Un punct mic, aproape invizibil mergea pe strada circulata intens de framantarile cotidiene ale oamenilor. Cum a ajuns pe un asemenea drum atat de nefiresc pentru o fiinta inexistenta pentru oameni, dar neuitata de Dumnezeu?

Cand traiesti printre “oameni” se spune ca devii OM…A cazut in capcana omenirii-si a fost otravita cu grija pentru viitorul care probabil nu-i rezervase nimic si pe care nu-l va trai…Si-a amintit de necesitatile zilnice…

Fara sa vrea s-a agatat de scama unei idei… ideea de haina. A ametit tot gandindu-se la viitor… Cu mult mai mult un om ameteste cugetand la ceea ce n-a facut si trebuie sa faca, dar nu face (practic).

S-a trezit cu piciorusul in scama hainei unui ganditor. Acesta neatent la detalii n-a observat fragilitatea atarnata de el, pe care neatentia o ameninta cu disparitia…A cazut…Momentan furnica traieste. Incepe sa se uite atent in jur si sa cerceteaze cu grija noul domiciliu.

Uita de foame cand vede absurditatea ideilor concepute de omenire si teoriile inutile cu care nu poti cumpara FERICREA…

Desi mica, ea creste…

Observa nefericirea la ea acasa, in coaja, asteaptand sa se nasca.Omul omoara timpul, gandind concepte filozofice ieftine, falsitati incurcate si incalcite cu litere suprapuse si cuvinte fade ambalate astfel incat continutul gol sa para nu doar plin,ci si placut.

Am ajuns sa cumparam ambalajul, nu continutul!...

O zi din viata unui om …cate face in ea, mai bine zis nu cat castiga, ci cat pierde pentru ca nu face cat ar putea?

Timpul pleaca din gara vietii spre un fluviu de clipe arse, ce curge ireversibil, uitand de existenta noastra, mintind ca n-am trait cand vom muri, sau mai rau afirmand ca am trait pentru a muri.

Furnica priveste uimita cuvintele ce apar ca trupuri de greseli, defiland pline de mandria faptului ca exista si sunt folosite…

TOT CA O PRIVIRE TRECE SI VIATA PE LANGA NOI IN FIECARE ZI…

(4.februarie.2004)