, de… ce?… puuulllpeee… Uite, trei doamne – Poftiți, fetelor. – ca ieșite dintr-un tort…

Ioin: Măi Pung, n-ai uitat nimic?… nimic?

Pung: Hm! Cum să uit?… Un căruț, o căruță de… pileală…

Orbubal: Ieșiți afară, desfrânaților, dar lăsați astea aici… Ispita-i ispită, conduce setea, foamea-n grupe detașat…

Ioin: Mă refeream la… muzică. Să vină muzica, dansatoarele, să uităm de moarte, de ratare, de jugul absurd al moralei. Desfă-mi o sticlă, ce mai stai?…

Pung: Desfac, o desfac mai întâi pe… (Începe orgia. Apucă una dintre fete și îi ridică fusta, trântind-o pe masă, înlăturând cu mâna totul de deasupra)

Antibista: Vacuume, de douj’de ani citești aceeași carte. Ești ridicol, absurd, zău, sau vrei să pari diferit și atât?

Vacuum: Nimeni n-a citit-o deplin, e carte unică. Dar ce să-ți spun ție?… Antibista, așa te cheamă parcă, tu nu pricepi oricum…

Pung: Haida-ți, tăbărâți, ghiftuială, luați, crăpați în voi pe săturate, n-așteptați să vă implor, că n-o fac…

Orbubal: (Apropiindu-se de masă, ia o pulpă imensă și molfăie grotesc. Apoi, pe rând, se înfruptă cu toții din ce în ce mai hrăpăreț, hulpav, murdar…): Domnule Vacuum, râde lumea de tine. Te-ai tunde ritualic dacă ți-ar șterge careva bine-bine oglinda, te-ai înspăimânta de chipul tău de… de om anormal… te-ai tunde ritualic să pari un sfânt picat de prin icoane, nu știi că ăi de sus nu pun botul la imagine… He-he-he… ia și molfăie…, gâlgâie niscai vin… Pupă…, uite, mmmuoa!…

Pung: Aș vrea ceva inedit, uite, un vin fosforescent, mâncăruri fosforescente, să le gătesc pe întuneric…

Orbubal: E mult întuneric… în tine.

(O învălmășeală care sugerează o petrecere scăpată de sub control, care să dureze cam cinci minute – muzica se amplifică, lumini joacă lent, haotic, toți trag de fete, se sărută lasciv, simulând o orgie; își desfac hainele, mănâncă, beau, dansează grotesc, dezordonat. Încep să se audă tunete în depărtare, cresc, se întețesc… Un fulger „taie” scena, un tunet „ia curentul”, muzica tace, o liniște se instaurează brusc… Fetele sunt undeva pe joc, una peste alta, dramatic. Personajele rămân blocate câteva secunde, mimă statuară, fiecare blocat cum a fost surprins de aprinderea reflectorului principal.)

Antibista: Nu mai accelera în curbă!… Cădem de pe planeta asta, băăă… Nu mai accelera în atâtea curbe…

Orbubal: O fi sfârșitul lumii…, sfârșitul lumii…, sfârșitul lumii…, vaiiii…, crăpăm aici și acum, e iminent, o simt, suntem pierduți… (Răcnește spart, se tânguie, smulgându-și părul, hainele,)

Pung: Se-aude un murmur, crește, auziți?…

Ioin: Moartea, umblă slobodă pe-afară…

Pung: Dar parcă nu exista un… afară!…

Vacuum: Și parcă nici Moartea se spunea că… nu există… De ce nu continuați dezmățul…?

Antibista: Sfârșitul lumii… hm, sfârșitul lumii are loc cotidian, e în fiecare clipă… guvernele au grija asta…

Vacuum: Guvernul se-mprumută în contul copiilor încă nenăscuți, le jucăm scutecele deja la bursă, astăzi… Pământul descrie o curbă prea periculoasă acum în mersul lui prin cosmos…

Antibista: Ce v-a cumințit… Hă-hă-hă, ce v-a cumințit. De ce nu mai petreceți acum, ăă?… Abia acum ar trebui să-nceapă destrăbălarea, dezmățul, teorema lui Sodoma și Gomora generalizată…

Ioin: E prima oară când se întâmplă asta. Nu mai vreau…

Antibista: De fiecare dată-i prima oară, știu…

Pung: Viața mea de-acum încolo a căpătat… balans… Mi-i cumplit de teribil superlativ de bine… Fie orice sfârșit, urmează stația unui nou început apoi…, cu peronul fix pe bombeul meu…

Orbubal: E fine del mondo, e fin du mond, e apocalypse now, e nașpa rău de tot, iar vouă vă arde încă de… ce face guvernul!… Ãsta a căpătat… balans…, adică-i mangă, celălalt e bou clonat, voi toți o gelatină puturoasă de fecale ambulante în piei inutile, piei care nu valorează o umbră de surâs… Vă pocăiți doar când frica vă copleșește?… N-are rost, fraierilor, ce-i iertat se iartă, e deja iertat, iar ce nu, nu…

Pung: Domnilor, doamnelor, dacă-i stop joc, eu nu mai joc. E sfârșitul?… Ok, să-nceapă runda a doua. Dă drumul la muzică. Sculați, fetelor, că nu vă plătesc de-a moaca… Hai să le arătăm ce-nseamnă… balans… Nu-s mangă, băă, nu destul…, și ce-i destul?…

(Un tunet foarte tare, lung, un fulger și mai puternic și întuneric total… câteva secunde, Apoi, se aude un zornăit de monedă, un oftat, altă voce-oftat, un cântec lin crește…, lumina crește lent, toți capătă o mină gravă, buimacă… Se ridică fiecare și se apropie de buza scenei, simulând c-ar căuta pe cineva-n sală printre spectatori.)

Vacuum: Ați crezut că-i o goangă, țeapă?… Luați loc… Hai, să deschidem o ședință, un consiliu de urgență, e stare de necesitate… Alegeți-mă, buuun, deja m-ați ales președintele comitetului, nu?… Foarte bine… Ce e de făcut?… Cum să sfârșim sfârșitul lumii?… Uite, Orbubal arată ca sfârșitul lumii. Moaca și trupul lui sunt întruchiparea apocalipsei… Pung și Ioin par homo, deși nu sunt homo sau cine știe, o fi de-a valma și, în definitiv, cui i-ar păsa acum? Ãștilalți sunt de… faună…

Antibista: O povară prea grea e viața asta, nu vă pare?… Aș fi mai împăcat acum să vă privesc murind…

Orbubal: Și ce povară minunată..

Pung: Machiți-vă, îmbătați-vă total, recăpătați deprinderile aristocratice, lăsați lumea virtuală în pacea ei, trăiți și voi ca pe vremuri, fiți voi… mâncați bine, beți bine. Uite, gagici, belșug, ghiftuială…

Ioin: E groasă, bre. Las-o mai moale. Aici discuțiile sunt grave, trebuie luate măsurile de urgență, planul b…

Orbubal: Cineva va trebui să…

Antibista: Să ce?..

Orbubal: Să rostim o rugăciune, un imn de slavă Domnului. Hai, dați-vă mâinile. Câh, ce murdari suntem!… cât de murdari!…

Antibista: Lasă-mă! Eu mă rog la zeul meu, străvechi și uitat de generații…

Vacuum: Tu te rogi?… Hm, n-aș fi zis, n-ai zice… Credeam că ești… sceptic… Să nu zic altfel…

Orbubal: Fulgerul mi-a revelat ceva… Dețin o profeție. Să vă zic?… M-ați crede?…

Ioin: Da, zi-ne, dom’le. Ce ne ții agățați? Uite cum se holbează fraierii la tine…

Vacuum: Dacă ai ceva de zis, acum e momentul. N-aștepta să fii rugat… sau, taci…

Pung: Zi… Zi-i, măă…

Antibista: Îmi vine întruna să casc. Hai să facem un joc, ceva…

Orbubal: Cineva dintre voi, dintre noi,… va trebui să salveze lumea.

Ioin: Iar?…

Pung: Din nou?… Ufff…

Antibista: De generații tot salvăm câte ceva… degeaba…

Vacuum: Taci, măi Antibista măi, taci… Păi… să vedem, să luăm în calcul toate datele problemei…

Orbubal: Cineva va trebui să… Unul dintre voi, unul singur va duce toată povara…

Vacuum: Și de ce te uiți fix taman la mine?… Ori nu cumvaaa…

Orbubal: Știu eu ce știu, profeția, revelația… (Vacuum ia un aer solemn.). Hai, băă, ridicați-vă cu toții în picioare. Am un comunicat important (Arată spre public.). Da, da, și voi… Vacuum, e rândul tău să fii Noe…

Vacuum: E rândul meu să fiu Noe.

Antibista: E rândul meu să fiu Anti-Noe…

Pung: E rândul meu să nu-nțeleg o iotă…

Ioin: Ce-i aia… iotă?…

Antibista: Habar.

Ioin: Ce-i aia habar?…

Antibista: Noe, tu ești? Cum de nu te-am recunoscut mai demult?!…

Vacuum: Lasă tâmpeniile. Aici e treabă mare, mare. E ceva grav…

Pung: Treabă mare, treabă mică, nu uitați să trageți apa!… Hî-hî-hî…

Orbubal: Abia acum pricep…

Antibista: Ce?…

Vacuum: Povara lui Noe… (visător) Noe… Ia spuneți, ce-ați vrea să facă un Noe modern, un Noe actual?

Orbubal: Să salveze lumi…, să înalțe o arcă și… reclamă noului uscat, pauză de publicitate!…

Vacuum: Hm…

Antibista: S-o burdușească, uite, cu aceleași orătănii păcătoase… S-o ia lumea de la capăt cu dezmățul…

Pung: Mă-nscriu și eu… Votez pro…

Vacuum: E rândul meu să fiu Noe, e rândul meu să fiu Noe…

Antibista: Fraților, surioarelor, domnul Vacuum ăsta s-a țăcănit, se crede Noe… Napoleon mai zic și io, mergea, dar… taman Noe? Nu, ar fi prea mult…!

Orbubal: Ireversibil, da, trebuie salvată lumea. El este Noe al nostru. Noicăă dragă trebuie să-și ia destinul în brațe, e ceva ireversibil, e scris în…, e scris în… fulger, am văzut eu…

Antibista: Să nu-mi zici mie că apoi va răsări și-un nou Iisus Mântuitor, o nouă Golgotă, un nou calvar și apoi, iarăși, țuști cu el pe cruce?!

Orbubal: Aici așa e, e singura dată în care putem cădea de acord. Ori de câte ori s-ar ivi vreun profet, sfânt sau Mesia, Fiu de Dumnezeu, i-am răstigni imediat, este destinul lor parcă…

Antibista: Mai slăbește-mă cu ăst destin. Nu există…

Pung: Există însă țâța, buca, vinul, gâtlejul nesătul…

Ioin: Și lăutari, și dansatoare, și balerini, și… scamatori, saltimbanci, farsori și curve fără număr…

Pung: Îhî…

Vacuum: Puroiul lumii s-a copt. Þâșnesc vulcanii, se-ntunecă cerul. Lui Dumnezeu îi e lehamite de noi… (Cu mâinile spre cer) Spune, când?

Antibista: Când ce?

Vacuum: Nu vorbeam cu tine… (Iar către cer) Când?… (pauză) Aha…, am înțeles, Ok, mă pun pe… mă apuc imediat, da, să trăiți, am înțeles… (Ia poziție milităroasă.)

Orbubal: O fi sfârșitul lumii…, sfârșitul lumii…, sfârșitul lumii… Vaiii…, crăpăm aici și acum, e iminent, o simt, suntem pierduți… (Răcnește spart, se tânguie smulgându-și părul, hainele.)

Pung: Se-aude un murmur, crește, auziți?… Băi, chiar c-am sfeclit-o. Ar fi trebuit să ne fi pocăit, bre.

Ioin: Moartea, umblă slobodă pe-afară… Vaaaiii, e vina ta, Pung. Tu m-ai îndemnat mereu către păcate, e numai vina ta… Eu nu suportam prostituatele, doar știi. Ce mă faaacc, ce – mă – fac?… Vaaaiii, aiii, aii, ai… E târziu, atât de târziu, târziu, târziu.

Pung: Dar parcă nu exista un… afară!…

Vacuum: E rândul meu să fiu Noe, e rândul meu să fiu Noe…

(Un tunet însoțit de fulger, amândouă foarte scurte, cortina cade lent. În acest răstimp, toți caută o ușă posibilă, invizibilă, peste tot, orbecăind. Lumini se sting lent. Ultima replică se repetă în ecou stins lent.)


Scena a treia – Ultimul Noe, arca virtuală

Personaje, descriere:
Femeile stau maldăr una peste alta, împreună cu bărbații – o movilă de trupuri care doar degetele mai mișcă slab, degetele picioarelor desculțe și degetele mici de la mâini… Această movilă de trupuri este plasată central.
Doar Vacuum, numit de data asta Noe, și Antibista, numit Anti-Noe, sunt în picioare. Acesta din urmă este îmbrăcat într-o sutană din material de blue jeans, potcap de asemenea; are adidași fosforescenți sau culoare țipătoare. În loc de sceptru, ține în mână o nuia cu spini, de salcâm. Noe e îmbrăcat precum sfinții de prin icoane, cu veșminte antice. Tot decorul este alb, pretutindeni alb. Noe întâmpină ridicarea cortinei în genunchi. În spatele lui se află un panou pe care este desenată o arcă fantezistă, SF, ca o farfurie zburătoare… Panoul se plimbă du-te-vino pe fundal. Pe un ecran proiector plasat pe partea din față-stânga se perindă imagini cu felurite animale, pești, flori, orice viețuitoare… Toate personajele au inscripționate vizibil Staff Noe.

Noe: E rândul meu să fiu Noe, e rândul meu să fiu Noe… (pauză). Așadar, declar deschisă ședința. Veniți, hai, să instituim consiliul de urgență. Ridicați-vă, ocupați-vă locurile…

Ioin: Care este ordinea de zi?…

Anti-Noe: Păi ce, nu știi?… Vine sfârșitul lumii, e iminentul potop și Noe ăsta vrea cică să ne facem bagajul…

Pung: Dar e gata corabia, arca aia a lui?… N-o văd…

Ioin: Aha, uite-o, e parcată în spate… Seamănă a navetă spațială, a farfurie zburătoare mai degrabă…

Noe: E un prototip, e submersibil, merge în aer și pe ape, și în foc, pe lavă încinsă chiar…

Orbubal: Să nu mai pierdem vremea. Zi-ne: ce bagaje de mână avem voie?

Anti-Noe: Dar cine v-a zis că voi veți fi salvați?… că voi ați fi… aleșii…

Noe: Persoanele de față trebuie salvate. Și spectatorii chiar.

Pung: Pe ei de ce să-i îngrămădim pe arcă?… Îs cam mulți, nu?… Și așa nu-i pileală de ajuns…

Anti-Noe: Dar cine ar mai aplauda la urmă?… Buuun. Să lăsăm asta. Hai să vedem cât e ceasul.

Ioin: Sfârșitul lumii fără cinci… Ha-ha-ha… Sunt ultimele minute. Să ne grăbim, să facem bocceaua…

Pung: Eu îmi iau alambicul, să am cu ce trage țuica, și uneltele de arheolog, să dezgrop lumea veche din mâlul cosmic ce va fi… după… debarcare,,,

Ioin: Va fi un strat prea gros. Þi se vor toci curând…

Noe: Fiți chibzuiți, pentru că nu există un… înapoi… Luați-vă strictul necesar….

Anti-Noe: Ce-o fi însemnând în cazul ăsta… strictul necesar?… (Spre public) Voi ce-ați salva de aici, din lumea asta, să duceți dincolo cu voi?… Eu iau hărțile…

Ioin: Pământul nou va fi altfel, alt relief, va fi ca… un ou, ca-n palmă, nou-nouț…

Orbubal: Să luăm cărți, lumânări, icoane, mobilă?…

Pung: Þigări, bricheta, whisky, vin și multă bere.

Ioin: Coca-cola, cafea, hârtie igienică?

Orbubal: Ne vor lipsi teribil toate lucrurile. De ce oare m-aș putea lipsi dincolo?… Dar voi?…

Anti-Noe: Semințe multe să luăm, și semințele răului chiar…?

Pung: Hârtie, pixuri, creioane, ascuțitori, prezervative nu?…

Ioin: Va trebui să repopulăm planeta, deci d’astea categoric nu, vor fi prohibite…

Anti-Noe: Bocanci și șepci, instrumente, scule, antibiotice, papiote, ace…

Ioin: Va trebui mâncare pentru fiecare viețuitoare. Noe întâiul cum a procedat? Să ne fi lăsat lista lui. Ne-ar fi fost azi mult mai lesne… Uite, baterii de lanternă, megafoane…

Noe: Voi auziți?… E atâta liniște afară!… E atât de plăcută liniștea asta!

Orbubal: E liniștea de dinaintea potopului… Acum chiar cred, încep să cred că va veni, iminent va veni… potopul… sfârșitul lumii… Zăăă e-n-d!…

Pung: Taman prea multă liniște va fi și… va fi asta o… tortură…

Ioin: Ce arme să luăm, ce echipamente militare?

Ioin: Dar cine ne va amenința?…

Ioin: Eu zic să luăm, că nu se știe!…

Orbubal: Scule de bărbierit, oglinzi…

Femeile (În cor): Parfumuri, farduri…, cerceluși, mărgele…

Pung: Cum va puți lumea aia nouă, pământul nou? A proaspăt, a sălbatic?… Bleah!…

Ioin: O lingură, un castron, o umbrelă, corturi, zaruri, cărți de poker.

Anti-Noe: Corturi, busole, steaguri chiar, încotro vom merge și cât… Să luăm un ceas…

Ioin: Săpun, detergenți…

Pung: Când vom atinge oare un nou uscat? Cât de uscat va fi uscatul?

Orbubal: Vor fi zei proaspeți dincolo…

Ioin: Tot ce avem aici… ne va lipsi.

Pung: Fotografii, dălți, o unghieră, multivitamine, chibrituri… un reflector, bilete, cătușe chiar…

Noe: Ce viețuitoare să aleg?… Pe care le sortim pieirii?… E o dilemă, o povară pentru orice Noe…

Anti-Noe: Ce oameni vei lăsa să moară înecați?… Tu astfel îi condamni? Nu. Tu execuți sentința…!

Ioin: O minge să luăm, un fluier de arbitru, undițe, binoclu, telescop, periuță de dinți, limbă, fălci și gât… (Simulează frecatul…)

Pung: Ideea de frumos se va schimba, vopsele, pensule vor trebui.

Orbubal: Pantaloni scurți sau lungi?… pături, perdele, draperii, mistrie, cancioc, gipies, sfânta-scriptură, coranul, manuale școlare, tratate de știință… Salvați înțelepciunea…?

Ioin: Să reînființăm academii acolo? – reîndobitocim plozii cu învățături absurde, învechite, inutile.

Pung: Cretă, bronzol…, lubrifiant…

Orbubal: Ce meserii vom învăța pe viitor?… Ce ai vrea să te faci când vei fi iarăși… mare?… Vom fi ca niște prunci acelei lumi…

Noe: Să luăm oameni de care vârste?… Adolescenți, copii, bărbați puternici? Pe cei betegi și slabi, bătrânii… să-i lepădăm aici?…

Anti-Noe: Sistemul de pensii se va prăbuși, asigurările la fel. Deci…, harști, taie tot…

Ioin: Plus că nu vor fi taxe, impozite… heh… Vom scăpa… de ratele de la bănci… Ura! Libertate…

Pung: Vom face bani noi sau nu?…

Ioin: Aur, mult aur să luăm…

Orbubal: Dar cui va folosi?

Noe: Vai ce harababură… Va trebui să restrângem cușetele, cabinele. Bagajul e prea mare…

Anti-Noe: Să ne imaginăm că deja a avut loc potopul!… Vedeți?… Un burete a șters absolut totul, întreaga lume. E o curățenie deplină…

Pung: Vor fi boli noi sau aceleași? Să luăm chirurgicale.

Ioin: Partituri, instrumente muzicale.

Orbubal: Învățătura lumii vechi.

Anti-Noe: Ce formă de guvernământ vom alege oare? Democratică?… Monarhie? Absolutism, tiran…! Sau va fi anarhie?… Că doar n-om trăi ca-n comuna primitivă!… Sau… cine știe!…

Pung: Noe, domnule Noe, potopul e la ofertă!… Ai vreo gamă întreagă sau e un singur model, același?… Putem alege?

Noe: Hm, ce drăguț. Pământul nou va fi absolut curat. Să luăm ouă, multe ouă…, ouă…

Anti-Noe: Celule Stem?

Pung: Vom face iarăși închisori sau înfigem stâlpul infamiei?…

Ioin: Sistemele de comunicație cum vor fi?… Urlet… Un urlet mega…

Pung: Balanțe noi vom inventa?… Sau, uite, să luăm pe astea…

Orbubal: Va fi sau nu plictiseală?… Oare ce vom mânca?

Pung: Gonflabile, vibratoare putem lua?… Câte femei vor fi?…

Ioin: De ce meseriași vom avea nevoie? Doar de meseriile primare, agricultori, mineri, zidari?… Polițiști cu sirena pe umeri…, pompieri cu pipeta…?

Noe: Ce sport vom practica? Acum s-alegeți…

Orbubal: Vom contempla nimicul, absurdul, zadarul…

Femeile (În cor): Ochelari de soare, de vedere. Vom avea un Soare?… Să luăm și tigăile…

Ioin: Vom măsura disperarea pe noi coordonate, vom avea nostalgia celui de-al doilea paradis pierdut, acesta…

Pung: Fetelor, să vă luați tampoane, vată, dresuri, rujuri, rimel… și…

Ioin: Șampon, pastă de dinți, chiloți, dezinfectant, lapte demachiant… Să mulgeți astfel raftul… Lapte praf demachiant nu e?… P’ăsta de unde-l mulgeți?… Ce animal?…

Noe: Ce opere de artă merită salvate?… Monalisa va atârna pe garduri sau la intrarea în peșteră, presupunând că vor fi totuși și… peșteri…

Anti-Noe: Peșteri decomandate, confort sporit… cu balcon și vedere spre naiba…

Ioin: Ce mărci, ce firme vom purta? Moda cum va fi acolo? Câte anotimpuri ne așteaptă? Va fi doar iarnă? Să nu uităm schiurile… și clăparii…

Noe: Va fi iarbă, că doar luăm semințe…

Pung: Și cum vom tunde iarba? Să luăm și-o coasă…

Ioin: Vom inventa simboluri noi…

Pung: Dulciuri, loterie, bingo, geamuri, ștergătoare de parbrize, va trebui să reinventăm iar roata. Pierdem timpul câteva milenii doar cu asta, să luăm una de aici…, de-a gata…

Ioin: Vom fi oare constipați o vreme sau vom avea diaree?… Schimbarea afectează burdihaiul.

Noe: Tehnologii primare sau vom scorni altele noi… Importantă-i adaptarea… Survaivăl băăă!…

Anti-Noe: Limbaje noi… În ce limbă vom vorbi? Din ce dicționare vom lua cuvinte la nevoie?…

Femeile (În cor): Veselă, tacâmuri să luăm?… și scutece…

Ioin: Ce frontiere vor fi? Și ce sistem vamal?…

Pung: Internetul… ah! Va trebui să reinventăm cumva internetul. Și cum vom trăi oare fără tv, fără mobil, fără avioane, oglinzi retrovizoare?…

Orbubal: Papuci… Să nu uit, ah! Și vor fi ceremonii? Nunți și botezuri, ce vom celebra?… Care aniversări?… Cumetrii galactice, nu glumă…! (trist, grav) Înmormântări sumare… puahh!…

Ioin: Fără ziare, oho, va renaște puternic circul…

Noe: Ne va rămâne teatrul, piesa asta, ultima piesă, s-o păstrați cu sfințenie…

Pung: Cinema ioc, stadioane ioc, boxe, stații, nici curent electric… aer condiționat…, mixer, expreso, toast, baruri, bordel… Apropo, va fi bordel în aer liber…

Noe: Un nou concept de libertate… fără gratii, și-apoi… la ce?… Nu vor fi geamuri, nici… închisori.

Ioin: Fără timbre, fără rebus… luați și aparate auditive, proteze.

Noe: Proteze pentru… suflet… doar.

Pung: Conserve, cravate, perne, abe-esuri, prosoape… Cine va duce gunoiul?… Nici nu vor fi pe jos chiștoace…, pungi, hârtii, cotoare de mere, coji de banane… sticle, dopuri… va fi o ecoplanetă…

Ioin: Și nici sirenele ce azi ne smulg urechile…, nici scobitori, coloranți, e-uri, conservanți…

Orbubal: Îmi iau paleta de țânțari și aspirine totuși…

Pung: Vor fi dentiști?… Dar meniuri, cartele, calendare, rame, patine, role…

Anti-Noe: Era de plastic a apus, va apune… Ne-ntoarcem la piatră, praf, os… Trăiască mămăliga…

Ioin: De unde mămăligi?… Să luăm multe produse solubile, concentrate. Cântăresc mai puțin.

Pung: Dar măcar apă va fi?

Anti-Noe: Păi, băăăi, e potop, dragă Pung, nu glumă. N-ai înțeles?… Doar apă va fi, adio vin…

Ioin: Chimicale, erbicide, îngrășăminte, fosfați… nu trebuie?

Femeile (În cor): Ce iluzii vom avea? Dar deziluzii?… Cu cine vă vom înșela?…

Pung: Orare, interdicții nu vor mai fi. Deja iubesc potopul ăsta.

Ioin: Vicii și virtuți, concepte și siropuri… toate nou-nouțe…

Orbubal: Jucării, păpuși, plastilină, humă, culori…

Pung: Vom face olimpiade noi, olimpiade la… surâs?…

Noe: La plâns. Să ne luăm batiste, vom plânge mult de dor… de dor, eeeh!…

Ioin: Ce microbi, ce viruși salvezi, domnule Noe?… Și, spune-ne, vom mai zbura vreodată?…

Noe: Păi, nu prea. Cel puțin nu atât de curând…, vom fi ca râmele o vreme…

Anti-Noe: Cât timp va trebui să retehnologizăm planeta? Să începem cu… canalizări…

Ioin: Vai, să nu uit guma de mestecat.

Pung: Și sfori. Poate te spânzuri sau… poate nu tu, un altul…

Noe: Un aparat de înghețată, să luăm oare?…

Anti-Noe: Vom tuși dincolo?… Fetelor, luați-vă cârligele de rufe, alegeți fermoare sau nasturi, să avem la prohaburi…

Ioin: Arome vechi sau noi?

Orbubal: Tămâie, să luăm multă tămâie… și mir.

Pung: Drept mir vom lua benzină… Iluminatul va fi iarăși cu opaițe, torțe… uf!…

Ioin: Ah, vrăji noi, mistere noi. Minciuna nu va dispărea oare nici… dincolo?…

Noe: Bijuterii, șuruburi, piulițe, cuie…

Anti-Noe: Mai bine renunțăm, e dezolant începutul noii lumi. Eu unul nu rezist. Renunț. Să meargă altul, Noe, dragul meu. Ia pe altul, eu nu mai merg… rămân aici sub mâl…, mâl…

Pung: Vor fi revoluții, politicieni, reclame, vizionari, arte noi. Uite un sport nou: scobitul în nas!…

Ioin: Nici nu vor mai fi divorțuri, nici avorturi, nici epidemii. Trădarea va lua noi forme… Și, oare…, câte potopuri vom mai parcurge până la… marele sughiț…, marele final?…

Pung: Mă fac meteorolog, astrolog…

Femeile (În cor): Ce alifii să luăm? Sacoșe, curele, poșete, bretele… avem voie, nene Noe…?

Orbubal: Comportarea voastră, a noastră e o sfidare a zeului suprem. El mi-a dat revelația prin fulger și parcă nu am văzut așa… Lumea ce va fi… Vreți să salvați aceleași nenorociri care au adus mânia Domnului, vreți să rămâneți pururi blestemați… Uite, fix aceleași vicii, păcate lustruiți…

Ioin: Hai, n-avem timp. Încărcați bagajul, puneți mâna la treabă – gata cu sporovăitul…
Domnule Noe, ridică ședința, încheie proces verbal. Semnăm și valea…

Orbubal: Am un anunț important. (Ia un aer maxim de solemn. În jur se face liniște profundă.) Potopul a fost suspendat. Se amână, bucurați-vă… Noe, ai fost demis din funcție, pentru incompetență. Anti-Noe, la fel – ți-a fost complice în loc să te… trezească… Va fi pedepsit pentru asta… crunt… Doar el, atât… E vina lui că totul se… contramandează… A fost doar un… exercițiu, o alarmă falsă, un test…

Anti-Noe: Ar fi fost mai bine totuși…. să fi fost niscai potop… Și de ce, mă rog, să fiu doar eu pedepsitul?… Să fim cu toții, nu?… Ba chiar și cel care a inventat potopul… și el să facă plata…

Ioin: Și toată această spaimă a noastră să fie în zadar?…

Pung: Ce ne vom face acum?… Cum să ne reîntoarcem la… cotidian?…

Noe: Îmi vine să plâng. Sunt frânt. Nici măcar Noe n-am fost demn să fiu. Mă întorc, să fiu iarăși Vacuum.

Orbubal: Iubiți tot, absolut tot ce aveți, cu poftă de viață, cu credință. Creați lucruri din iubire. Consumați toate mulțumind celor care le fac…

Noe: Și dacă potopul va veni totuși pe furiș?… mai dați-mi o șansă…

Orbubal: Rugați-vă să nu…

Ioin: Să ne mântuim acum cu ce avem. Să nu mai așteptăm un alt mântuitor. Acesta-i optim. Îl avem de ceva vreme și e bun…

Orbubal: Măcar să vă accepte… Măcar să luați admiterea la mântuire, fie și cu… doar cu notă de trecere…

Pung: Ce-ar trebui să facem pentru asta?…

Anti-Noe: (Timid, sfios): Să reinventăm măsura lucrurilor, chibzuiala, fraternitatea, toleranta…?

Orbubal: Hopaaa… Aspiri, năzuiești și tu. E foarte bine, îmi place. Þine-o tot așa… Bravo, dom’le Antibista, ex Anti-Noe. Mă uimești!… Poate data viitoare te pun pe tine… fix Noe…

Anti-Noe: (Foarte entuziast, triumfalist): Fiți cinstiți cu voi înșivă… (Pentru sine) Mi-a mers figura, l-am dus de nas!… hi-hi-hi…!

Noe: Îmi iau iar numele de Vacuum. Apoi, îmi plăcea să fiu Noe. Era o meserie haioasă. Păcat că…

Ioin: Toți vrem să fin Noe. Să devenim de azi cu toții Noe… Ultimul Noe nu va exista niciodată. Mereu va fi unul dintre voi. Noe e etern, e însuși Creatorul ce-l numește, îl creează…

Pung: (Spre public): Mi-ar fi fost teribil de dor. Aș fi murit de dorul lumii ăsteia… „Bună-clipa”. Bine v-am regăsit. Să ne pupăm, hai… pupați-vă cu toții… Orbubal vă pare pocăit? E doar un impostor… Voi veți fi… adevărata lume azi salvată, voi… adevărata lume eternă și… miracolul…

Ioin: Domnule Pung, mă simt năclăit în fericire… Un ultra pseudo orgasm total… Parc-am murit un pic… Ce bine-i că sunt iarăși lângă tine. Te iubesc, domnule Pung. Vă iubesc pe toți, pe toți, pe toți…

Pung: Cineva a uitat cortina… Unde-o fi oare? Să fi rămas pe… arcă?… Au dus-o deja dincolo?… (Privește în sus, trăgând o sfoară imaginară, apoi cortina coboară lent…
Actorii coboară să îmbrățișeze publicul…)