- Alo, doamna Halache? Buna ziua.
- Buna ziua, cine sunteti? imi raspunde vocea tipei pe care am cautat-o saptamani de-a randul.
- Sunt eu, Sache Contribuabilul, ma stiti sigur, de atata vreme va stresez stand in dreapta usii dvs. Va amintiti de mine, nu? Tipul cu paltonul gri.
- Nu, nu-mi aduc aminte, spune draga, ce doresti?
- Cum nu va aduceti aminte de mine, astept in fiecare zi sa treaca orele, sa va vad iesind din birou si sa vorbiti cu mine, cel mai cuminte dintre contribuabili.
- Parca ai fi Mircea Radu...
- Nu doamna, nu sunt Mircea Radu. Va urmaream cum iesiti sa anuntati ca programul cu publicul s-a terminat si sa poftesc a doua zi. Si eu pofteam si nu ma suparam ca altii, caci eu stiu cat de mult aveti de lucru, doar sunteti organ fiscal teritorial.
- Da dom’le, asa e. Noi, inspectorii suntem tare chinuiti. Si ce salarii avem..., de mizerie, dar tot nu inteleg ce vrei de la mine.
- Acum cinci zile, era intr-o marti, in timp ce ma trimeteati acasa, ati vazut-o pe blonda care se sprijinea de zid, langa mine, cea cu punga de la Metro si v-ati transformat instantaneu. Tineti minte ce ati zis?
- A, esti de la Kiss FM, de la emisiunea aia cu farsele? Te-am prins!
- Nu sunt doamna de la radio. Hai, sa va amintesc eu ce i-ati zis blondei. ‘Magduta, de ce n-ai intrat, fetito? Vino, draga, inauntru.’ Si a intrat Magduta, cu punga cu tot, iar eu am plecat acasa, ce puteam face? Aveam si eu punga, dar nu de la Metro, a mea era de la Selgros.
- Asa, spune mai departe, esti haios.
- Va zic, stati asa. A doua zi, dis-de-dimineata, cand m-ati vazut, ati spus ceva de genul ‘asta nici casa nu are’. Dar nu e asa, doamna, eu am casa, de aceea ma si cheama Sache Contribuabilul. Dupa ce v-ati baut cafeaua, ati iesit cu o lista in mana si ati strigat pe ai’ mai norocosi ca mine. Norocosi ca aveau sacose de la Metro, intrau cu ele si ieseau fara. Erau ca strutii, in ritualul de imperechere. Ati vazut cum fac strutii la imperechere? Nu? Sa va zic eu cum, ca am vazut la animal planet. Faceau aceleasi miscari ca cei chemati de dvs. Bagau capul pe usa, se inclinau, se indreptau si intrau. La iesire, faceau tot asa. Numai eu, cu plasa mea de la Selgros, nu am fost strigat.
- Dumneata sugerezi ca as lua mita?
- Nu, doamna, vroiam sa va amintesc cine sunt. Stiti cat de fericit am fost cand ati strigat, in sfarsit, sa intre Sache Contribuabilul? A fost solemn. Pasarelele s-au oprit din cantat si am auzit ingerii sufland in trompete. Am intrat emotionat, transpirat si tremurand. Va amintiti ce mi-ati zis? Nu, nu va amintiti, m-ati intrebat, ‘Fisa ai scos-o?’ ‘Ce fisa?’ m-am fastacit eu. ‘Fisa contribuabilului, draga, ca lucram pe calculatoare acum.’ ‘N-am scos fisa’, am recunoscut si atunci m-ati imbarbatat. ‘Mergi la camera 3, la calculator si scoate fisa. Ce-ai in punga?’ Uitasem de punga, de emotii uitasem. ‘Cafea, ca cea a lui Magduta’. ‘O stii pe Magda?’ a fost randul dvs. sa va mirati. ‘Nu, nu o stiu’, v-am raspuns, iar atunci mi-ati luat punga de la Selgros si mi-ati soptit ‘pana saptamana viitoare nu merg calculatoarele, de maine in doua saptamani vino la mine cu fisa contribuabilului. Si vino dom’le cu punga Metro, ca alea-s mai bune. A, nu mai aduce cafea, tigari si bauturi, adu carnati, salam si branza. La revedere.’
- Dum’le esti sanatos la cap? Ai o obsesie pentru sacose. Ce doresti? Spune, ca altfel inchid telefonul.
- Imediat va zic. In ziua in care m-ati primit in birou am ramas extaziat. Stiti ceva, doamna Halache? Cand v-am vazut biroul, am avut o revelatie. Doar la taraba lui Mitica din Ciolpani am mai avut o revelatie asemanatoare. Pai, normal sa vreti salam, branza si carnati. La cate ciocolate, cafele, bauturi, tigari si cutii de bomboane am vazut la picioarele dvs. Dar stiti ce mi-a placut mie cel mai mult? Ziarul Scanteia din 7 august 1978, ala pe care mancati la pranz, parizer cu paine. Pai, ziarul asta e valoros, doamna, nu gluma. Ce frumos e la dvs.
- Da, esti nebun. Inchid telefonul...
- Nu, nu inchideti, va rog. Tot nu v-ati amintit de mine, asa-i? Daca-i musai, o sa trec si azi pe la dvs. Doamna, ce sa ma mai ascund dupa degete, vreau sa ma angajati la administratia financiara, sa am si eu un birou la fel, sa fiu inspector fiscal teritorial, sa am propriul meu ziar Scanteia. Se poate?
- Hai ca esti un scump. Da, mi-am dat eu seama ca esti Gabi Jugaru de la Kiss FM. Te pup, ma’, ca esti bun, sa stii ca imi plac emisiunile tale si, pe aceasta cale, doresc sa o salut pe sora-mea Niculina de la Pitesti si pe varul Costel de la Magurele si sa le dedic o melodie cu Adrian Minune. Hai ca deschid radioul acum, sa te aud. Zi-mi si mie p-aia cu ‘I am live at Kiss FM’. Pa ma’, te pup.