Stau și mă-ntreb acu’ ce-i dom’le Crăciunu’; după atâtea kile de caltaboș și sarmale ’nmuiate în smântânica adusă de la tzară, după vreo cinșpe’ kile de tzuică și vin 100% de-al lu' Pruteanu, dupa ce-atâtea branduri (???) și trade-markuri (mărci de schimb comercial) au ajuns în stomacu-mi garnisit de zalamul adus de nevastă-mea de la supermaket (sorry, d-le Pruteanu, de la super-piatză) și de-acolo mai departe (mă-ntzelegetzi și dvs), după ce-am împodobit bradu’ (cumpărat de la secăn – adică de la mâna a doua, de la niște bișnițari – oameni de treabă cu care se pot face schimburi comerciale, adică tu cu banu’ ei cu marfa) cu globuletze și bomboane (le-a făcut fi’mea: o buca’ de celofan colorat de preferintză, și niște coji de nucă și gata bomboana la colindător!)... ce-i Crăciunu’?
Românu’ a uitat de adevăratul înțeles al Crăciunului. Mă uitam în ziua de ajun la TV; ce să vad: toate reclamele au un nou feeling (emotzie): moși de închiriat care mănâcă sandwichul cu zalam zăzezc (io-s zâzâit), care își fac asigurări la sanie, care citesc mailu’ după un PDA (un fel de computer – calculator – mai mic), moși care comandă pizza la Polu Nord (și pizza chiar vine). Nici programele de știri nu s-au lăsat mai prejos: știri cu moși care oferă servicii matrimoniale, cu moși care se adună la semin(ț)arii, cu moși care trebuie să se îngrașe ca să fie... moși sau moși care-și îmbată porcu’ (conform normelor U.E.) înainte de a-l tăia (scuzatzi, am greșit moșii). Pe net, site-urile sunt împodobite cu kg de imagini, melodii, scrieri, oferte speciale cu, de, despre Crăciun. Nici orașul nu este mai putzin comercial: globuletze pe străzile ninse de reclame, magazine care oferă super-reduceri, moși alungați de crăciunitze în stradă să facă reclamă la diverse shopping-centăruri (centre comerciale), copii cu vâsc în mâinile degerate, ochi triști și adormitzi... Acest Crăciun comercial ne face să uităm reala semnificație a acestei sărbători: nașterea Domului, credința în lumina pură, bucuria și căldura cadoului și a iertării. Nu mă uimește nici fi’mea, care după câteva minute de desene animate presărate cu o portzie bună de publicitate mă roagă să vorbesc cu moșu să-i aducă o păpușă super-inteligentză care zice că face pipi, spune mama și tata, îți cere să-i schimbi scutecele și nu mai știu ce mi-a mai zis că face...
Acum stau și mă gândesc ce mai înseamnă Crăciunu' pentru românul de rând boit cu tone de confetti adus de peste ocean, și cu artificiile unor PR manageri (șefi de relații cu publicul) destul de inteligentzi pentru a-i găsi slăbiciunea ... Român care este școlărit să fie pe fază la ultimele reduceri de prețuri, să alerge prin magazine full (pline), și este obligat să urmărească felii de zalam, pardon de... PUBLICITATE!
Noroc bun! Apropo, crezi c-o va?