Mi-e frică de muzica secretă a lucrurilor, de tonurile ei subterane, ce răzbat în ceasurile de tristețe solemnă, ca mărturisiri tainice dintr-o altă lume. O mare ispită e spovedania lucrurilor:
Fii duhovnicul nostru și ascultă-ne ruga! Fără conținut este firea noastră și sărmane sunt contururile noastre. Jocul nostru fugar îmbată oamenii, îi leagă de noi, îi copleșește și-i distruge. Adorată este amăgirea noastră și în cultul nostru scoboară oamenii treptele vieții lor. Iubirea lor nouă le este coborâș, credința în noi, pacoste; extazul, decepție. Aproape de noi, cenușă devine focul lor; aparență firea. Plini vor intra în dansul nostru și goi vor ieși. Umbre suntem, și jocul nostru suprema amăgire este. Din timp purcedem; în el ne mișcam și lui ne închinăm. Dansul umbrelor este extazul timpului. Tot ce cade în timp este victima farmecului nostru. Slujim timpul atrăgând prin joc pe închinătorii ființei. Cerșesc ființa cei ce au raspuns chemării noastre. Si-n zadar striga-vor gloria altor lumi cei răpuși de timp!