poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Hai, cuțu, cuțu, cuțu, hai afară ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-06-14 | |
SCENA IX
Paraschiva și Aglaé (Paraschiva se ridică și se aranjează la oglindă, iar Aglé își tapează cu mâinile părul.) AGLAÉ: Și nu îți era dor de el? PARASCHIVA: De cine? AGLAÉ: Cum de cine, de Iorgu?... PARASCHIVA: Ah da, vorbeam de Iorgu Nu mai puteam de dorul lui, îl chemam în fiecare noapte : «Vino bade, nu veni, Numai poșta cu banii » SCENA X Paraschiva, Aglaé și Amaltheia AGLAÉ: Ei?!... PARASCHIVA (așezându-se): Logodnicu-u-ul?!... AMALTHEIA: Poștașul. AGLAÉ: Ia-a-ar? PARASCHIVA: Nu iar soro, ci din nou. Ce dracu o tot dai cu iar, iar și iar, iar, iartă-mă Doamne că pomenesc numele necuratului în casa muceniței tale! (Își face semnul crucii.) AMALTHEIA: Uitase să-mi lase o factură PARASCHIVA: Da ciudat poștaș mai aveți soro AMALTHEIA: E, poștaș ca toți poștașii, de ce ți se pare ciudat PARASCHIVA: Păi toți poștașii întotdeauna sună de două ori, ăsta al tău odată sună, odată bate, ha-ha-ha!... E frumos?... AMALTHEIA: Cine? PARASCHIVA: Acum începi tu să faci pe niznaiu, cum cine soro, poștașul!... De ce nu l-ai invitat la o sărmăluță-ă-ă, o pălincuță-ă-ă, un Moët & Chando-o-on cine știe AGLAÉ: Vai dragă!... Dar cum poți AMALTHEIA: Parcă tu nu poți Cu ce-i mai prejos un poștaș decât un conțopist grec hârța-scârța pi bumajca Habar nu ai soro ce intelijență poartă un poștaș în pantaloni AGLAÉ: Dar tu de unde?... PARASCHIVA: De unde ce?... AGLAÉ: Ști de inteligența din pantaloni poștașului? PARASCHIVA: Ehe, păi când era Iorgu al meu plecat la Buda și Viena, cu ce crezi că-mi trimetea banii și scrisorile cu porumbeii voiajori? Ha-ha-ha!... AMALTHEIA: Cum tu?! AGLAÉ: Va-a-ai PARASCHIVA: Ia nu mai faceți pe mironosițele cu mine, mai ales tu Aglaio! De capra asta nici nu m-aș mira de ar fi fecioară, dar tu (Strânge pumnii și îi trage spre ea, cântând.) Hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia, Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia Hă, hă, hă!... AMALTHEIA: Fetelor, aduc cafeaua? AGLAÉ: Mie fără zahăr și fără lapte. PARASCHIVA: Mie și cu, și cu, și cu frișcă! (Amaltheia iese) SCENA XI Paraschiva și Aglaé AGLAÉ: Despre ce vorbeam? PARASCHIVA: Despre Ferdinand? AGLAÉ: Despre cine?! PARASCHIVA: Despre Ferdinand soro, ce ai ești surdambelă?... AGLAÉ: Bine, dar cine-i Ferdinand? PARASCHIVA: Ei, asta-i bună vorbesc singură ca Moise în pustie, păi despre cine vorbeam noi mai înainte? AGLAÉ: Despre poștaș? PARASCHIVA: Exact, vorbeam de poștaș, de Ferdinad. SCENA XII Paraschiva, Aglaé și Amaltheia (intră Amaltheia ducând pe tavă trei cești) AMALTHEIA: Vai dragă, dar nici nu știam că-l cheamă Ferdinand. PARASCHIVA: Pe cine? AMALTHEIA: Cum pe cine?... Pe poștaș! PARASCHIVA: Care poștaș? AMALTHEIA: Cum care poștaș?... Poștașul care a fost mai înainte PARASCHIVA: Nu vorbeam de poștașul tău dragă, ci de al meu, de Ferdinand! AGLAÉ: Hm, curios PARASCHIVA: Ce-i atât de curios soro? AGLAÉ: Nimic. PARASCHIVA: Pentru nimic nu deschideai gura AGLAÉ: Și pe poștașul nostru tot Ferdinad îl chema PARASCHIVA: Da unde ai stat? AGLAÉ: Pe drumul gării. PARASCHIVA: Ei, noi am stat în centru, deci nu era același, ăsta al meu era ungur, ungur soro AGLAÉ: Și vorbea stricat românește PARASCHIVA: Ha-ha-ha! Îmi cânta mereu: (Începe să cânte): «Az a szép, Az a szép Akinek a szeme kék, Akinek a szeme kék... AGLAÉ (cântă împreună cu Paraschiva): Lám az enyém, Lám az enyém sőtek kék, Még se vagyok a babámnak elég szép Az a szép, Az a szép Akinek a szeme kék, Akinek a szeme kék...» PARASCHIVA: Și avea o mustăcioară AGLAÉ: Răsucită în sus ca la ofițerii husari. PARASCHIVA: Și un păr negru AGLAÉ: Cârlionțat. PARASCHIVA: Și niște ochi AGLAÉ: Negrii ca tăciunele. PARASCHIVA: Și niște brațe AGLAÉ: Vânjoase. PARASCHIVA: Și niște (Se oprește brusc.) Auzi soro, dar tu despre cine vorbești? AGLAÉ: Cum despre cine, despre poștaș! PARASCHIVA: Ia vorbește tu despre poștașul tău și nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe borșul, că AGLAÉ: Păi, eu despre poștașul meu vorbeam. PARASCHIVA: Ei despre al tău dacă te mai amesteci în vorbele mele Așa, și îmi plăcea de el, uitam de tot și de toate când mă lua în brațe, iar când făceam (Strânge pumnii și îi trage spre ea, cântând.) Hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia, Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia Hă, hă, hă!... Ferdinand începea să strige AGLAÉ: Ioi Iștenem, Iștenem! PARASCHIVA: Dar tu AGLAÉ: Eu?! A PARASCHIVA: Tu?! AGLAÉ: Eu?! PARASCHIVA: Ia uite ce avem noi aici o curvă!... Ha-ha-ha!... Și eu aș fi jurat că grecul a fost primul AGLAÉ: Te rog să că eu PARASCHIVA: Tu?!... Ce?!... AGLAÉ: Eu-u-u! PARASCHIVA: Tu-u-u? AGLAÉ: Nu-ți permit! PARASCHIVA: Așa, și?... AGLAÉ: Am să PARASCHIVA: Ai să?... AGLAÉ (ia un pahar cu apă și aruncă apa în ochii Paraschivei): Na! AMALTHEIA: A-a-ah! PARASCHIVA: Ha-ha-ha!... Așa soro mâncați-aș coliva ta să ți-o mănânc, acum îmi place de tine. (Se șterge cu un șervet.) Ce aristocrată bine crescută, cu profesor de pian și franceză și cu poștașul (Strânge pumnii și îi trage spre ea, cântând.) Hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia, Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia Hă, hă, hă!... AGLAÉ: T-te r-r-rog să-să mă ierți nu am PARASCHIVA: Ei, lasă acum dacă tot suntem șogorițe, ce să ne mai supărăm una pe cealaltă, mai bine spune-mi care ți s-a părut mai AGLAÉ: Nu înțeleg ce vrei să spui? PARASCHIVA: Ei nu înțelegi, ce-i de înțeles aici, care era mai ungurul sau grecul?... AGLAÉ: Mai cum? PARASCHIVA: Ei, mai cum? Mai (Strânge pumnii și îi trage spre ea, cântând.) hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia, Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia Hă, hă, hă!... AGLAÉ: Vai, dar cum poți? PARASCHIVA: Lasă soro că ai putut și tu Auzi mie mi se pare că oricât ar fi Ferdinand de husar, tot Apostolus e mai ... AGLAÉ: Dar tu de unde ști? PARASCHIVA: De unde știu ce? AGLAÉ: Că Apostolus e mai PARASCHIVA: Mai cum?... AGLAÉ (strânge pumnii și îi trage spre ea, cântând): Hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin PARASCHIVA: Ha-ha-ha!... De unde știu că Apostolus AGLAÉ: Da ! PARASCHIVA: E mai AGLAÉ: Da ! PARASCHIVA (strînge pumnii și îi trage spre ea, cântând): Hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin AGLAÉ: Da ! PARASCHIVA: Ia auzi soro de unde știu?!... Păi grecul ha-ha-ha!... AGLAÉ: Ce?... PARASCHIVA: Moare după mine, ha-ha-ha!... AGLAÉ: Nu se poate! PARASCHIVA: Ba se poate soro, se poate AGLAÉ: Nu cred! PARASCHIVA: Crede soro și nu cerceta. Ha-ha-ha!... AMALTHEIA: Păi e cu mult mai tânăr PARASCHIVA: Păi tocmai de aceea moare după mine, că-i mai tânăr, ce ați vrea să moară înaintea mea?... Ha-ha-ha!... Și tu ce te-ai speriat Aglaio? Credeai că m-am... cu Apostolus al tău, cum te-ai... tu cu Ferdinand al meu?... Auzi, dar te ia, sau rămâi fată mare cu copil mic?... (Se aud bătăi în ușă.) TOATE TREI DEODATĂ: Ps-s-st, țs-s-st! (Amaltheia iese.) Va urma.
|
|||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||||
![]() | ||||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | ![]() | ||||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare și confidențialitate